O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Mai puÅ£in una, “Umor…3G”, am citit toate cărÅ£ile scrise de Petru-Ioan Gârda. Spuneam că se observă o eleganţă a ironiei,  prin modul  folosirii termenilor depreciativi,  ÅŸi un umor sănătos care nu e marcat de elemente ce conduc spre un discurs scatologic.  Limbajul ordurier este absent, Petru-Ioan Gârda  nefiind  stăpânit de acea patologie a utilizării unor cuvinte scabroase. Åži  aceasta fiindcă omul Petru-Ioan Gârda conÅŸtientizează că în el coexistă doi: poetul, care foloseÅŸte propria experienţă lirică, ÅŸi umoristul, care dispune de existenÅ£a celuilalt.

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 17 decembrie: Sf. Proroc Daniel şi Sfinţii trei tineri: Anania, A..."

 

Ultima apariÅ£ie semnată Petru-Ioan Gârda, “Frunzele toamnei” (colecÅ£ia “Prispa cu greieri”, Editura “PIM”, IaÅŸi, 2019), este una care respectă o arhitectură bine articulată ÅŸi pe care încerc să o explic.  Tema  aleasă reprezintă cu preponderenţă rurarul românesc actual, identificat ca rezultat al intersecÅ£iei dintre traditional ÅŸi postmodern. Părăsit de tineri, rămân urmele izvoarelor vieÅ£ii  româneÅŸti ca semne ale iubirii de Å£arină ÅŸi Å£ară, cărora  autorul le atribuie o metaforă: “bunicu-n porumb – / singurul picior valid / e coada sapei”; “greiere-n cizmă - / după amiază tata / coseÅŸte desculÅ£”; “casa natală – “ întâia primăvară / cu iarbă în curte”; “bunica la geam / ÅŸtergându-ÅŸi ochelarii - / negura toamnei”; “car cu porumb - / cântec stingher de greier / tot mai departe”;  “omăt ca-n trecut - / l-aud iar pe tata / fluierând pe-afară”;  “nucul de-acasă - / doar un nod din leagănul / copilăriei”;  “casă uitată - / iedera acoperă / până ÅŸi uÅŸa”;  “prima ninsoare - / mama aÅŸterne pe pat / plapuma alba” ;  “regăsire-n pod - / pe săniuÅ£a de lemn / patina vremii”;  “pod cu de toate - / încă nu mă-ndur s-arunc / pantofii mamei” etc.

Prin titlul ales, Petru-Ioan Gârda îÅŸi maximizează sensibilitatea. Frunzele ajunse în  toamnă nu mai pot învinge gravitaÅ£ia aÅŸa cum o fac primăvara, Å£âÅŸnind spre soare.  Toamna trec în solul de unde ÅŸi-au luat seva, aÅŸa cum haiku-urile lui Petru-Ioan Gârda se ivesc din solul din care s-a ivit autorul.

Marea temă se raÅ£ionalizează pe principiul cozii de păun, fiecare componentă a imaginarei cozi admiÅ£ând modelul colierului, cinci haiku-uri ilustrând o anumită subtemă mulată pe o idee, aspect care dă paginii consistenÅ£a unui poem. Exemplificăm cu „veghe pe prispă” (pag. 19): „veghe pe prispă - / între greieri ÅŸi stele, / regina nopÅ£ii”; „octombrie blând - / cârja bunicului / cârpeÅŸte teascul”;  „paÅŸi de pisică - / sunetul frunzelor / căzând pe morminte”; „cântec de buhă - / clopotele ÅŸi toaca / pornesc simultan”;  „apus de august - / doar vrăbii locuiesc în / cuibul de barză”. Sau cu „la gura sobei” (pag. 33): „zi de amnistie - / pe poarta închisorii / e scos un coÅŸciug”; „ceaţă de toamnă - / undeva ÅŸoseaua / se aude ÅŸerpuind”; „la gura sobei - / părul bunicii miroase / a mere coapte”; „prima ninsoare - / topit de dorul ei / privesc văzduhul”; „curtea pustie - / doar fusta bunicii / uitată pe-o sfoară”.

