de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
În această după-amiază, la cursul despre „Universalism occidental şi rasism”, în contextul dezbaterii în jurul documentarului 13th de pe Netflix, o studentă ne-a reamintit tuturor o frază celebră rostită de Martin Luther King Jr în 1963, reluată după un dicton celebru în drept: „justice too long delayed is justice denied”.
Dreptatea amânată e dreptatea refuzată.
Nici unul din marile dosare de dreptate cu valoare socială din România ultimilor 30 de ani nu a fost rezolvat. De trei decenii încoace, această societate se clădeşte pe minciună în privinţa dreptăţii. Suntem aproape de zi de zi martorii victoriei nedreptăţii, cu un sistem de justiţie neputincios, slăbit de o legislaţie făcută adeseori de infractori, pentru infractori şi în dispreţ faţă de victime.
De trei decenii visăm la o societate construită pe valori sănătoase, dar temelia ei este neîncetat slăbită prin legi strâmbe, prin laşităţi, jocuri de interese şi calcule politice. E ca şi cum aripile cu care am încerca să ne luăm zborul ar fi găurite mereu şi mereu, transformându-ne înălţarea într-o ridicolă gesticulaţie imobilă.
Dreptatea făcută prea târziu nu mai e dreptate, e tot nedreptate.
După cinci ani de la Colectiv, toţi vinovaţii pentru crima colectivă de atunci sunt liberi, ba chiar obraznici în pretenţia lor de a spune că lor le-a făcut dreptate poporul atunci când au fost votaţi de clanuri. Poporul nu face dreptate, legea şi judecătorii fac dreptate. Dar atunci când legea şi judecătorii nu mai fac dreptate, poporul ajunge să creadă că poate face el dreptate, iar criminalii ori complicii la crimă să se considere nevinovaţi.
Dreptatea amânată e inutilă.
Căci ea nu urmăreşte doar o reparaţie simbolică, pentru istorie şi pentru posteritate, ci ea trebuie să se îngrijească de victime în modul cel mai real, încercând să le reducă suferinţa prin măsuri reparatorii. Iar dacă nu o poate face, nu ştie să o facă sau nu vrea să o facă, justiţia devine complice la repetarea neîncetată a crimei, la intensificarea perpetuă a suferinţei, la înmulţirea criminarilor.
Dreptatea pentru morţii de la Colectiv în 2030 va fi o mare ticăloşie. Dacă ea nu se face acum, nu se mai face niciodată, decât ca încă o decizie oarecare în scriptele tribunalelor, care mai scapă astfel de un dosar, în aşteptarea amânării altuia.