O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

De ce o carte s-ar putea intitula „Umor pe strada lui Păstorel” (Editura „Pim”, IaÅŸi, 2010)? Fiindcă autorul, Gheorghe Bălăceanu, locuieÅŸte pe strada „Al. O. Teodoreanu”, la nr. 16.  Fiindcă, plusează autorul, „numele maestrului înnobilează totodată ÅŸi denumirea cunoscutei grupări de talentaÅ£i umoriÅŸti ieÅŸeni „Academia Liberă-Păstorel”, din care mereu se simte onorat că face parte alături de maeÅŸtrii ieÅŸeni ai epigramei. Apoi se adaugă  aprecierea ÅŸi respectul pe care îl poartă maestrului epigramei româneÅŸti, Păstorel Teodoreanu, plecat de pe mirificul plai botoşănean. AÅŸ mai adăuga  o tuşă făcută de  Emilian Marcu în postfaÅ£a la această carte: „Chiar dacă n-ar exista în municipiul IaÅŸi sau altundeva, o stradă Păstorel (Teodoreanu), sunt convins că în inimile ieÅŸenilor, ÅŸi nu numai, mari degustători de „finesuri” ÅŸi „delicatese” umoristice, cu siguranţă că inegalabilul Păstorel are, chiar, un adevărat bulevard”.

CITEȘTE ȘI: "Tânăr și neliniștit, botoșănean prins gonind cu viteză peste limita legală ș..."

 

Circulă mai multe teorii ale umorului.  Filosoful, criticul ÅŸi teoreticianul englez Terry Eagleton consideră că producerea râsului ar fi explicată cel mai bine de teoria incongruenÅ£ei: „potrivit ei, umorul apare din ciocnirea dintre aspecte incongruente – o schimbare bruscă de perspectivă, un derapaj neaÅŸteptat de sens, un dezacord cu o discrepanţă frapantă, o înstrăinare de moment a ceea ce ne este familiar ÅŸi aÅŸa mai departe”. De fapt, chiar o spune Gheorghe Bălăceanu vizând relaÅ£ia epigramă (cauză) - râs (efect): „Umorul e, în fine, / O treabă cu dichis: / Cu cât o faci mai bine, / Cu-atât te faci de râs!”. Primele două capitole, „Cu musca pe căciuli…” ÅŸi „Numai pentru cei aleÅŸi…”, se încadrează perfect teoriei amintite. Dacă primele trei versuri ale epigramei te conduc pe o pistă, versul al patrulea realizează brusc incongruenÅ£a, de unde ÅŸi garanÅ£ia producerii râsului sub multitudinea formelor sale de limbaj: Succes la june: „La vârsta mea, ca o ispită, / O jună mă curta mereu, / Spunându-mi că e-ndrăgostită / Lulea, exact de…fiul meu”;  Succes neaÅŸteptat: „M-a fascinat o blondă-aseară, / De zeci de ani de când triez; / I-am spus c-o vreau – ÅŸi-n primăvară, / E de acord…s-o înfiez.”; Critici neloiale: „E un fapt ce dovedeÅŸte / Că greÅŸiÅ£i, dragi detractori: / La buget, vizibil creÅŸte / Numărul de mulgători!”; Rugăciunea unei femei: „Eu, Preasfinte, am de toate, / Am avere, am talanÅ£i, / Vreau să-mi dai doar sănătate, / Să rezist…la trei amanÅ£i!”; Omagiul tinerilor, conducătorului iubit: „Cum iubeÅŸti ai ţării fii / Åži atât de mult îÅ£i pasă, / ÎÅ£i dorim ca noi să fii: / Fără bani ÅŸi fără casă!”; Mesaj: Guvernul, noi îl preÅ£uim / Åži-l prevenim, cât e pe val: / Nu vrem să supravieÅ£uim… / Ci numai să trăim normal.”;