Din „privirea-gândire” (Gellu Naum) a lui Petru-Ioan Gârda, fiecare haiku se iveÅŸte sub auspiciile metaforei-butoni. Nu punem în discuÅ£ie forma fixă din care, de regulă,  nu poate ieÅŸi haiku-ul ci putem releva starea de acuplare a celor două părÅ£i despărÅ£ite de o liniuţă (ca un fel de joc al barelor într-o sculptură de Paul Neagu), sau ca o legătură între butonii unei manÅŸete, ambele Å£inând strânsă ideea: primul vers pe un buton, celelalte două versuri pe al doilea buton: „ziua recoltei - / ţăranu-ÅŸi ÅŸterge fruntea / privind CARUL MIC”.

Mi-a plăcut o zicere a doctorului în etnologie Angela Paveliuc Olaru: „intrând în marea familie europeană, se va căuta cu lumânarea sufletul românesc”.  Prin „Frunzele toamnei”, Petru-Ioan Gârda l-a găsit.  (GEORGICÄ‚ MANOLE)

 

Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

 

CRÄ‚CIUNUL SÄ‚RBÄ‚TORIT  LA SERVICIU 

De Crăciun avem la masă

Răcituri şi alcool,

Plus un porc gătit de-acasă,

Care vine în control. (STELICÄ‚ ROMANIUC)

 

CU COLINDUL DE ANUL NOU

Cum sunt un bun colindător

La parlament voi merge solo;

Cu mine iau doar pluguÅŸor,

Că boii îi găsesc acolo. (STELICÄ‚ ROMANIUC)

 

AVATARUL GLOBALIZÄ‚RII

Descoperindu-ne pe hartă

Străinii grija ne-o tot poartă,

Åži îi surprinzi, în clipe grele,

Căznindu-se… cum să ne-nÅŸele. (VASILE LARCO)

 

ABORDARE

Aşa cum bine v-aţi dat seama

Şi după cum se-afirmă des,

Femeia, dar ÅŸi epigrama

Sunt foarte greu de înÅ£eles! (VASILE LARCO)

 

ÎN VIAÅ¢A DE FAMILIE

Femeia-i fire-atrăgătoare,

Tristeţea ştie s-o destrame

Åži-atât e de surprinzătoare…

Ca poanta unei epigrame! (VASILE LARCO)

 

DEVENIRE

S-ajungi solistă dintre cele bune

Cu vilă și mașini de protocol,

Din notele din gamă, se impune,

Cu mari maeÈ™tri să lucrezi la „sol”. (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)

 

ÅžEF GRIJULIU

Căldura mare-i taie cheful,

De-i pare munca un supliciu

Åži-atunci gândi cu grijă ÅŸeful,

Să-i facă vânt... de la serviciu. (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)

 

TRÄ‚IM TIMPURI MEMORABILE

Cum denunţat-am comunismul,

Gândeam să vină?! Nici în vis

Åži ziua când capitalismul,

Va fi în fine… compromis! (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)

 

PUTEREA OBIÅžNUINÅ¢EI

Mă-nvăluie de-o vreme ceaţa

Şi toate oasele mă dor:

Pe când m-am învăţat cu viaÅ£a,

Mă tem că trebuie să mor. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

MEDICAMENTE DE PENSIONAR?

Am nouăzeci, `s-întreg la minte,

Sunt sănătos şi sunt activ

Åži nu-mi lipseÅŸte nici un dinte!

Mai iau viagra. Preventiv… (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

SPECIFIC NAÅ¢IONAL

Românii râd: la ochi, la guri,

Li-s altfel trăsăturile;

Se-aude râsul ÅŸi-n păduri

…Cât or mai fi pădurile (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

REALITATE TRISTÄ‚

Am avut stăpâni de flamuri

Proslăviţi de toţi poeţii,

Însă, azi, ne Å£in în hamuri

Hoţii şi analfabeţii. (GRIGORE COTUL)

 

EFECTUL ÅžTIRILOR

Într-o zi am observat,

La televizor,

Că-i ecranul zgâriat

Pe interior. (GRIGORE COTUL)

 

CERTITUDINE

Există, totuÅŸi, între hoÅ£i

Un fel de solidaritate,

Omerta-i apără  ÅŸi toÅ£i

Rămân cu mâinile curate. (GRIGORE COTUL)

 

PROVERBIALÄ‚

E-o vorbă spusă cu mult rost,

Ştiută de la moşul Pintea:

Ca să-nÅ£elegi cât eÅŸti de prost,

E necesar să-ţi meargă mintea! (MIHAI HAIVAS)

 

UNEI SOÅ¢II ADULTERINE

Petalele în aer zboară

Din florile crescute-n hău,

Ca ÅŸi-alte dăţi, în astă vară

Veni din flori…copilul tău! (MIHAI HAIVAS)

 

UNUI GUVERN „GRIJULIU”

Tot ÅŸomerul cere post,

Iar Guvernul, prea sfinţit,

„Grijuliu” îi face rost

De condiÅ£ii de…postit! (MIHAI HAIVAS)

 

NIMIC NU SE PIERDE

Se-ntâlneau cei doi mereu

Într-un han de la ÅŸosea...

