Rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Studiul lui Claudiu T. ArieÅŸan, “Hermeneutica umorului simpatetic” (Editura “Amarcord”, TimiÅŸoara, 1999), s-a axat pe punerea în evidenţă a unor repere ce susÅ£in o comicologie românească ÅŸi pe evoluÅ£ia umorului simpatetic în literatura cultă de la noi ÅŸi în publicistica naÅ£ională. O atenÅ£ie preferenÅ£ială o acordă autorul valenÅ£elor simpatetice ale umorului la Hasdeu ÅŸi Eminescu. Capitolul dedicat lui Eminescu debutează cu câteva referiri la trei lucrări importante semnate de Garabet Ibrăileanu (“Postumele lui Eminescu”, 1908), Eugen Todoran (“Mihai Eminescu. Epopeea română”, 1970) ÅŸi Åžerban Cioculescu (“Umorul lui Eminescu”, 1985). Claudiu T. ArieÅŸan reÅ£ine de la Garabet Ibrăileanu că Eminescu este “un amar-umorist când e umorist” ÅŸi că îi găseÅŸte “o tristă veselie uneori”. Eugen Todoran descoperă la poetul national o “prezenţă masivă a ironiei romantice”. De la Åžerban Cioculescu extrage o clasificare a umorului eminescian de care nu s-ar fi dezbărat niciodată: 1. “tonul şăgalnic, scherzoso (din poezia de dragoste)”; 2. “gluma simpatică (adresată prietenilor, corelată polar cu satira acerbă consacrată inamicilor)”; 3. “umorul gratuit (prezent în postume)”.
Citind atent opera lui Eminescu, Claudiu T. ArieÅŸan face o generalizare a umorului “omului deplin al culturii noaste”, bazându-se pe patru ancore: 1. “ca gazetar are o imagistică desprinsă parcă din cele mai actuale monologuri absurd-cazuistice ionesciene ÅŸi beckttiene”; 2. “continuă cu accentele unui umor de bolgie dantescă, Å£âÅŸnind din alăturarea aproape oximoronică a profesiunilor ÅŸi a opuÅŸilor calităţilor esenÅ£iale ce ar trebui să le definească”; 3. “simÅ£ul nativ al umorului se transformă în dezabuzată asprime zeflemitoare sau pedepsitoare”, la modul teoretizat de Thomas Hobbes în “De Homine”; 4.”nu i-a reuÅŸit niciodată o sciziune între concepÅ£ii ÅŸi sentimente, între concepte ÅŸi precepte ÅŸi nu s-a sfiit s-o spună răspicat, cu o formulă de neuitat: “Ni place nouă ÅŸi gluma mai bruscă, numai ea să fie morală, să nu fie croită pe spetele a ce e bun”, la modul teoretizat de Henri Bergson. Pe această Å£esătură, Claudiu T. ArieÅŸan defineÅŸte umorul lui Eminescu ca fiind unul simpatetic, adică unul care provoacă stări sufleteÅŸti tainice, unul de o mare sugestibilitate.
Autorul ne dă ÅŸi trei căi de identificare a simpatetismului umorului eminescian: 1. o jovialitate disperată (recunoscută în civismul militant eminescian unde transformă ironia într-un umor asumat); 2. o disperare politicoasă (evidentă în acel Eminescu lăuntric ÅŸi personalizat când încearcă o sinteză între umor ÅŸi tristeÅ£e); 3. prezenÅ£a surâsului umoristic compensator (ca râs impregnate de gândire, ca umor de idei, unul adus la complexitatea ideii culte).
Din multitudinea de citate pe care le conÅ£ine textul, reÅ£inem două: P. Locusteanu: “Desigur, Mihai Eminescu n-a fost un umorist”, ci mai degrabă un “liric desnădăjduit”. Dar printre blesteme, printre lacrămi, printre scăpărări geniale de dispreÅ£ ÅŸi ură, faÅ£a lui blândă, care a suferit atîtea, se însenina câteodată ÅŸi atunci de pe buzele sale tremurătoare de nenoroc picurau glume de un nepreÅ£uit umor. Uneori ÅŸi acest umor e întunecat de amărăciune, câteodată însă, el este sburdalnic ÅŸi cristalin ca al unui copil”. Teodor V. Stefanelli: “Åži râdea adesea, cu o naivitate de copil, de făcea să râză ÅŸi ceilalÅ£i din societatea lui, iar când vorbea prin râs, glasul său avea un ton deosebit, un ton dulce, ce Å£i se lipea de inimă.”
(GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
CONSTATARE
O dilemă (ne)firească
Le macină pe românce:
Ori mănâncă să trăiască,
Ori trăiesc... să se mănânce. (AL. D. FUNDUIANU)
CONSECVENȚĂ BAHICĂ
N-are genă de erou,
Că nu duce la urechi -
El È™i-acum, în Anul Nou,
Tot o ține... pe stil vechi. (AL. D. FUNDUIANU)
GREVA MEDICILOR
Tăcerea în spital relevă
Răbdări şi-o falsă bucurie:
Atunci când medicii-s în grevă,
Groparii sunt la datorie. (VASILE LARCO)
SRL: MEDIC – PREOT
Au urmat cu grijă sfatul
Åži-n statut au scris: (fireÅŸte)
Unde doctoral greÅŸeÅŸte
Să îndrepte-asociatul! (VASILE LARCO)
TARIFE STOMATOLOGICE
La doctor tremur ca nuiaua,
Sunt leoarcă, parcă prins de ploaie,
Căci am venit să-mi scot măseaua,
Dar frică mi-e că mă jupoaie! (VASILE LARCO)
LA ANIVERSAREA MEA
Vine mama, vine tata,
Sora cu bărbatul său,
Vine nora,-mi vine fata,
Vine soacra,-mi vine rău! (PETRU-IOAN GÂRDA)
RETORICA MISOGINULUI
Analizând puÅ£in ideea
Creării Evei – stră-străbuna –
Admit că trebuia femeia,
Dar nu era destulă una? (PETRU-IOAN GÂRDA)
PRELUDIUL FIZICIANULUI
O oră-ntreagă i-am predat
Atracţia universală
Åži-apoi, fireÅŸte, mi-a cedat,
Că unde-i lege, nu-i tocmeală! (PETRU-IOAN GÂRDA)
DORINŢĂ DE PENSIONAR
Pensionar cu capră, porc
Şi cu nepoţi pe care-i cresc,
AÅŸ vrea din nou să mă întorc…
La lucru să mă odihnesc.(GHEORGHE BÂLICI)
PRIETENIE
Să fim prieteni viaţa toată
Mi-au arătat c-ar vrea destui,
Iar când am fost de-acord, îndată
Mi-au spus ÅŸi…împotriva cui. (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI AMIC
M-a tot minţit amicul meu
Şi iarăşi jură pe onoare,
Fiindcă nici nu-i este greu
Să jure doar pe ce nu are!... (GHEORGHE BÂLICI)
UNEI DOMNIÅžOARE PRETENÅ¢IOASE
Dorinţa nu-i de azi de ieri,
Bărbaţilor cu tronc să cazi,
Dar vrând, cadouri să le ceri
Ei te-au respins ÅŸi ieri ÅŸi azi! (MIHAI HAIVAS)
UNEI SOACRE CU GÂNDUL LA NOE
Îmi spun, privind spre ea uimit,
Că-i umblă gura ca la ţarcă;
De vină-i Noe, negreşit,
Primind-o ÅŸi pe ea în Arcă! (MIHAI HAIVAS)
RUGA UNUI SOÅ¢
Femeii, care-i vorbăreaţă,
Fă, Doamne, un efort şi schimbă,
Ca ridurile de pe faţă
S-ajungă undeva pe limbă! (MIHAI HAIVAS)
OCUPANÅ¢I PE ÅžENILE
Constat ca omul paÅŸnic,
Privindu-i speriat:
Nu tancul e mai straÅŸnic,
Ci echipajul…beat! (ION DIVIZA)
VIAŢĂ SĂNĂTOASĂ
AÅŸa îmi duc eu zilele,
De boli nu vreau s-auz;
Mi-ajută mult pastilele
Pe care le refuz. (ION DIVIZA)
EMINESCIANÄ‚
În lumea asta-n plin progres,
Rămâne să aleg,
Atunci când toÅ£i m-au înÅ£eles,
Să nu mă înÅ£eleg! (GRIGORE COTUL)
LA ÎNCEPUT DE AN
Acum, consider că-i firesc,
Fiindcă-s alb la tâmple,
Din toate câte le doresc,
Nu toate să se-ntâmple! (GRIGORE COTUL)
ZIUA A 3-A
Astăzi, nu sărbătoresc,
Vreau să fac ceva util…
M-am întins ÅŸi recitesc
Un prospect de Colebil. (GRIGORE COTUL)
ACHIZIÅ¢II ÎN ARMATÄ‚
Avioane cârpăcite,
Haine vechi numite bunuri,
Trei vapoare ruginite,
Însă foarte multe tunuri! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
OM DE CALITATE
De cinste ce mai poţi să spui;
AÅŸa un om ca el mai rar,
Că zilnic stând sub un umbrar,
Cinstea cu toţi amicii lui.(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
CONCURS
Mă-ntrecui eu cu Feteasca
Dar mă doborî Băbeasca
Şi-o grasă, nevastă-mea
M-a trezit cu o cafea. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
EFECT PERVERS
Cu legi „intrate în anale”
Și apărări „deÈ™tept” lucrate,
Vezi cum persoane, cert, penale
Devin în timp... nevinovate. (ELENA MÂNDRU)
FALA SATULUI
Toată lumea azi se-ntreabă,
Ce mai e în sat la modă
Și se-ndreaptă, mai degrabă,
Spre primar, că doar e „Vodă”! (ELENA MÂNDRU)
FEMEIA NUD
Goală, cum se-arată mie
Ea atât de mult îmi place,
Că ar fi o nebunie
Să-i iau straie să se-îmbrace! (MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
COASTA DE DRAC
Cu iubirea nu-i de şagă
Åži constat, ca biet profan,
Că şi-n fata cea mai dragă
Stă ascuns un mic tiran. (MIHAI SĂLCUŢAN)
TACTICÄ‚
Cu femeia, am mai spus,
Poartă-te cumva pe dos:
S-o mângâi de jos în sus,
S-o dezbraci de sus în jos! (MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)
EMINESCIANÄ‚
- Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule?
