Sfânta Mare Muceniţă Varvara, din cetatea Heliopolis, a trăit în vremea împăratului Maximian (286-305). Tatăl său, Dioscor, o ţinea închisă într-un turn din pricina frumuseţii ei trupeşti.

Varvara credea în Hristos, iar când tatăl ei, care era păgân, a aflat aceasta, a vrut să o omoare. Însă Varvara a reuşit să fugă în munţi, scăpând în chip minunat, după ce o stâncă s-a deschis pentru ca ea să treacă.

După multe căutări, Dioscor a găsit-o şi a dat-o pe mâna chinuitorilor. Ocărând idolii şi mărturisindu-L pe Hristos, fericita a fost bătută cumplit, arsă cu foc, tăiată pe trup, lovită în cap cu toiege, dezbrăcată şi purtată aşa prin cetate, dar a fost păzită în chip minunat de Dumnezeu. Văzând chinurile sale, o tânără pe care o chema Iuliana a mărturisit şi ea că este creştină şi pentru aceasta a fost omorâtă cu sabia. Dioscor, tatăl Sfintei Varvara, era atât de împietrit de diavolul, încât nu l-au impresionat chinurile fiicei sale. Fără ruşine, el însuşi i-a fost ucigaş, căci, luând-o, a dus-o la locul de tăiere care era într-un munte înalt şi acolo a omorât-o cu sabia. După ce a ucis-o pe fiica sa, pe Dioscor l-a ajuns pedeapsa lui Dumnezeu, căci a fost ucis de un trăsnet pe când cobora din munte.

Astăzi îl pomenim şi pe Sfântul Cuvios Ioan Damaschin, dogmatist şi imnograf. Acesta a trăit pe vremea împăratului Leon Isaurul (717-741) şi a lui Constantin Copronim (741-775), fiul său. Era de neam bun şi credincios și a studiat ştiinţa elinească, precum şi adâncul Scripturii la dascălul Cosma Asincrit, care fusese răscumpărat din robie de tatăl Cuviosului Ioan, împreună cu alţi robi.

După ce a intrat în monahism, la sfatul Maicii Domnului a alcătuit imnuri şi cântări spre slava lui Hristos. Sfântul Ioan Damaschin are şi multe scrieri, printre care Dogmatica şi trilogia „Izvorul cunoştinţei”. S-a mutat în pace la Domnul la vârsta de 104 ani, în anul 749.