Fantezia celor care au dorit să alcătuiască un dicționar este atât de mare, încât azi celebrul vers al unei cunoscute melodii, “că nu e om să n-o fi scris o poezie”, s-ar putea transforma uşor prin înlocuirea cuvântului “poezie” cu “dicţionar”. Există dicţionare “de rime”, “de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti”, “de motive şi simboluri literare”, “al cuvintelor scrise cu cratimă”, “al ideilor geniale”, “al greşelilor de limbă” etc. Fiindcă mintea românului “dă mereu pe afară”, eu cred că ar fi interesantă şi ideea lui Codrin Liviu Cuţitaru, din “Dilema” nr. 695 din 2017, prin care, deşi spusă cu tentă ironică, poate fi concretizată cu success: aceea de a se realiza un “Dicţionar al rataţilor români”. Ar trebui început, spune universitarul ieşean, cu includerea “majorităţii corpului profesoral din Universităţi”. Din perspectiva versului transformat, “că nu e om să n-o fi scris un …dictionar”, a apărut prin 1981, la Editura “Litera”, un “Dicţionar de epigrame” (îngrijirea ediţiei, selecţia şi cuvânt înainte de Mircea Trifu).
Este un dicţionar cu foarte mulţi autori, fiindcă, după cum spune îngrijitorul ediţiei “un asemenea dicţionar presupune însă înlocuirea semnificaţiei obişnuite a cuvintelor, cu o semnificaţie epigramatică, realizându-se astfel, dacă nu şi o îmbogăţire a limbajului, cel puţin o nouă şi surprinzătoare viziune asupra lumii, care ar apărea, de această data, răsturnată”.
Metoda lui Mircea Trifu e foarte simplă. Se ia un cuvânt, obligatoriu dintre acelea permise de cenzura timpului comunist, se caută cea mai bună epigramă care e selectată împreună cu numele autorului ei şi se introduce în corpul dicţionarului. Fiind un dicţionar de autor în ceea ce priveşte selecţia, e clar că aceasta e una subiectivă, prioritate având membrii Clubului Epigramiştilor “Cincinat Pavelescu”. Sunt multe situaţiile în care, pentru acelaşi cuvânt sunt alese mai multe semnificaţii epigramatice. Spre exemplu, pentru cuvântul “Căsătoria”, au fost alese cinci epigrame: “E un turn de fildeş dintre / Cele care-or să dureze. / Cei de-afară vor să intre, / Cei închişi să evadeze.” (George Petrone); “Un fiasco, întrucât / Soarta-i este hotărâtă: / Ea îi ține de urât, / El o ţine de urâtă.”(Ioan Pop); “Poamă aromată, rece, / Care se transformă-ncet / Devenind, pe zi ce trece, / Must…şampanie…oţet” (Gheorghe Steriade); “Căsătoria e un stil / De viaţă cvasi-sedentară, / Urmată-apoi de un copil / Şi-o pensie alimentară” (Gabriel Teodorescu); “Căsătoria, lucru dovedit, / E un contract semnat cu pompă mare / Şi un prilej, destul de fericit, / De-a te lega la cap când nu te doare” (Gabriel Teodorescu).
“Patroana” dicţionarului în discuţie, epigrama, îşi ia partea leului. Sunt incluse 28 de definiţii dintre care am ales câteva pentru sesizarea spiritului ironic al timpului respectiv: “În grădina poeziei / Epigrama-i trandafirul / Care îşi înalţă firul / Plin cu ghimpii ironiei.” (Sorin Beiu); “Trei versuri lin coboară panta / Arzând mocnit ca un fitil, / Spre-ncărcătura de trotil / Din care bubui-va poanta”(Alexandru Clenciu); “Epigrama, precum ştim, / Este fata de- mpărat / Pe care-o iubea Nigrim, / Dar şi ea pe Cincinat!” (Mircea Ionescu – Quintus); Epigrama-i muza calmă / Care-atunci când se iveşte / Te alintă-ncet cu-o palmă, / Iar cu alta te cârpeşte.” (Dimitrie Jega); “De-i ac ce nţeapă-n mod discret, / Îl face pe-autor poet; / De-i bardă fără pic de har / Îl face simplu măcelar.” (Virgiliu Şchiopescu).
