O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
De ce o carte s-ar putea intitula „Umor pe strada lui Păstorel” (Editura „Pim”, IaÅŸi, 2010)? Fiindcă autorul, Gheorghe Bălăceanu, locuieÅŸte pe strada „Al. O. Teodoreanu”, la nr. 16. Fiindcă, plusează autorul, „numele maestrului înnobilează totodată ÅŸi denumirea cunoscutei grupări de talentaÅ£i umoriÅŸti ieÅŸeni „Academia Liberă-Păstorel”, din care mereu se simte onorat că face parte alături de maeÅŸtrii ieÅŸeni ai epigramei. Apoi se adaugă aprecierea ÅŸi respectul pe care îl poartă maestrului epigramei româneÅŸti, Păstorel Teodoreanu, plecat de pe mirificul plai botoşănean. AÅŸ mai adăuga o tuşă făcută de Emilian Marcu în postfaÅ£a la această carte: „Chiar dacă n-ar exista în municipiul IaÅŸi sau altundeva, o stradă Păstorel (Teodoreanu), sunt convins că în inimile ieÅŸenilor, ÅŸi nu numai, mari degustători de „finesuri” ÅŸi „delicatese” umoristice, cu siguranţă că inegalabilul Păstorel are, chiar, un adevărat bulevard”.
Circulă mai multe teorii ale umorului. Filosoful, criticul ÅŸi teoreticianul englez Terry Eagleton consideră că producerea râsului ar fi explicată cel mai bine de teoria incongruenÅ£ei: „potrivit ei, umorul apare din ciocnirea dintre aspecte incongruente – o schimbare bruscă de perspectivă, un derapaj neaÅŸteptat de sens, un dezacord cu o discrepanţă frapantă, o înstrăinare de moment a ceea ce ne este familiar ÅŸi aÅŸa mai departe”. De fapt, chiar o spune Gheorghe Bălăceanu vizând relaÅ£ia epigramă (cauză) - râs (efect): „Umorul e, în fine, / O treabă cu dichis: / Cu cât o faci mai bine, / Cu-atât te faci de râs!”. Primele două capitole, „Cu musca pe căciuli…” ÅŸi „Numai pentru cei aleÅŸi…”, se încadrează perfect teoriei amintite. Dacă primele trei versuri ale epigramei te conduc pe o pistă, versul al patrulea realizează brusc incongruenÅ£a, de unde ÅŸi garanÅ£ia producerii râsului sub multitudinea formelor sale de limbaj: Succes la june: „La vârsta mea, ca o ispită, / O jună mă curta mereu, / Spunându-mi că e-ndrăgostită / Lulea, exact de…fiul meu”; Succes neaÅŸteptat: „M-a fascinat o blondă-aseară, / De zeci de ani de când triez; / I-am spus c-o vreau – ÅŸi-n primăvară, / E de acord…s-o înfiez.”; Critici neloiale: „E un fapt ce dovedeÅŸte / Că greÅŸiÅ£i, dragi detractori: / La buget, vizibil creÅŸte / Numărul de mulgători!”; Rugăciunea unei femei: „Eu, Preasfinte, am de toate, / Am avere, am talanÅ£i, / Vreau să-mi dai doar sănătate, / Să rezist…la trei amanÅ£i!”; Omagiul tinerilor, conducătorului iubit: „Cum iubeÅŸti ai ţării fii / Åži atât de mult îÅ£i pasă, / ÎÅ£i dorim ca noi să fii: / Fără bani ÅŸi fără casă!”; Mesaj: Guvernul, noi îl preÅ£uim / Åži-l prevenim, cât e pe val: / Nu vrem să supravieÅ£uim… / Ci numai să trăim normal.”;
Capitolele amintite, dar nici celelalte nu se sustrag, sunt presărate ÅŸi cu multe epigrame pentru care Gheorghe Bălăceanu a preluat caracteristici ale limbajului poetic, aici meritul autorului fiind de a pune ambiguitatea în slujba umorului. Cititorul, aflat în faÅ£a versului al patrulea din fiecare creaÅ£ie, va trebui să depună un efort de decodare a înÅ£elesurilor provocate de incongruenÅ£e: Dezvinovăţire: „I-a spus vecinei ce de zor / O acuza fără temei / Că s-ar culca cu soÅ£ii lor, / C-o face doar…cu soÅ£ul ei!”; Tineri „de valoare”: „Azi tineri mulÅ£i „de milioane”, / Chiar dacă stau (ÅŸi nu ascund) / Cu capu-n ÅŸliÅ£uri ÅŸi „balcoane”, / Gândesc mai simplu ÅŸi pro-fund!”; Laudă: „Tot ce poate să-ÅŸi dorească, / Cică are dinainte; / Chiar nimic să nu-i lipsească?! / Eu înclin să cred că…minte!”; Bărbatul: „Cum deÅ£ine din născare / Ca mascul, a vieÅ£ii cheie, / El stăpânul lumii pare… / Însă…broasca-i la femeie.”; Asigurări soÅ£iei: „O fire autoritară / Ca soÅ£ul tău, în firmă nu-i; / Åži cea mai faină secretară, / Stă în genunchi în faÅ£a lui!”; Celor ce ne conduc: „Sunt sincer ÅŸi o spun pe ÅŸleau / Că nu-s invidios, fireÅŸte, / Să-i critic pentru tot ce au, / Ci pentru ce le cam lipseÅŸte.”