Capitolele amintite, dar nici celelalte nu se sustrag, sunt presărate ÅŸi  cu multe epigrame pentru care Gheorghe Bălăceanu a preluat caracteristici ale limbajului poetic, aici meritul autorului fiind de a pune ambiguitatea în slujba umorului. Cititorul, aflat în faÅ£a versului al patrulea din fiecare creaÅ£ie, va trebui să depună un efort de  decodare a înÅ£elesurilor provocate de incongruenÅ£e: Dezvinovăţire: „I-a spus vecinei ce de zor / O acuza fără temei / Că s-ar culca cu soÅ£ii lor, / C-o face doar…cu soÅ£ul ei!”; Tineri „de valoare”: „Azi tineri mulÅ£i „de milioane”, / Chiar dacă stau (ÅŸi nu ascund) / Cu capu-n ÅŸliÅ£uri ÅŸi „balcoane”, / Gândesc mai simplu ÅŸi pro-fund!”; Laudă: „Tot ce poate să-ÅŸi dorească, / Cică are dinainte; / Chiar nimic să nu-i lipsească?! / Eu înclin să cred că…minte!”; Bărbatul: „Cum deÅ£ine din născare / Ca mascul, a vieÅ£ii cheie, / El stăpânul lumii pare… / Însă…broasca-i la femeie.”; Asigurări soÅ£iei: „O fire autoritară / Ca soÅ£ul tău, în firmă nu-i; / Åži cea mai faină secretară, / Stă în genunchi în faÅ£a lui!”; Celor ce ne conduc: „Sunt sincer ÅŸi o spun pe ÅŸleau / Că nu-s invidios, fireÅŸte, / Să-i critic pentru tot ce au, / Ci pentru ce le cam lipseÅŸte.”

Celelalte capitole ale cărÅ£ii („Dacă tot veni ÅŸi criza”, „Pă criterii…dă valoare…”, „Viitorul: om vedea de-om trăi!”, „Åži ceva de prin armată”), relevă aceeaÅŸi preocupare în construcÅ£ia epigramei încât prezenÅ£a incongruenÅ£ei să dea gramul acela de originalitate marca Gheorghe Bălăceanu care, pe lângă ambiguitate,  să fie prezentă comparaÅ£ia neaÅŸteptată: Măsuri pentru criză: „Pe guvernanÅ£i, cu-aÅŸa o miză, / Îi simt cumva băgaÅ£i în cofă: / Degeaba luau măsuri la criză, / Atâta vreme cât n-au stofă!”; SoluÅ£ie: „GuvernanÅ£i, vă dau de ÅŸtire / Că din criză, garantat, / Cea mai sigură ieÅŸire, / E…pe unde aÅ£i intrat.”; Sfat pentru vedete în devenire: „S-ajungi solistă dintre cele bune / Cu vilă ÅŸi maÅŸini de protocol, / Din notele din gamă, se impune, / Cu mari maeÅŸtri să lucrezi la „sol”. ; În compensaÅ£ie: Brune, blonde, fără poale, / Vor să-ncânte naÅ£iunea / Åži se-arată tot mai goale, / Să-ÅŸi mascheze …goliciunea.”.

Psiholog recunoscut, cu un doctorat în domeniu, Gheorghe Bălăceanu  propune ÅŸi un capitol intitulat „Åži la urmă, hai…cu noi”, în care epigrama se supune unor tendinÅ£e de domeniul reflexivităţii, umorul vizând adesea persoane concrete: Sfat (a propos de volumul d-lui Vasile Larco, „Semnalul de alarmă”: „Când epigrama, ca ÅŸi-o armă / E plină de umor, descarc-o; / Iar de „semnalul de alarmă”, / N-ai grijă, că îl trage Larco!”.

