Loc de dat cu…EPIGRAMA (LXXV)

Loc de dat cu…EPIGRAMA (LXXV)

Rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Studiul lui Claudiu T. Arieşan, “Hermeneutica umorului simpatetic” (Editura “Amarcord”, Timişoara, 1999), s-a axat pe punerea în evidenţă a unor repere ce susţin o comicologie românească şi pe evoluţia umorului simpatetic în literatura cultă de la noi şi în publicistica naţională. O atenţie  preferenţială o acordă autorul valenţelor simpatetice ale umorului la Hasdeu şi Eminescu.  Capitolul dedicat lui Eminescu debutează  cu câteva referiri la trei lucrări importante semnate de Garabet Ibrăileanu (“Postumele lui Eminescu”, 1908), Eugen Todoran (“Mihai Eminescu. Epopeea română”, 1970) şi Şerban Cioculescu (“Umorul lui Eminescu”, 1985).   Claudiu T. Arieşan reţine de la Garabet Ibrăileanu că Eminescu este “un amar-umorist când e umorist” şi că îi găseşte “o tristă veselie uneori”. Eugen Todoran descoperă  la poetul national o “prezenţă masivă a ironiei romantice”. De la Şerban Cioculescu extrage o clasificare a umorului eminescian de care nu s-ar fi dezbărat niciodată: 1. “tonul şăgalnic, scherzoso (din poezia de dragoste)”; 2. “gluma simpatică  (adresată prietenilor, corelată polar cu  satira acerbă consacrată inamicilor)”; 3. “umorul gratuit (prezent în postume)”.

Citind atent opera lui Eminescu, Claudiu T. Arieşan   face o generalizare a umorului  “omului deplin al culturii noaste”,  bazându-se pe patru ancore: 1. “ca  gazetar are o imagistică desprinsă parcă din cele mai actuale monologuri absurd-cazuistice ionesciene şi beckttiene”; 2. “continuă cu accentele unui umor de bolgie dantescă, ţâşnind din alăturarea aproape oximoronică a profesiunilor şi a opuşilor calităţilor esenţiale ce ar trebui să le definească”; 3. “simţul nativ al umorului se transformă în dezabuzată asprime zeflemitoare sau pedepsitoare”, la modul teoretizat de Thomas Hobbes în “De Homine”; 4.”nu i-a reuşit niciodată o sciziune între concepţii şi sentimente, între concepte  şi precepte  şi nu s-a sfiit s-o spună răspicat, cu o formulă de neuitat: “Ni place nouă şi gluma mai bruscă, numai ea să fie morală, să nu fie croită pe spetele a ce e bun”, la modul teoretizat de Henri Bergson. Pe această ţesătură, Claudiu T. Arieşan defineşte umorul lui Eminescu ca fiind unul simpatetic, adică unul care provoacă stări sufleteşti tainice, unul de o mare sugestibilitate.

Autorul ne dă şi trei căi de identificare a simpatetismului umorului eminescian: 1. o  jovialitate disperată (recunoscută în civismul militant eminescian unde transformă ironia într-un umor asumat); 2. o  disperare politicoasă (evidentă în acel Eminescu lăuntric şi personalizat când încearcă o sinteză între umor şi tristeţe); 3. prezenţa surâsului umoristic compensator (ca râs impregnate de gândire, ca umor de idei, unul adus la complexitatea ideii culte).

Din multitudinea de citate pe care le conţine textul, reţinem două:  P. Locusteanu: “Desigur, Mihai Eminescu n-a fost un umorist”, ci mai degrabă un “liric desnădăjduit”. Dar printre blesteme, printre lacrămi, printre scăpărări geniale de dispreţ şi ură, faţa lui blândă, care a suferit atîtea, se însenina câteodată şi atunci de pe buzele sale tremurătoare de nenoroc picurau glume de un nepreţuit umor. Uneori şi acest  umor e întunecat de amărăciune, câteodată însă, el este sburdalnic şi cristalin ca al unui copil”. Teodor V. Stefanelli: “Şi râdea adesea, cu o naivitate de copil, de făcea să râză şi ceilalţi din societatea lui, iar când vorbea prin râs, glasul său avea un ton deosebit, un ton dulce, ce ţi se lipea de inimă.”