Celelalte capitole ale cărÅ£ii („Dacă tot veni ÅŸi criza”, „Pă criterii…dă valoare…”, „Viitorul: om vedea de-om trăi!”, „Åži ceva de prin armată”), relevă aceeaÅŸi preocupare în construcÅ£ia epigramei încât prezenÅ£a incongruenÅ£ei să dea gramul acela de originalitate marca Gheorghe Bălăceanu care, pe lângă ambiguitate, să fie prezentă comparaÅ£ia neaÅŸteptată: Măsuri pentru criză: „Pe guvernanÅ£i, cu-aÅŸa o miză, / Îi simt cumva băgaÅ£i în cofă: / Degeaba luau măsuri la criză, / Atâta vreme cât n-au stofă!”; SoluÅ£ie: „GuvernanÅ£i, vă dau de ÅŸtire / Că din criză, garantat, / Cea mai sigură ieÅŸire, / E…pe unde aÅ£i intrat.”; Sfat pentru vedete în devenire: „S-ajungi solistă dintre cele bune / Cu vilă ÅŸi maÅŸini de protocol, / Din notele din gamă, se impune, / Cu mari maeÅŸtri să lucrezi la „sol”. ; În compensaÅ£ie: Brune, blonde, fără poale, / Vor să-ncânte naÅ£iunea / Åži se-arată tot mai goale, / Să-ÅŸi mascheze …goliciunea.”.
Psiholog recunoscut, cu un doctorat în domeniu, Gheorghe Bălăceanu propune ÅŸi un capitol intitulat „Åži la urmă, hai…cu noi”, în care epigrama se supune unor tendinÅ£e de domeniul reflexivităţii, umorul vizând adesea persoane concrete: Sfat (a propos de volumul d-lui Vasile Larco, „Semnalul de alarmă”: „Când epigrama, ca ÅŸi-o armă / E plină de umor, descarc-o; / Iar de „semnalul de alarmă”, / N-ai grijă, că îl trage Larco!”.
Epigrama lui Gheorghe Bălăceanu se recunoaşte din o mie. Are o logică a ei, o curgere specială spre versul al patrulea care vine din artistul multiplu care este şi din preocuparea de a nu sugruma raţiunea existenţei acestui al patrulea vers. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
E PRIMĂVARĂ
Dispare-al frigului fior,
Feeric este pe afară,
Sunt berzele în cuibul lor,
Iar tinerii din Å£ară…zboară. (VASILE LARCO)
SUPERFICIALITATE
Corupţii toţi sunt arestaţi,
Judecătoru-i vigilent,
Dar unii sunt eliberaţi
Că nu-s pătaţi suficient. (VASILE LARCO)
FAMILIALÄ‚
E lăudat feciorul care
Se-ntoarce-n casa părintească
Mămicii lui să-i dea o floare…
Apoi, un copilaş să-i crească. (VASILE LARCO)
ALTERNATIVÄ‚
Un doctor m-a privit ciudat
Şi-a vorbit despre-o sincopă.
Dar nu-s de fel îngrijorat,
Fiindcă am un frate popă! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
REALIZĂRILE VIEŢII
Am făcut, mai pe tăcute,
Bune, rele…Evident
Cele bune, prost făcute,
Cele rele, excelent! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
FUMURI…FUMURI…
Să fiu scutit, îmi pare drept,
De fumurile trase-n piept
Dar, sincer, nu ştiu cum să scap,
De cele ce-au urcat la cap. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
PE MERIT
Ce pe merit se cuvine ‒
Cum ştim noi din timpuri vechi ‒
Mai uşor azi poţi obţine...