El venea ceva mai greu,

Ea pleca ceva mai... grea! (MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)

 

PARADOX 

Cu femeia, la adică,

Saltul e spectaculos:

Ea e cea ce te ridică,

După ce o pui tu jos! (MIHAI SĂLCUŢAN)

 

EVOLUÅ¢IE 

Pe mal la Pontul Euxin

El a făcut întâiul pas:

I-a dat parfumul cel mai fin

... Acum îl duce ea de nas. (MIHAI SÄ‚LCUÅ¢AN)

 

PREÅ¢

Mi-a spus un deputat vestit

Ce n-a vorbit nicicând în glumă:

Mă rog, şi eu sunt om cinstit,

Dar nu chiar pentru orice sumă!    (ION DIVIZA)

 

MÂNDRIE NAÅ¢IONALÄ‚

Mă întreabă un chinez:

„CreÅŸte pe la voi orez?”

„Nu, pe plaiul românesc

Numai preÅ£urile cresc!” (ION DIVIZA)

 

SUSÅ¢INERE LA INTRAREA ÎN UE

Moldova, plaiul strămoşesc,

Să intre-n UE stă la rând,

Căci chiar şi ruşii i-o doresc:

Ori niciodată, ori nicicând!... (GHEORGHE BÂLICI)

 

EFORTUL MUNCII

Lucrează-n secolul grăbit,

Agonisind valută pură,

Cu ziua omul cel cinstit,

Cu noaptea hoÅ£ul care fură… (GHEORGHE BÂLICI)

 

AXIOMATICÄ‚

De polemici iute scap

Şi-argumente nu există:

Când un prost e cap de listă,

Lista este…fără cap! (ELENA MÂNDRU)

 

EÅžEC IDILIC

Pe draga mea mult prea frumoasă,

Un an de zile am curtat-o,

Părea o piatră preÅ£ioasă…

Cred că de-aceea mi-a furat-o! (ELENA MÂNDRU)

 

BLESTEM

Să n-ai parte de aceea parte,

Ce în două ne desparte

Şi ne ţine-acum departe

Ca-i făcut ş-altora parte! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

LUI ÅžTEFAN CEL MARE ÅžI SFÂNT,

PESTE VEACURI, CU OBIDÄ‚.

Prin domniÅ£e dând cu... fală

A ajuns ÅŸi domn ÅŸi sfânt,

Eu, cu frică de morală,

Cu moralu-s la pământ. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

O DOAMNÄ‚ CITITOARE

Ea citeÅŸte! Nu în stele!

Da-mi explică aferat,

Care-i genul preferat.

Cărţi de credit. Ale mele! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

ROMÂNIA FALIMENTARÄ‚!

- Å¢ara nu e de vânzare!

Au strigat noii ciocoi:

O luăm pe trei parale

Şi o dăm pe euroi. (NAE BRĂDĂŢEANU)

 

„MOÅž  CRÄ‚CIUN  DEZECHIPAT ,

PRINS  C-O BÄ‚NÄ‚Å¢EANCÄ‚-N PAT”

- Stai cu moşu-n pat, nevastă?!

- Sac, drum greu - şi-a rupt o coastă

Şi-am mai vrut să văd, barbace,

Dacă-i moÅŸ pe cât se face! (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

ZGÂRCITUL, LA MASA DE REVELION

Cu curcanul vine finul,

Mircea cu piftia,

Valentin vine cu vinul,

Iar zgârcitul…cu soÈ›ia. (GHEORGHE ENÄ‚CHESCU)

 

MINUS ÅžI PLUS

În ispită când cădem,

Protestăm cu vehemenţă;

Avem criză de sistem

Şi umor din abundenţă. (GIREL BARBU)

 

TIMMERMANS  CÄ‚TRE  MAREA BRITANIE

 LA BREXIT 

Te-am iubit. Voința ți-o respect:

Dragoste cu sila nu se face.