(GEORGICĂ MANOLE)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

 

CONSTATARE

O dilemă (ne)firească

Le macină pe românce:

Ori mănâncă să trăiască,

Ori trăiesc...  să se mănânce. (AL. D. FUNDUIANU)

 

CONSECVENȚĂ BAHICĂ

N-are genă de erou,

Că nu duce la urechi -

El și-acum, în Anul Nou,

Tot o ține... pe stil vechi. (AL. D. FUNDUIANU)

 

GREVA MEDICILOR

Tăcerea în spital relevă

Răbdări şi-o falsă bucurie:

Atunci când medicii-s în grevă,

Groparii sunt la datorie. (VASILE LARCO)

 

SRL: MEDIC – PREOT

Au urmat cu grijă sfatul

Şi-n statut au scris: (fireşte)

Unde doctoral greşeşte

Să îndrepte-asociatul! (VASILE LARCO)

 

TARIFE STOMATOLOGICE

La doctor tremur ca nuiaua,

Sunt leoarcă, parcă prins de ploaie,

Căci am venit să-mi scot măseaua,

Dar frică mi-e că mă jupoaie! (VASILE LARCO)

 

LA ANIVERSAREA MEA

Vine mama, vine tata,

Sora cu bărbatul său,

Vine nora,-mi vine fata,

Vine soacra,-mi vine rău! (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

RETORICA MISOGINULUI

Analizând puţin ideea

Creării Evei – stră-străbuna –

Admit că trebuia femeia,

Dar nu era destulă una? (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

PRELUDIUL FIZICIANULUI

O oră-ntreagă i-am predat

Atracţia universală

Şi-apoi, fireşte, mi-a cedat,

Că unde-i lege, nu-i tocmeală! (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

DORINŢĂ DE PENSIONAR

Pensionar cu capră, porc

Şi cu nepoţi pe care-i cresc,

Aş vrea din nou să mă întorc…

La lucru să mă odihnesc.(GHEORGHE BÂLICI)

 

PRIETENIE

Să fim prieteni viaţa toată

Mi-au arătat c-ar vrea destui,

Iar când am fost de-acord, îndată

Mi-au spus şi…împotriva cui. (GHEORGHE BÂLICI)

 

UNUI AMIC

M-a tot minţit amicul meu

Şi iarăşi jură pe onoare,

Fiindcă nici nu-i este greu

Să jure doar pe ce nu are!... (GHEORGHE BÂLICI)

 

UNEI DOMNIŞOARE PRETENŢIOASE

Dorinţa nu-i de azi de ieri,

Bărbaţilor cu tronc să cazi,

Dar vrând, cadouri să le ceri

Ei te-au respins şi ieri şi azi! (MIHAI HAIVAS)

 

UNEI SOACRE CU GÂNDUL LA NOE

Îmi spun, privind spre ea uimit,

Că-i umblă gura ca la ţarcă;

De vină-i Noe, negreşit,

Primind-o şi pe ea în Arcă! (MIHAI HAIVAS)

 

RUGA UNUI SOŢ

Femeii, care-i vorbăreaţă,

Fă, Doamne, un efort şi schimbă,

Ca ridurile de pe faţă

S-ajungă undeva pe limbă! (MIHAI HAIVAS)

 

OCUPANŢI PE ŞENILE

Constat ca omul paşnic,

Privindu-i speriat:

Nu tancul e mai straşnic,

Ci echipajul…beat! (ION DIVIZA)

 

VIAŢĂ SĂNĂTOASĂ

Aşa îmi duc eu zilele,

De boli nu vreau s-auz;