Cu mişcatul din urechi. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
ÅžEF GRIJULIU
Căldura mare-i taie cheful,
De-i pare munca un supliciu
Åži-atunci gândi cu grijă ÅŸeful,
Să-i facă vânt... de la serviciu. (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
AVANSARE
La ce cap È™i mână are,
Cred eu că pe meritate
A primit o avansare…
C-un picior plasat în spate! (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
OBIECTIV DE POLITICIAN
Licenţa dacă mi-o voi da,
Îmi voi lua ÅŸi doctoratul;
Să trec bacalaureatul,
Că ÅŸapte clase am deja. (PETRU-IOAN GÂRDA)
UNUI LIDER DE PARTID
Acei ce roată-n juru-i fac –
Åži-aceleaÅŸi gânduri i-au unit –
Îi iartă faptul că-i sărac,
Dar nu îl iartă că-i cinstit! (PETRU-IOAN GÂRDA)
OAMENII PARTIDULUI
Fură cu nemiluita,
Cu ocaua, cu daraua:
Dacă nu mai curge mita
Pică toată ÅŸandramaua. (PETRU-IOAN GÂRDA)
LA ÎNMORMÂNTAREA UNEI CURTEZANE
Bărbaţii cu toţi` se-nfioară,
Că dulci îi erau dezmierdările…
Deci fie-i ţărâna uÅŸoară
Aşa cum i-au fost şi purtările! (ION DIVIZA)
POVESTEA VIÅ¢ELULUI DE AUR
L-a înÅŸelat nevasta c-un magnat
Deja atins de bruma impotenţei,
Nefericitul soţ a jubilat
SimÅ£ind că-i creÅŸte…cornul abundenÅ£ei! (ION DIVIZA)
UNUI ÅžEF DE ORCHESTRÄ‚
De ziua lui, întâia oară
E-nconjurat de lume bună:
Amanta-i cântă la vioară,
Iar angajaÅ£ii-i cântă-n strună. (GRIGORE COTUL)
DIN MOFTURILE SENECTUÅ¢II
Copiii i-au ales azil,
Dar taxele-s cam mari, se ÅŸtie,
Condiţii nu-s, iar el, subtil,
Le-a sugerat o puşcărie. (GRIGORE COTUL)
REABILITARE
Puşcăria este mediul
Unde, prin însingurare,
A găsit cu greu remediul
După mediatizare. (GRIGORE COTUL)
AMOR DE LUX
Când vrea amor de lux bădiÅ£a,
Îndată află socoteala:
Cu cât mai mică e fustiÅ£a,
Cu-atât mai mare…cheltuiala!... (GHEORGHE BÂLICI)
FEMEIA CA MUZÄ‚
Poeţii, visători mereu,
Îi tot promit, cu frenezie,
C-o vor iubi o veÅŸnicie;
O noapte este mult mai greu… (GHEORGHE BÂLICI)
RUGÄ‚
Dă, Doamne,-n clipa fericită,
La cea mai dulce din femei
Când cerem mâna mult dorită,
Să nu-ncăpem pe mâna ei!... (GHEORGHE BÂLICI)
UNUIA NU PREA POTENT
DeÅŸi bătrân, i-ar mai plăcea
Să facă sex cu-o „paraÅŸută”;
Încrederea ÅŸi-a pus-o-n ea,
Dar a rămas …nedesfăcută! (ELENA MÂNDRU)
OPTIMIÅžTI VS. PESIMIÅžTI
CurajoÅŸi vezi pe pământ,
Dar ÅŸi inÅŸi cu aripi frânte:
Primii-ÅŸi iau în viaţă-avânt,
Iar ceilalÅ£i mereu doar trânte. (ELENA MÂNDRU)
AMANTA
Plină de virtuţi, frumoasă
Suplă ca un monument,
Nu e ea femeie-n casă
Da-i un bun medicament! (MIHAI SĂLCUŢAN)
LA CRUCEA DE PIATRÄ‚
Bărbaţi umblaţi prin lupanare,
Ajunşi acasă or să zică
Că plata şi reclama-i mare,
Pe când plăcerea foarte mică. (MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
CONTRASENTIMENTE
Răpus de-amor şi poezie
Umbla bărbatul prin Urlaţi,
Căci o iubea la nebunie
Şi ea, la fel... pe alţi bărbaţi! (MIHAI SĂLCUŢAN)
FEMEILE NE POT CUCERI
Doamnele frumoase, zvelte
Pricepute-n uneltiri,
Când e vorba de unelte,
Ne-ameţesc doar din priviri. (MIHAI HAIVAS)
EXTAZ ÅžI AGONIE
În lupta pentr-un colÅ£ de pâine
Se schimbă viaţa-n mod brutal.
