O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Mai puţin una, “Umor…3G”, am citit toate cărţile scrise de Petru-Ioan Gârda. Spuneam că se observă o eleganţă a ironiei, prin modul folosirii termenilor depreciativi, şi un umor sănătos care nu e marcat de elemente ce conduc spre un discurs scatologic. Limbajul ordurier este absent, Petru-Ioan Gârda nefiind stăpânit de acea patologie a utilizării unor cuvinte scabroase. Şi aceasta fiindcă omul Petru-Ioan Gârda conştientizează că în el coexistă doi: poetul, care foloseşte propria experienţă lirică, şi umoristul, care dispune de existenţa celuilalt.
Ultima apariţie semnată Petru-Ioan Gârda, “Frunzele toamnei” (colecţia “Prispa cu greieri”, Editura “PIM”, Iaşi, 2019), este una care respectă o arhitectură bine articulată şi pe care încerc să o explic. Tema aleasă reprezintă cu preponderenţă rurarul românesc actual, identificat ca rezultat al intersecţiei dintre traditional şi postmodern. Părăsit de tineri, rămân urmele izvoarelor vieţii româneşti ca semne ale iubirii de ţarină şi ţară, cărora autorul le atribuie o metaforă: “bunicu-n porumb – / singurul picior valid / e coada sapei”; “greiere-n cizmă - / după amiază tata / coseşte desculţ”; “casa natală – “ întâia primăvară / cu iarbă în curte”; “bunica la geam / ştergându-şi ochelarii - / negura toamnei”; “car cu porumb - / cântec stingher de greier / tot mai departe”; “omăt ca-n trecut - / l-aud iar pe tata / fluierând pe-afară”; “nucul de-acasă - / doar un nod din leagănul / copilăriei”; “casă uitată - / iedera acoperă / până şi uşa”; “prima ninsoare - / mama aşterne pe pat / plapuma alba” ; “regăsire-n pod - / pe săniuţa de lemn / patina vremii”; “pod cu de toate - / încă nu mă-ndur s-arunc / pantofii mamei” etc.
Prin titlul ales, Petru-Ioan Gârda îşi maximizează sensibilitatea. Frunzele ajunse în toamnă nu mai pot învinge gravitaţia aşa cum o fac primăvara, ţâşnind spre soare. Toamna trec în solul de unde şi-au luat seva, aşa cum haiku-urile lui Petru-Ioan Gârda se ivesc din solul din care s-a ivit autorul.
Marea temă se raţionalizează pe principiul cozii de păun, fiecare componentă a imaginarei cozi admiţând modelul colierului, cinci haiku-uri ilustrând o anumită subtemă mulată pe o idee, aspect care dă paginii consistenţa unui poem. Exemplificăm cu „veghe pe prispă” (pag. 19): „veghe pe prispă - / între greieri şi stele, / regina nopţii”; „octombrie blând - / cârja bunicului / cârpeşte teascul”; „paşi de pisică - / sunetul frunzelor / căzând pe morminte”; „cântec de buhă - / clopotele şi toaca / pornesc simultan”; „apus de august - / doar vrăbii locuiesc în / cuibul de barză”. Sau cu „la gura sobei” (pag. 33): „zi de amnistie - / pe poarta închisorii / e scos un coşciug”; „ceaţă de toamnă - / undeva şoseaua / se aude şerpuind”; „la gura sobei - / părul bunicii miroase / a mere coapte”; „prima ninsoare - / topit de dorul ei / privesc văzduhul”; „curtea pustie - / doar fusta bunicii / uitată pe-o sfoară”.
Din „privirea-gândire” (Gellu Naum) a lui Petru-Ioan Gârda, fiecare haiku se iveşte sub auspiciile metaforei-butoni. Nu punem în discuţie forma fixă din care, de regulă, nu poate ieşi haiku-ul ci putem releva starea de acuplare a celor două părţi despărţite de o liniuţă (ca un fel de joc al barelor într-o sculptură de Paul Neagu), sau ca o legătură între butonii unei manşete, ambele ţinând strânsă ideea: primul vers pe un buton, celelalte două versuri pe al doilea buton: „ziua recoltei - / ţăranu-şi şterge fruntea / privind CARUL MIC”.