O citire atentă a acestui unic dicţionar, până acum nu a apărut altul, deşi au trecut deja 38 de ani, relevă faptul că Mircea Trifu şi-a impus un algoritm de selecţie. O parte a acestui algoritm este dclarat în cuvântul înainte: 1. “epigramiştii s-au văzut nevoiţi, în atingerea scopului lor, să inoveze totuşi clasica epigramă, creând o nouă specie a ei: definiţia epigramatică”; 2. “multe din aceste definiţii, păstrându-şi caracterul de şarjă, reuşesc să includă în cele două sau patru versuri (cât de puţine şi cât de scurte!) şi mesajul epigramatic al autorilor lor”; 3. “mai mult decât un volum de epigramă obişnuit, dicţionarul de epigrame s-a vrut un joc al minţii precum şi o dovadă a capacităţii de sinteză a fiecăruia dintre coautorii săi”. O altă parte o descoperă cititorul: 1. au fost alese epigramele care corelează perfect versificaţia şi poanta, pornind de la faptul ştiut că mulţi epigramişti sacrifică pe una din ele în avantajul celeilalte; 2. nu există niciun exemplu de confundare a strigăturii populare cu epigrama sau de coabitare a acestora; 3. titlurile, în fapt alcătuite dintr-un singur cuvânt sau unul compus, sunt într-un mare procent de factură conceptuală, legate nemijlocit de epigrame, unele fiind neverosimile. Spre exemplu, Petre Tipărescu dedică o epigram literei “A”: “Vocală fudulă / Ce nu se compară / Cu-n “A” cu căciulă. / (Un văr de la ţară…)” sau definiţia epigramatică pe care o dă Mircea Trifu pentru cuvântul “ ălălalt”: “Orişicare-ar fi pricina, / E acel ce poartă vina”.
Acest tip de dicţionar, care consacră definiţia epigramatică şi pune în valoare puterea de inovare a epigramistului, ar fi trebuit să apară, dacă nu în fiecare judeţ, măcar la nivel de arie mai
întinsă sau mai restrânsă decât această unitate teritorială. (Georgică Manole)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii.
(Georgică Manole)
PUNCT DE VEDERE
Cu epigrama dau din greu
Şi se întrec destui cu graba,
Dar cum spun unii, zic şi eu:
Se pare că o fac degeaba!
(VASILE LARCO)
O DOAMNĂ DESPRE EPIGRAMIŞTI
Cârcotaș cum sunt, firește
O întreb prudent și parc-o
Văd cum, galeș, mă privește:
- Buni sunt mulți, dar nu ca... Larco!
(AL. D. FUNDUIANU)
CULMEA CHEFULUI
Tot cheful de băut îţi piere
Căci pare batjocoritor:
Să bei la masă ţapi cu bere
Şi s-ajungi ţap ispăşitor!
(VASILE LARCO)
O SOŢIE CU ATITUDINE RESPECTUOASĂ
Acţionează circumspect,
Să nu comită boroboaţe;
Pe soţ îl ţine la respect,
Iar pe amantul ei…în braţe.
(VASILE LARCO)
”OSPITALITATE”
Nu știu dacă-o să vă placă,
Spuse un introvertit:
Musafirul care pleacă,
...E oricând binevenit (!).
(AL. D. FUNDUIANU)
BĂRBAŢII NU SUNT URÂŢI
De-o vreme în minte-mi se naşte ideea:
Cuvântul „urât” nu e bine de pus;
Din sexul frumos, face parte femeia,
Pe când toţi bărbaţii-s din sexul…opus!
(MIHAI HAIVAS)
FEMEILE – UN RĂU NECESAR
Vrând să trăieşti o viaţă fără ele,
Eu cred că e de neînchipuit;
Dar şi cu ele-apar aşa belele,
Încât e imposibil de trăit.
(MIHAI HAIVAS)
DIN PUŞCĂRIE DIRECT ÎN PARLAMENT
Promiţând minuni o mie,
Fraierii l-au tot votat;
Iese-acum din puşcărie
Şi se-ndreaptă spre Senat.
(MIHAI HAIVAS)
PARADOX
Să urmezi – şi în etate –
Sfatu-acesta înţelept:
Chiar fiind adus de spate…
Poţi să mergi în viaţă drept!