Căci astăzi poţi să fii pe val,
Dar ÅŸi pe drojdie, chiar mâine! (MIHAI HAIVAS)
MUNCIND CU CARTEA
Îmi plânge inima curată
Când văd cât e de căutată
Antologia de sonete
De fabricanţii de cornete! (GHEORGHE GURĂU)
FEMEIA, COASTÄ‚ A LUI ADAM
Stai liniştită nevastă
Tot ce se spune nu e real,
Tu nu eşti ruptură de coastă
Eşti ditamai coasta de deal. (GHEORGHE GURĂU)
ADAM ÅžI EVA ÅžI MODA MAXI
Cheltuială de soţie,
Pe Adam să-l usture
A schimbat frunza de vie
Cu una de brusture. (GHEORGHE GURĂU)
DRAGOSTE LA VÂRSTA A TREIA
Un flăcău trecut, tomnatic
Întâlni pe-o-anume Ea,
Şi-o alintă enigmatic
Tu eşti primăvara mea. (GHEORGHE GURĂU)
DIRECTORUL, FIZICUL ÅžI FIZICA
Cum secretara-i un deliciu
AÅŸa de mult îmi place mie,
Că merg acum la serviciu
Din inerţie. (VASILE MANOLE)
DIRECTORUL TESTÂND NOUA SECRETARÄ‚
DomniÅŸoară pe cuvânt,
Spune drept, să nu mă minţi,
Cu năsucul tău în vânt,
Pe soţia mea o simţi? (VASILE MANOLE)
ÅžEFUL MEU
Să mă aibă în vedere
Să nu facă iar erori,
M-a propus la premiere
Şi m-a şters de două ori. (VASILE MANOLE)
OPINIE
Astăzi, cu mare supărare,
Adevărul voi descrie:
Democraţia noastră are
Un miros de colonie. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
C.V.
Pe când a fost ales primar
Avea opt clase, ca tâmplar.
De-atunci făcu o facultate
Şi numai două doctorate. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
SCHIMBAREA STÄ‚PÂNULUI
Cum astăzi nu există rege
Minciuna, nimeni n-o să nege,
De mult servită e în blide
La masa marilor partide. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
NOI N-AVEM…
Noi n-avem prin cer moÅŸii
Doar un car cu patru boi
Şi-un cioban doinind din lună
Seara-n staulul de oi. (GIREL BARBU)
FUGE RAIUL…
Fuge raiul din Adam,
Cu un măr abia-nflorit;
Eva ia un vot de blam,
Fericirea s-a sfârÅŸit… (GIREL BARBU)
PRESA LA ZI
Sunt vremuri tulburi, cine-ar fi crezut
Ce scrie presa, (ca eveniment!),
La noi, măgarii mult au mai scăzut,
Nu ÅŸtim de-o fi aÅŸa ÅŸi-n Parlament !? (MAX OPAIÅ¢)
PUTERI LIMITATE
Chiar dacă nu este clar,
Învăţat cu aÅŸteptarea,
Guvernul interimar
Prorogă iar ...bunăstarea! (MAX OPAIŢ)
CA LA NOI LA NIMENI
Tot mai mult euro creÅŸte,
Mereu mai mult ca la vecini,
Importăm gunoi, fireşte,
De parc-am fi ...sat fără câini! (MAX OPAIÅ¢)
PLEAC-AI NOÅžTRI ,VIN AI NOÅžTRI...!
Am pierdut ÅŸi-acuma trenul,
Şansa noastră n-a fost mică!
S-a crezut că şi Guvernul
Poate fi...HOPA-MITICÄ‚!? (MAX OPAIÅ¢)
UNUI CELIBATAR
Încerc să înÅ£eleg, (în parte!)
Ce-ai vrea să faci la o adică,
Dar dacă pui răul deoparte,
Păstrează dama, dacă...pică! (MAX OPAIŢ)
ATU PENTRU CORUPÈšI
N-ar trebui criticați,
Că umblă cu bani spălați;
Fac o treabă omenească,
De viruși să ne ferească . ( DUMITRU BUJDOIU)
DE ZIUA FEMEII, ÎNTRE VECINI
- Ești cam vesel, seara asta,
Iar te-a lăudat nevasta?
- Da, că-s cel mai bun la pat,
Și că n-am rival în sat. (DUMITRU BUJDOIU)
DILEMÄ‚ CASNICÄ‚
Niciunul nu e mai breaz,
Amândoi sunt de crezut ;
Ea nu-l suferă băut,
El nu o suportă treaz. (DUMITRU BUJDOIU)
NOAPTEA FEMEII, LA STRIPERI
O lăsai cu-alte femei;
Ce-o fi văzând la miÈ™ei ?
Niște vlăjgani, golănei;
Că nici haine n-au pe ei. (DUMITRU BUJDOIU)
UNUI FALSIFICATOR DE VIN
Pentru cupa mie-ntinsă
Plătesc dublu! Triplu! Însă,
Dacă vinu-i rău, ţi-l dau
Înapoi…după ce-l beau! (EFIM TARLAPAN)
UN DON JUAN LA VÂRSTA A TREIA
Mi-i sexul mort, dar nu regret:
În casa-mi rece, fără scaldă,
E unicul meu robinet
Din care… curge apă caldă! (EFIM TARLAPAN)