Mi-ajută mult pastilele

Pe care le refuz. (ION DIVIZA)

 

EMINESCIANĂ

În lumea asta-n plin progres,

Rămâne să aleg,

Atunci când toţi m-au înţeles,

Să nu mă înţeleg! (GRIGORE COTUL)

 

LA ÎNCEPUT DE AN

Acum, consider că-i firesc,

Fiindcă-s alb la tâmple,

Din toate câte le doresc,

Nu toate să se-ntâmple! (GRIGORE COTUL)

 

ZIUA A 3-A

Astăzi, nu sărbătoresc,

Vreau să fac ceva util…

M-am întins şi recitesc

Un prospect de Colebil. (GRIGORE COTUL)

 

ACHIZIŢII ÎN ARMATĂ

Avioane cârpăcite,

Haine vechi numite bunuri,

Trei vapoare ruginite,

Însă foarte multe tunuri! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

OM DE CALITATE

De cinste ce mai poţi să spui;

Aşa un om ca el mai rar,

Că zilnic stând sub un umbrar,

Cinstea cu toţi amicii lui.(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

CONCURS

Mă-ntrecui eu cu Feteasca

Dar mă doborî Băbeasca

Şi-o grasă, nevastă-mea

M-a trezit cu o cafea. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

EFECT PERVERS

Cu legi „intrate în anale”

Și apărări „deștept” lucrate,

Vezi cum persoane, cert, penale

Devin în timp... nevinovate. (ELENA MÂNDRU)

 

FALA SATULUI

Toată lumea azi se-ntreabă,

Ce mai e în sat la modă

Și se-ndreaptă, mai degrabă,

Spre primar, că doar e „Vodă”! (ELENA MÂNDRU)

 

FEMEIA NUD 

Goală, cum se-arată mie

Ea atât de mult îmi place,

Că ar fi o nebunie

Să-i iau straie să se-îmbrace! (MIHAI SĂLCUŢAN)

 

COASTA DE DRAC 

Cu iubirea nu-i de şagă

Şi constat, ca biet profan,

Că şi-n fata cea mai dragă

Stă ascuns un mic tiran. (MIHAI SĂLCUŢAN)

 

TACTICĂ   

Cu femeia, am mai spus,

Poartă-te cumva pe dos:

S-o mângâi de jos în sus,

S-o dezbraci de sus în jos! (MIHAI SĂLCUŢAN)

 

EMINESCIANĂ

- Codrule, codruţule,

Ce mai faci, drăguţule?

- Scap de ploaie, scap de ger,

Dar nu scap de Schweighofer. (GEORGICĂ MANOLE)

 

ORA DE IARNĂ ŞI UE

Am dat ora înapoi

Ca să fim în rând cu voi,

Comentariu nu se-admite,

Am rămas tot ca-nainte! (GIREL BARBU)

 

DOAMNE, DOI ŞI AMÂNDOI

Ni se-ndrugă, apăsat,

C-am ales ce-am meritat,

Nimeni, însă, cum, din doi,

S-alegi cel mai bun șoșoi. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

EFIGII VII 

Mai avut-am capi cât bara,

Cătinel gândind, nemțește,

Dar să-și apere când țara,

Săreau iute, românește. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

ȘOC 

Știam că, demult, la școală,

Într-o țară-am fi normală.

Aflăm că-i, când să murim,

Musai să ne-o construim. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

QUO TANDEM*?

A tăcut cinci ani la greu,

Pân' a pus „guvernul meu”.

Oare cât va mai tăcea,

Pân' o zi' și „țara mea”? (NICOLAE MĂTCAŞ)

*Quo tandem? (lat.) - Până când? Cât timp?

 

EI NE-ARUNCĂ PLASELE,

IAR NOI – CU PONOASELE

Ne scot ochii brejii, pleșii

Că noi ne-am ales aleșii,

Când ascunsu-i-au, haihui,

Sub sigla partidului. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

CINE-I MAI IUTE LA (S)MINTE?