Epigrama lui Gheorghe Bălăceanu se recunoaÅŸte din o mie. Are o logică a ei, o curgere specială spre versul al patrulea care vine  din artistul multiplu care este ÅŸi din preocuparea de a nu sugruma raÅ£iunea existenÅ£ei acestui al patrulea vers. (GEORGICÄ‚ MANOLE)

Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

 

E PRIMÄ‚VARÄ‚

Dispare-al frigului fior,

Feeric este pe afară,

Sunt berzele în cuibul lor,

Iar tinerii din Å£ară…zboară. (VASILE LARCO)

 

SUPERFICIALITATE

Corupţii toţi sunt arestaţi,

Judecătoru-i vigilent,

Dar unii sunt eliberaţi

Că nu-s pătaţi suficient. (VASILE LARCO)

 

FAMILIALÄ‚

E lăudat feciorul care

Se-ntoarce-n casa părintească

Mămicii lui să-i dea o floare…

Apoi, un copilaş să-i crească. (VASILE LARCO)

 

ALTERNATIVÄ‚

Un doctor m-a privit ciudat

Şi-a vorbit despre-o sincopă.

Dar nu-s de fel îngrijorat,

Fiindcă am un frate popă! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

REALIZÄ‚RILE VIEÅ¢II

Am făcut, mai pe tăcute,

Bune, rele…Evident

Cele bune, prost făcute,

Cele rele, excelent! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

FUMURI…FUMURI…

Să fiu scutit, îmi pare drept,

De fumurile trase-n piept

Dar, sincer, nu ştiu cum să scap,

De cele ce-au urcat la cap. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

PE MERIT

Ce pe merit se cuvine ‒

Cum ştim noi din timpuri vechi ‒

Mai uşor azi poţi obţine...

Cu miÅŸcatul din urechi. (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)

 

ÅžEF GRIJULIU

Căldura mare-i taie cheful,

De-i pare munca un supliciu

Åži-atunci gândi cu grijă ÅŸeful,

Să-i facă vânt... de la serviciu. (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)

AVANSARE

La ce cap È™i mână are,

Cred eu că pe meritate

A primit o avansare…

C-un picior plasat în spate! (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)

 

OBIECTIV DE POLITICIAN

Licenţa dacă mi-o voi da,

Îmi voi lua ÅŸi doctoratul;

Să trec bacalaureatul,

Că ÅŸapte clase am deja. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

UNUI LIDER DE PARTID

Acei ce roată-n juru-i fac –

Åži-aceleaÅŸi gânduri i-au unit –

Îi iartă faptul că-i sărac,

Dar nu îl iartă că-i cinstit! (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

OAMENII PARTIDULUI

Fură cu nemiluita,

Cu ocaua, cu daraua:

Dacă nu mai curge mita

Pică toată ÅŸandramaua. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

LA ÎNMORMÂNTAREA UNEI CURTEZANE

Bărbaţii cu toţi` se-nfioară,

Că dulci îi erau dezmierdările…

Deci fie-i ţărâna uÅŸoară

Aşa cum i-au fost şi purtările! (ION DIVIZA)

 

POVESTEA VIÅ¢ELULUI DE AUR

L-a înÅŸelat nevasta c-un magnat

Deja atins de bruma impotenţei,

Nefericitul soţ a jubilat

SimÅ£ind că-i creÅŸte…cornul abundenÅ£ei! (ION DIVIZA)

 

UNUI ÅžEF DE ORCHESTRÄ‚

De ziua lui, întâia oară

E-nconjurat de lume bună:

Amanta-i cântă la vioară,

Iar angajaÅ£ii-i cântă-n strună. (GRIGORE COTUL)

 

DIN MOFTURILE SENECTUÅ¢II

Copiii i-au ales azil,

Dar taxele-s cam mari, se ÅŸtie,

Condiţii nu-s, iar el, subtil,

Le-a sugerat o puşcărie. (GRIGORE COTUL)

 

REABILITARE

Puşcăria este mediul

Unde, prin însingurare,

A găsit cu greu remediul

După mediatizare. (GRIGORE COTUL)

 

