În fine, am mai trecut printr-un episod similar acum câteva luni. Când am vrut să schimb o bancnotă de 20 de euro la un automat bancar, acesta nu mi-a cerut nici un act ÅŸi mi-a dat ÅŸi o chitanţă minusculă. Când am făcut aceeaÅŸi operaÅ£iune la un ghiÅŸeu bancar nu doar că a trebuit să arăt buletinul, ci funcÅ£ionarul mi-a cerut ÅŸi permisul de conducere, după care am primit o chitanţă enormă. La automat schimbul a durat 60 de secunde, ceea ce a corespuns principiului
Time is money, la ghiÅŸeu 6 minute.
Morala este, evident, cea veche. Băncile abundă de norme de securitate, îÅŸi "cunosc" clienÅ£ii cerându-le actele la control ÅŸi când depun bani, ÅŸi când plătesc telefonul sau curentul, fără a le oferi însă produse elementare. Nu ÅŸtiu dacă acest fapt e determinat mai mult de experienÅ£a reglementatorilor ori de normele europene, dar cert este că, în lipsa produselor, normele de securitate nu prea au ce bani să apere.
Iar mai departe pentru că nu se acumulează suficiente economii, care să se transforme în investiÅ£ii ÅŸi capital întreaga Românie devine - după modelul băncilor - o Å£ară de paznici. Deja sunt mai mulÅ£i cei care păzesc fabricile decât cei care lucrează în ele. Åžcolile sunt ÅŸi ele drastic păzite, deÅŸi n-au ce oferi - în lipsa investiÅ£iilor forÅ£a de muncă nu prea se întâlneÅŸte cu tehnologia. În cele din urmă paznicii ÅŸi studenÅ£ii se întâlnesc la meci unde sunt buzunăriÅ£i ÅŸi vegheaÅ£i de jandarmi. Asta chiar dacă e greu de zis din ce activităţi se strâng bani pentru impozite, dacă fiecare-l păzeÅŸte pe celălalt…
autor: Ionut Balan, jurnalul.ro