Mi-a plăcut o zicere a doctorului în etnologie Angela Paveliuc Olaru: „intrând în marea familie europeană, se va căuta cu lumânarea sufletul românesc”. Prin „Frunzele toamnei”, Petru-Ioan Gârda l-a găsit. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
CRĂCIUNUL SĂRBĂTORIT LA SERVICIU
De Crăciun avem la masă
Răcituri şi alcool,
Plus un porc gătit de-acasă,
Care vine în control. (STELICĂ ROMANIUC)
CU COLINDUL DE ANUL NOU
Cum sunt un bun colindător
La parlament voi merge solo;
Cu mine iau doar pluguşor,
Că boii îi găsesc acolo. (STELICĂ ROMANIUC)
AVATARUL GLOBALIZĂRII
Descoperindu-ne pe hartă
Străinii grija ne-o tot poartă,
Şi îi surprinzi, în clipe grele,
Căznindu-se… cum să ne-nşele. (VASILE LARCO)
ABORDARE
Aşa cum bine v-aţi dat seama
Şi după cum se-afirmă des,
Femeia, dar şi epigrama
Sunt foarte greu de înţeles! (VASILE LARCO)
ÎN VIAŢA DE FAMILIE
Femeia-i fire-atrăgătoare,
Tristeţea ştie s-o destrame
Şi-atât e de surprinzătoare…
Ca poanta unei epigrame! (VASILE LARCO)
DEVENIRE
S-ajungi solistă dintre cele bune
Cu vilă și mașini de protocol,
Din notele din gamă, se impune,
Cu mari maeștri să lucrezi la „sol”. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
ŞEF GRIJULIU
Căldura mare-i taie cheful,
De-i pare munca un supliciu
Şi-atunci gândi cu grijă şeful,
Să-i facă vânt... de la serviciu. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
TRĂIM TIMPURI MEMORABILE
Cum denunţat-am comunismul,
Gândeam să vină?! Nici în vis
Şi ziua când capitalismul,
Va fi în fine… compromis! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
PUTEREA OBIŞNUINŢEI
Mă-nvăluie de-o vreme ceaţa
Şi toate oasele mă dor:
Pe când m-am învăţat cu viaţa,
Mă tem că trebuie să mor. (PETRU-IOAN GÂRDA)
MEDICAMENTE DE PENSIONAR?
Am nouăzeci, `s-întreg la minte,
Sunt sănătos şi sunt activ
Şi nu-mi lipseşte nici un dinte!
Mai iau viagra. Preventiv… (PETRU-IOAN GÂRDA)
SPECIFIC NAŢIONAL
Românii râd: la ochi, la guri,
Li-s altfel trăsăturile;
Se-aude râsul şi-n păduri
…Cât or mai fi pădurile (PETRU-IOAN GÂRDA)
REALITATE TRISTĂ
Am avut stăpâni de flamuri
Proslăviţi de toţi poeţii,
Însă, azi, ne ţin în hamuri
Hoţii şi analfabeţii. (GRIGORE COTUL)
EFECTUL ŞTIRILOR
Într-o zi am observat,
La televizor,
Că-i ecranul zgâriat
Pe interior. (GRIGORE COTUL)
CERTITUDINE
Există, totuşi, între hoţi
Un fel de solidaritate,
Omerta-i apără şi toţi
Rămân cu mâinile curate. (GRIGORE COTUL)
PROVERBIALĂ
E-o vorbă spusă cu mult rost,
Ştiută de la moşul Pintea:
Ca să-nţelegi cât eşti de prost,
E necesar să-ţi meargă mintea! (MIHAI HAIVAS)
UNEI SOŢII ADULTERINE
Petalele în aer zboară
Din florile crescute-n hău,
Ca şi-alte dăţi, în astă vară
Veni din flori…copilul tău! (MIHAI HAIVAS)
UNUI GUVERN „GRIJULIU”
Tot şomerul cere post,
Iar Guvernul, prea sfinţit,
„Grijuliu” îi face rost
De condiţii de…postit! (MIHAI HAIVAS)
NIMIC NU SE PIERDE
Se-ntâlneau cei doi mereu
Într-un han de la şosea...