AMOR DE LUX

Când vrea amor de lux bădiÅ£a,

Îndată află socoteala:

Cu cât mai mică e fustiÅ£a,

Cu-atât mai mare…cheltuiala!... (GHEORGHE BÂLICI)

 

FEMEIA CA MUZÄ‚

Poeţii, visători mereu,

Îi tot promit, cu frenezie,

C-o vor iubi o veÅŸnicie;

O noapte este mult mai greu… (GHEORGHE BÂLICI)

 

RUGÄ‚

Dă, Doamne,-n clipa fericită,

La cea mai dulce din femei

Când cerem mâna mult dorită,

Să nu-ncăpem pe mâna ei!... (GHEORGHE BÂLICI)

 

UNUIA NU PREA POTENT

DeÅŸi bătrân, i-ar mai plăcea

Să facă sex cu-o „paraÅŸută”;

Încrederea ÅŸi-a pus-o-n ea,

Dar a rămas …nedesfăcută! (ELENA MÂNDRU)

 

OPTIMIÅžTI VS. PESIMIÅžTI

CurajoÅŸi vezi pe pământ,

Dar ÅŸi inÅŸi cu aripi frânte:

Primii-ÅŸi iau în viaţă-avânt,

Iar ceilalÅ£i mereu doar trânte. (ELENA MÂNDRU)

 

AMANTA 

Plină de virtuţi, frumoasă

Suplă ca un monument,

Nu e ea femeie-n casă

Da-i un bun medicament! (MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)

 

LA CRUCEA DE PIATRÄ‚ 

Bărbaţi umblaţi prin lupanare,

Ajunşi acasă or să zică

Că plata şi reclama-i mare,

Pe când plăcerea foarte mică. (MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)

 

CONTRASENTIMENTE  

Răpus de-amor şi poezie

Umbla bărbatul prin Urlaţi,

Căci o iubea la nebunie

Şi ea, la fel... pe alţi bărbaţi! (MIHAI SĂLCUŢAN)

 

FEMEILE NE POT CUCERI

Doamnele frumoase, zvelte

Pricepute-n uneltiri,

Când e vorba de unelte,

Ne-ameţesc doar din priviri. (MIHAI HAIVAS)

 

EXTAZ  ÅžI  AGONIE

În lupta pentr-un colÅ£ de pâine

Se schimbă viaţa-n mod brutal.

Căci astăzi poţi să fii pe val,

Dar ÅŸi pe drojdie, chiar mâine! (MIHAI HAIVAS)

 

MUNCIND  CU CARTEA

Îmi plânge inima curată

Când văd cât e de căutată

Antologia de sonete

De fabricanţii de cornete! (GHEORGHE GURĂU)

 

FEMEIA, COASTÄ‚ A LUI ADAM  

Stai liniştită nevastă

Tot ce se spune nu e real,

Tu nu eşti ruptură de coastă

EÅŸti ditamai coasta de deal. (GHEORGHE GURÄ‚U)

 

ADAM ÅžI EVA ÅžI MODA MAXI  

Cheltuială de soţie,

Pe Adam să-l usture

A schimbat frunza de vie

Cu una de brusture. (GHEORGHE GURÄ‚U)

 

DRAGOSTE LA VÂRSTA A TREIA  

Un flăcău trecut, tomnatic

Întâlni pe-o-anume Ea,

Şi-o alintă enigmatic

Tu eşti primăvara mea. (GHEORGHE GURĂU)

 

DIRECTORUL, FIZICUL ÅžI FIZICA

Cum secretara-i un deliciu

AÅŸa de mult îmi place mie,

Că merg acum la serviciu

                         Din inerÅ£ie. (VASILE MANOLE)

 

DIRECTORUL TESTÂND NOUA SECRETARÄ‚

DomniÅŸoară pe cuvânt,

Spune drept, să nu mă minţi,

Cu năsucul tău în vânt,

Pe soţia mea o simţi? (VASILE MANOLE)

 

ÅžEFUL MEU

Să mă aibă în vedere

Să nu facă iar erori,

M-a propus la premiere

Şi m-a şters de două ori. (VASILE MANOLE)

 

OPINIE

Astăzi, cu mare supărare,

Adevărul voi descrie:

Democraţia noastră are

Un miros de colonie. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

C.V.

