de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
AÈ™teptarea ca cineva să demisioneze după tragedia de la Piatra NeamÈ› este pur È™i simplu utopică. Iar asta nu doar pentru că au trecut doar câteva zile de la tragedie È™i încă nu a demisionat nimeni. Gestul demisiei ar însemna că pe seriile ierarhice care au fost complice la moartea în chinuri oribile a zece bolnavi există cel puÈ›in o persoană care are simÈ›ul responsabilității: profesionale, politice sau umane.
Dar istoria tranziÈ›iei româneÈ™ti ne-a învățat că oamenii nu sunt numiÈ›i pe un post pentru a răspunde de ceva anume È™i nu acceptă să fie numiÈ›i pe un post pentru că s-ar simÈ›i capabili să răspundă de ceva în faÈ›a publicului. Oamenii sunt numiÈ›i strict în funcÈ›ie de interese È™i pentru a consolida o reÈ›ea de interese, iar ieÈ™irea lor din sistemul intereselor se face doar atunci reÈ›eaua este ameninÈ›ată È™i, pe cât posibil, la un nivel cât mai mic din ierarhie. Responsabilitatea nu face parte nicidecum din fiÈ™a postului.
Mai concret: după Colectiv, nimeni nu a demisionat pentru că È™i-ar fi asumat vreo responsabilitate. Nici Ponta, nici Oprea, nici Bănicioiu, nici Arafat, nici Piedone. Guvernul Ponta a demisionat din două motive, unul real È™i celălalt propagandistic. Cel real e că nu se putea debarasa de cel care devenise indezirabil pentru sistem, generalissimul anaflabet È™i securist Oprea, È™i atunci Ponta a forÈ›at plecarea sau a fost forÈ›at să plece. Motivul propagandistic a fost că oamenii revoltaÈ›i i-au cerut demisia È™i el a ascultat vocea poporului pentru a evita alte tulburări. Dar nici într-un caz nici în celălalt vreunul dintre aceÈ™ti siniÈ™tri nu a evocat măcar posibilitatea unei responsabilități care le-ar reveni în tragedie.
Dovada grotescă a acestei iresponsabilități radicale este candidatura È™i realegerea lui Piedone ca primar È™i afirmaÈ›ia lui că „poporul l-a judecat”.
De aceea, nu există nicio premisă pentru a vedea o demisie în aceste zile. Se vor face scenarii, se va analiza, se vor calcula daunele cele mai scăzute pentru toată lumea, mai ales pentru partidul aflat la guvernare, È™i se va decide demisia (ceea ce totuna cu demiterea) vreunui politruc oarecare pe care peste o lună o să-l găsim probabil într-un post mai discret.
Iar aici nu e vorba de onoare, o valoare din care nu a rămas decât cuvântul gol. Ci de dispariÈ›ia responsabilității înseÈ™i: nimeni nu dă socoteală cetățenilor, ci, cel mult, ghiulului pe care l-a pupat când a fost înscăunat. Iar asta nu e responsabilitate, e slugărnicie. Responsabilitatea înseamnă conÈ™tiinÈ›a faptului că interesul public e superior oricărui alt interes, fie el de reÈ›ea, de clan sau de partid.
Că, acceptând un post public, accepÈ›i nu o maÈ™ină la scară È™i un salariu indecent de mare, ci o grijă neîncetată pentru viaÈ›a tuturor cetățenilor țării. Dar cu asta intrăm în utopii È™i ne îndepărtăm de realitate.