El venea ceva mai greu,
Ea pleca ceva mai... grea! (MIHAI SĂLCUŢAN)
PARADOX
Cu femeia, la adică,
Saltul e spectaculos:
Ea e cea ce te ridică,
După ce o pui tu jos! (MIHAI SĂLCUŢAN)
EVOLUŢIE
Pe mal la Pontul Euxin
El a făcut întâiul pas:
I-a dat parfumul cel mai fin
... Acum îl duce ea de nas. (MIHAI SĂLCUŢAN)
PREŢ
Mi-a spus un deputat vestit
Ce n-a vorbit nicicând în glumă:
Mă rog, şi eu sunt om cinstit,
Dar nu chiar pentru orice sumă! (ION DIVIZA)
MÂNDRIE NAŢIONALĂ
Mă întreabă un chinez:
„Creşte pe la voi orez?”
„Nu, pe plaiul românesc
Numai preţurile cresc!” (ION DIVIZA)
SUSŢINERE LA INTRAREA ÎN UE
Moldova, plaiul strămoşesc,
Să intre-n UE stă la rând,
Căci chiar şi ruşii i-o doresc:
Ori niciodată, ori nicicând!... (GHEORGHE BÂLICI)
EFORTUL MUNCII
Lucrează-n secolul grăbit,
Agonisind valută pură,
Cu ziua omul cel cinstit,
Cu noaptea hoţul care fură… (GHEORGHE BÂLICI)
AXIOMATICĂ
De polemici iute scap
Şi-argumente nu există:
Când un prost e cap de listă,
Lista este…fără cap! (ELENA MÂNDRU)
EŞEC IDILIC
Pe draga mea mult prea frumoasă,
Un an de zile am curtat-o,
Părea o piatră preţioasă…
Cred că de-aceea mi-a furat-o! (ELENA MÂNDRU)
BLESTEM
Să n-ai parte de aceea parte,
Ce în două ne desparte
Şi ne ţine-acum departe
Ca-i făcut ş-altora parte! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
LUI ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT,
PESTE VEACURI, CU OBIDĂ.
Prin domniţe dând cu... fală
A ajuns şi domn şi sfânt,
Eu, cu frică de morală,
Cu moralu-s la pământ. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
O DOAMNĂ CITITOARE
Ea citeşte! Nu în stele!
Da-mi explică aferat,
Care-i genul preferat.
Cărţi de credit. Ale mele! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
ROMÂNIA FALIMENTARĂ!
- Ţara nu e de vânzare!
Au strigat noii ciocoi:
O luăm pe trei parale
Şi o dăm pe euroi. (NAE BRĂDĂŢEANU)
„MOŞ CRĂCIUN DEZECHIPAT ,
PRINS C-O BĂNĂŢEANCĂ-N PAT”
- Stai cu moşu-n pat, nevastă?!
- Sac, drum greu - şi-a rupt o coastă
Şi-am mai vrut să văd, barbace,
Dacă-i moş pe cât se face! (NICOLAE MĂTCAŞ)
ZGÂRCITUL, LA MASA DE REVELION
Cu curcanul vine finul,
Mircea cu piftia,
Valentin vine cu vinul,
Iar zgârcitul…cu soția. (GHEORGHE ENĂCHESCU)
MINUS ŞI PLUS
În ispită când cădem,
Protestăm cu vehemenţă;
Avem criză de sistem
Şi umor din abundenţă. (GIREL BARBU)
TIMMERMANS CĂTRE MAREA BRITANIE
LA BREXIT
Te-am iubit. Voința ți-o respect:
Dragoste cu sila nu se face.
Divorțăm amabil, cald. Perfect.