Divorțăm amabil, cald. Perfect.

Retractând, oricând te poÈ›i întoarce. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

ANCHETATORII DIN CARACALUL AMERICAN

O crimă-n Vestul lor numit nebun

N-o pun la macerat sau la săpun.

O scot în public, roagă ajutor,

Îi dau de urmă, -apoi  -  È™i de autor. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

ANCHETATORII DIN CARACALUL ROMÂNESC

N-o scot în public, crima, iute tun,

O consemnează grav, apoi o pun

Într-un dosar pe ani de zile la murat

Ca pe-un misterios secret de stat. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

ȚĂRIŞORUL DONDONICĂ (!)

CĂTRE ŢARUL PUTINICĂ

Frate-ți sunt, supus iertării,

Dar, cum brânza e cu bani,

Eu rezerva forte-a țării

O È›in la   ... americani. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

DONDONICÄ‚, LA-NCERCARE,

ÅžI COLACUL DE SALVARE 

Orice țară: mare, mică -

Are-un drept ce și-l prezervă.

În pericol, Dodonică

A pus ochii pe rezervă. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

UNUI DEPUTAT SCOÅ¢ÂNDU-MI OCHII

Mi-ai mărit, zici, pensia?!

Ia compar' -o (Să nu cazi!)

Nu cu cea de ieri - a mea -,

Ci cu cea a ta  - de azi. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

DE SÄ‚RBÄ‚TORI

Au primit colindătorii,

Steaua, Capra, Ursul, alții;

Pe unii i-au luat fiorii,

Când văzură È™i... mascaÈ›ii. (DUMITRU BUJDOIU)

 

URARE POLITRUCILOR CORUPÈšI

Fură cu nerușinare;

Li se cade o urare:

La mulți ani, la fiecare!

Știu ei unde... la răcoare. (DUMITRU BUJDOIU)

 

DUPÄ‚ 30 DE ANI DE CONCUBINAJ

- Trei decenii, nu-i puțin;

Noi când ne căsătorim ?

- Greu răspunsul, draga mea,

Cine, dracu, ne mai ia ? (DUMITRU BUJDOIU)

 

DE REVELION

ToÈ›i, pe È™ef, l-au înjurat,

Când “La mulÈ›i ani” le-a urat;

Era È™i-un gest aluziv…

În arestul preventiv. (DUMITRU BUJDOIU)

 

ROMÂNIA...NOUA !

 A căzut prima zăpadă,

Ţara are fată nouă,

Ca atunci când o să cadă

Încă un Guvern...sau două!...  (MAX OPAIÅ¢)

 

 UNUI BARON LOCAL

La poartă a venit să ure

O ceată mare de plugari,

Dar gazda a-nceput să-njure,

 Când au cerut bani în...dolari! (MAX OPAIÅ¢)

 

MOÅžTENIRE 

Caragiale ne-a lăsat

Texte cu replici spumante,

Cetăţeanul  turmentat

Åži... femeile-amante !  (MAX OPAIÅ¢)

 

CONSOLARE DE REVELION

 De AN NOU, cu Pastorel

Dacă vrei să-nchini paharul,

DeÅŸi,  ÅŸtii, nu scrii ca el,,

ÎÅ£i îneci măcar ...amarul! (MAX OPAIÅ¢)

 

OPÅ¢IUNI DIFERITE DE SÄ‚RBÄ‚TORI

AÅŸteptând ceasul să vină

Să anunţe ANUL NOU ,

Stau căt timp mai e lumină ,

Ea în pat, El, în ...birou !? (MAX OPAIÅ¢)

 

NARCIS

Un băiat, se ştie bine,

N-avea cum să se cupleze

Åži, iubindu-se pe sine

N-a putut să divorţeze. (TEODOR JACOTĂ)

 

NATURÄ‚ VIE

Viaţa noastră e ca apa,

Multe se întâmplă iar,

Cică mutul a dus iapa

Nu la cal, ci la măgar. (TEODOR JACOTĂ)

 

UNOR DECORAÅ¢I

Privind la pieptul vostru decorat

Constat, cu cea mai sinceră durere,

“Cruci” fără nici un Dumnezeu

Åži-un jalnic “cimitir” de caractere! (I. GR. PERIEÅ¢EANU)