Pe când a fost ales primar

Avea opt clase, ca tâmplar.

De-atunci făcu o facultate

Şi numai două doctorate. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

SCHIMBAREA STÄ‚PÂNULUI 

Cum astăzi nu există rege

Minciuna, nimeni n-o să nege,

De mult servită e în blide

La masa marilor partide. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

NOI N-AVEM…

Noi n-avem prin cer moÅŸii

Doar un car cu patru boi

Şi-un cioban doinind din lună

Seara-n staulul de oi. (GIREL BARBU)

 

FUGE RAIUL…

Fuge raiul din Adam,

Cu un măr abia-nflorit;

Eva ia un vot de blam,

Fericirea s-a sfârÅŸit… (GIREL BARBU)

 

PRESA LA ZI

 Sunt vremuri tulburi, cine-ar fi crezut

Ce scrie presa, (ca eveniment!),

La noi, măgarii mult au mai scăzut,

 Nu ÅŸtim de-o fi aÅŸa ÅŸi-n Parlament !? (MAX OPAIÅ¢)

 

PUTERI LIMITATE 

Chiar dacă nu este clar,

Învăţat cu aÅŸteptarea,

Guvernul interimar

Prorogă iar ...bunăstarea! (MAX OPAIÅ¢)

 

CA LA NOI LA NIMENI 

Tot mai mult euro creÅŸte,

Mereu mai mult ca la vecini,

Importăm gunoi, fireşte,

De parc-am fi ...sat fără câini! (MAX OPAIÅ¢)

 

PLEAC-AI NOÅžTRI ,VIN AI NOÅžTRI...!

Am pierdut ÅŸi-acuma trenul,

Şansa noastră n-a fost mică!

S-a crezut că şi Guvernul

Poate fi...HOPA-MITICÄ‚!? (MAX OPAIÅ¢) 

 

UNUI CELIBATAR 

Încerc să înÅ£eleg, (în parte!)

Ce-ai vrea să faci la o adică,

Dar dacă pui răul deoparte,

 Păstrează dama, dacă...pică! (MAX OPAIÅ¢)

 

ATU PENTRU CORUPÈšI
N-ar trebui criticați,
Că umblă cu bani spălați;
Fac o treabă omenească,

De viruși să ne ferească . ( DUMITRU BUJDOIU)


 DE ZIUA FEMEII, ÎNTRE VECINI
 - EÈ™ti cam vesel, seara asta,
Iar te-a lăudat nevasta?
- Da, că-s cel mai bun la pat,
Și că n-am rival în sat. (DUMITRU BUJDOIU)
 

DILEMÄ‚ CASNICÄ‚
Niciunul nu e mai breaz,
Amândoi sunt de crezut ;
Ea nu-l suferă băut,
El nu o suportă treaz. (DUMITRU BUJDOIU)
 

NOAPTEA FEMEII, LA STRIPERI
O lăsai cu-alte femei;
Ce-o fi văzând la miÈ™ei ?
Niște vlăjgani, golănei;
Că nici haine n-au pe ei. (DUMITRU BUJDOIU)

 

UNUI FALSIFICATOR DE VIN

Pentru cupa mie-ntinsă

Plătesc dublu! Triplu! Însă,

Dacă vinu-i rău, ţi-l dau

Înapoi…după ce-l beau! (EFIM TARLAPAN)

 

UN DON JUAN LA VÂRSTA A TREIA

Mi-i sexul mort, dar nu regret:

În casa-mi rece, fără scaldă,

E unicul meu robinet

Din care… curge apă caldă! (EFIM TARLAPAN)