Retractând, oricând te poți întoarce. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ANCHETATORII DIN CARACALUL AMERICAN
O crimă-n Vestul lor numit nebun
N-o pun la macerat sau la săpun.
O scot în public, roagă ajutor,
Îi dau de urmă, -apoi - și de autor. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ANCHETATORII DIN CARACALUL ROMÂNESC
N-o scot în public, crima, iute tun,
O consemnează grav, apoi o pun
Într-un dosar pe ani de zile la murat
Ca pe-un misterios secret de stat. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ȚĂRIŞORUL DONDONICĂ (!)
CĂTRE ŢARUL PUTINICĂ
Frate-ți sunt, supus iertării,
Dar, cum brânza e cu bani,
Eu rezerva forte-a țării
O țin la ... americani. (NICOLAE MĂTCAŞ)
DONDONICĂ, LA-NCERCARE,
ŞI COLACUL DE SALVARE
Orice țară: mare, mică -
Are-un drept ce și-l prezervă.
În pericol, Dodonică
A pus ochii pe rezervă. (NICOLAE MĂTCAŞ)
UNUI DEPUTAT SCOŢÂNDU-MI OCHII
Mi-ai mărit, zici, pensia?!
Ia compar' -o (Să nu cazi!)
Nu cu cea de ieri - a mea -,
Ci cu cea a ta - de azi. (NICOLAE MĂTCAŞ)
DE SĂRBĂTORI
Au primit colindătorii,
Steaua, Capra, Ursul, alții;
Pe unii i-au luat fiorii,
Când văzură și... mascații. (DUMITRU BUJDOIU)
URARE POLITRUCILOR CORUPȚI
Fură cu nerușinare;
Li se cade o urare:
La mulți ani, la fiecare!
Știu ei unde... la răcoare. (DUMITRU BUJDOIU)
DUPĂ 30 DE ANI DE CONCUBINAJ
- Trei decenii, nu-i puțin;
Noi când ne căsătorim ?
- Greu răspunsul, draga mea,
Cine, dracu, ne mai ia ? (DUMITRU BUJDOIU)
DE REVELION
Toți, pe șef, l-au înjurat,
Când “La mulți ani” le-a urat;
Era și-un gest aluziv…
În arestul preventiv. (DUMITRU BUJDOIU)
ROMÂNIA...NOUA !
A căzut prima zăpadă,
Ţara are fată nouă,
Ca atunci când o să cadă
Încă un Guvern...sau două!... (MAX OPAIŢ)
UNUI BARON LOCAL
La poartă a venit să ure
O ceată mare de plugari,
Dar gazda a-nceput să-njure,
Când au cerut bani în...dolari! (MAX OPAIŢ)
MOŞTENIRE
Caragiale ne-a lăsat
Texte cu replici spumante,
Cetăţeanul turmentat
Şi... femeile-amante ! (MAX OPAIŢ)
CONSOLARE DE REVELION
De AN NOU, cu Pastorel
Dacă vrei să-nchini paharul,
Deşi, ştii, nu scrii ca el,,
Îţi îneci măcar ...amarul! (MAX OPAIŢ)
OPŢIUNI DIFERITE DE SĂRBĂTORI
Aşteptând ceasul să vină
Să anunţe ANUL NOU ,
Stau căt timp mai e lumină ,
Ea în pat, El, în ...birou !? (MAX OPAIŢ)
NARCIS
Un băiat, se ştie bine,
N-avea cum să se cupleze
Şi, iubindu-se pe sine
N-a putut să divorţeze. (TEODOR JACOTĂ)
NATURĂ VIE
Viaţa noastră e ca apa,
Multe se întâmplă iar,
Cică mutul a dus iapa
Nu la cal, ci la măgar. (TEODOR JACOTĂ)
UNOR DECORAŢI
Privind la pieptul vostru decorat
Constat, cu cea mai sinceră durere,
“Cruci” fără nici un Dumnezeu
Şi-un jalnic “cimitir” de caractere! (I. GR. PERIEŢEANU)