Capii noștri-nghit, se miară:

„Ca afară vreți o țară??!”

Pân' să-i punem noi pe pară,

Ne-au dat ei din țară-afară. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

MINISTRUL TRANSPORTURILOR BLOCAT

PE VALEA PRAHOVEI

Bode-i supărat amarnic:

“Șase ore pe Comarnic?

Acum vede-un drum sinistru,

Doar și Orban fu ministru?  (DUMITRU BUJDOIU)

 

BOBOTEAZA LUI DANIEL

Am văzut toți pe ecran

Boboteaza la români;

Popii, odată pe an,

Se spală și ei pe mâini. (DUMITRU BUJDOIU)

 

DIICOT LA CASA FOTBALULUI

În sfârșit, vin procurorii;

Pe Burleanu-l iau fiorii,

O să dea cu subsemnatul,

Cum s-a pricopsit cu blatul. (DUMITRU BUJDOIU)

 

PROFUL DE BIOLOGIE

Le explică pe-ndelete, la studente,

Cât e “faima” lui Terente;

Însă, unele cu toane și frisoane,

Vor, musai, și-eșantioane. (DUMITRU BUJDOIU)

 

SE SCHIMBĂ ŞEFII, NU ŞI NĂRAVURILE! 

Şefi de la deconcentrate,

Vin la Guvern să aclame,

Disponibili să arate

Că ştiu peria de ...,,scame"! (MAX OPAIŢ)

 

UNUI PESIMIST APOLITIC 

Politică nu faci deloc,

Dar eşti citit şi-am constatat

Ca pesimist, de la un loc,

Eşti, măcar, bine informat . (MAX OPAIŢ)

 

BILANŢ LA PARLAMENT 

Eu, astăzi, am auzit,

(Nu spun sursa, mi-a scăpat!),

Că aleşii au muncit

Cam doi ani într-un mandat!?... (MAX OPAIŢ)

 

 PACIENT CU CARD DE SĂNĂTATE 

Am sunat ieri un amic,

Medic la spital în gară ,

I-am dat euro în plic,

Şi m-a programat la...vară! (MAX OPAIŢ)

 

CONCLUZIE 

(Rezultatele unui studiu!) 

Mariajul, mai ales,

Este ultima scăpare

 La bărbaţi, fără success,

La femei, când  o au ...mare! (MAX OPAIŢ)

 

COFETĂRIEI “CAPŞA”

Cu-a sa vitrină casa “Capşa”

S-aseamănă cu un aquar;

Şi dacă n-are peşti în apă,

Sunt “peşti” afară…pe trotuar! (I. GR. PERIEŢEANU)

 

UNUI TALENT ÎN DESCREŞTERE

Că peste umăr mă priveşti,

Ilustre, nu-i minune:

Se uită soarele-napoi

Adesea – când apune. (I. GR. PERIEŢEANU)

 

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

VERSURI DIN STRADĂ: Liniște

Luni, 27 Ianuarie 2020
98

La fel ca în fiecare zi, vă invităm să parcurgeți o poezie primită pe adresa de e-mail a redacției, de data asta de la Oana Lazăr. Lectură plăcută! LINIȘTEde Oana Laz...

În urmă cu puțin timp: Un grav accident rutier s-a produs în Dorohoi. Copaci retezați de mașină, pasager transportat la Urgențe

Luni, 27 Ianuarie 2020
1591

Luni seară, pompierii din Dorohoi au fost solicitați să intervină pentru înlăturare pericolului de incendiu, intervenit în urma unui accid...

FOTO: Locuință devastată de un incendiu, în această după-amiază

Luni, 27 Ianuarie 2020
617

Luni după-amiază, pompierii dorohoieni au fost solicitați să intervină pentru stingerea unui incendiu care a cuprins o casă de pe rază localității Deal...