- Scap de ploaie, scap de ger,
Dar nu scap de Schweighofer. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
ORA DE IARNÄ‚ ÅžI UE
Am dat ora înapoi
Ca să fim în rând cu voi,
Comentariu nu se-admite,
Am rămas tot ca-nainte! (GIREL BARBU)
DOAMNE, DOI ÅžI AMÂNDOI
Ni se-ndrugă, apăsat,
C-am ales ce-am meritat,
Nimeni, însă, cum, din doi,
S-alegi cel mai bun șoșoi. (NICOLAE MĂTCAŞ)
EFIGII VII
Mai avut-am capi cât bara,
Cătinel gândind, nemÈ›eÈ™te,
Dar să-È™i apere când È›ara,
Săreau iute, româneÈ™te. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
ȘOC
Știam că, demult, la școală,
Într-o È›ară-am fi normală.
Aflăm că-i, când să murim,
Musai să ne-o construim. (NICOLAE MĂTCAŞ)
QUO TANDEM*?
A tăcut cinci ani la greu,
Pân' a pus „guvernul meu”.
Oare cât va mai tăcea,
Pân' o zi' È™i „È›ara mea”? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
*Quo tandem? (lat.) - Până când? Cât timp?
EI NE-ARUNCÄ‚ PLASELE,
IAR NOI – CU PONOASELE
Ne scot ochii brejii, pleșii
Că noi ne-am ales aleșii,
Când ascunsu-i-au, haihui,
Sub sigla partidului. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
CINE-I MAI IUTE LA (S)MINTE?
Capii noștri-nghit, se miară:
„Ca afară vreÈ›i o È›ară??!”
Pân' să-i punem noi pe pară,
Ne-au dat ei din țară-afară. (NICOLAE MĂTCAŞ)
MINISTRUL TRANSPORTURILOR BLOCAT
PE VALEA PRAHOVEI
Bode-i supărat amarnic:
“Șase ore pe Comarnic?
Acum vede-un drum sinistru,
Doar și Orban fu ministru? (DUMITRU BUJDOIU)
BOBOTEAZA LUI DANIEL
Am văzut toți pe ecran
Boboteaza la români;
Popii, odată pe an,
Se spală È™i ei pe mâini. (DUMITRU BUJDOIU)
DIICOT LA CASA FOTBALULUI
În sfârÈ™it, vin procurorii;
Pe Burleanu-l iau fiorii,
O să dea cu subsemnatul,
Cum s-a pricopsit cu blatul. (DUMITRU BUJDOIU)
PROFUL DE BIOLOGIE
Le explică pe-ndelete, la studente,
Cât e “faima” lui Terente;
Însă, unele cu toane È™i frisoane,
Vor, musai, și-eșantioane. (DUMITRU BUJDOIU)
SE SCHIMBÄ‚ ÅžEFII, NU ÅžI NÄ‚RAVURILE!
Åžefi de la deconcentrate,
Vin la Guvern să aclame,
Disponibili să arate
Că ştiu peria de ...,,scame"! (MAX OPAIŢ)
UNUI PESIMIST APOLITIC
Politică nu faci deloc,
Dar eÅŸti citit ÅŸi-am constatat
Ca pesimist, de la un loc,
Eşti, măcar, bine informat . (MAX OPAIŢ)
BILANÅ¢ LA PARLAMENT
Eu, astăzi, am auzit,
(Nu spun sursa, mi-a scăpat!),
Că aleşii au muncit
Cam doi ani într-un mandat!?... (MAX OPAIÅ¢)
PACIENT CU CARD DE SÄ‚NÄ‚TATE
Am sunat ieri un amic,
Medic la spital în gară ,
I-am dat euro în plic,
Şi m-a programat la...vară! (MAX OPAIŢ)
CONCLUZIE
(Rezultatele unui studiu!)
Mariajul, mai ales,
Este ultima scăpare
La bărbaţi, fără success,
La femei, când o au ...mare! (MAX OPAIÅ¢)
COFETÄ‚RIEI “CAPÅžA”
Cu-a sa vitrină casa “CapÅŸa”
S-aseamănă cu un aquar;
Åži dacă n-are peÅŸti în apă,
Sunt “peÅŸti” afară…pe trotuar! (I. GR. PERIEÅ¢EANU)
UNUI TALENT ÎN DESCREÅžTERE
Că peste umăr mă priveşti,
Ilustre, nu-i minune:
Se uită soarele-napoi
Adesea – când apune. (I. GR. PERIEÅ¢EANU)