(ELENA MÂNDRU)
MADRIGAL
Femeia este versul
Ce dă vieţii mersul
Şi, fără nici o scuză,
E cea mai bună muză!
(ELENA MÂNDRU)
IUBIREA
Ca pe o rază de lumină
Iubirea o putem percepe,
Dar numai dacă se termină
Doar înainte de-a începe...
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
CONFESIUNE
M-am însurat cu Ana şi mi-e greu,
Că pace n-am de-atuncea, aşadar
Citesc legende şi visez mereu
Ca şi Manole, să mă fac zidar.
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
COMPARAŢIE RUSTICĂ
Erau la ţară-acum vreo câţiva ani
Mai multe care şi puţini plăvani.
Azi starea-i inversată pe la noi:
Sunt mai puţine care şi mulţi boi.
(CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
LAMENTAREA UNUI MOŞ
Cât ar arde un chibrit
Dorul meu a asfinţit
Şi rămân la toate rece:
Ce e sex, ca sexul trece.
(ION DIVIZA)
IDILĂ
În nopţi târzii zburam cu ea la stele
Şi inima în pieptu-mi înflorea,
A fost femeia visurilor mele
Pân-am aflat la ce visează ea!
(ION DIVIZA)
ALEŞILOR NOŞTRI
Văzând ce fac, eu mi-am tot spus
Că-n ţara mândră şi măiastră
Prostia lor se urcă sus,
Că-i sprijinită de a noastră!...
(GHEORGHE BÂLICI)
UNUI RECIDIVIST BOGAT
Îi vine greu ca să priceapă
Că este hoţ şi în palat:
Chiar de-„a intrat mereu la apă”,
El a rămas…tot nespălat!
(ELENA MÂNDRU)
POZIŢIA BĂRBATULUI FAŢĂ DE FEMEIE
De eşti deasupra ori sub ea,
Când îi mângâi divinii nuri,
Te simţi în rai, creştin sadea,
Dar şi în iad, când îi abjuri.
(MIHAI SĂLCUŢAN)
PROTECŢIE LA SIDA
Două luni i-a fost iubit
Până ea s-a internat
Şi-i nespus de fericit...
Că doar lui nu i-a cedat!
(MIHAI SĂLCUŢAN)
IUBIREA POMPIERULUI
În al dragostei lor joc
Lumea cum să mai încapă?
Ea, micuţa, toată foc
El, sărmanul, tot o apă!
(MIHAI SĂLCUŢAN)
ANGAJAMENT SOLEMN
Tot înainte către progres
Aceasta ni-i vrerea fierbinte
Am decis, am jurat şi-am ales
Să fie la fel ca-nainte!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
JUSTIŢIA
O doamnă oarbă ce agită
Un paloş lung cu lama lată,
Confuză, însă fericită
Că este zilnic violată!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
CAMPANIA ELECTORALĂ
Vorbe goale, pâine frântă,
Panglici multe şi baloane,
Plus orchestra care cântă
Numai piese de tromboane!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SUPĂRARE
Dup’ un chef până în zori
De prieteni nici că-mi pasă:
Au căzut de multe ori
Până m-au adus acasă.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
LA PISCINĂ
Zise fetelor în plen
Deschizând uşor supapa:
-Folosind fondul de ten
Aţi poluat pân’ şi apa.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
CELIBATARUL
Pentru el, eterodox,
Viaţa e un paradox:
E în tot locul acasă,
Dar niciunde n-are casă.
(GHEORGHE I. GHEORGHE)
HOMO-OMIDUS!
Un ins din fire perfid,
Prefăcut a fi omidă,
Într-un pom – numit partid –
Şi-a făcut la vârf…partidă!
(NAE BRĂDĂŢEANU)
ECHIDISTANŢĂ
Aceasta-i mâna mea – nătânga!
Poate că aşa mi-a fost soarta:
Când scriu cu stânga – atac dreapta!
Când scriu cu dreapta – atac stânga!
(NAE BRĂDĂŢEANU)
ALEGERI DEMOCRATICE A NOII CONDUCERI A UE
Parlamentul nou European
Își propune sincer candidații,
Iar tandemul dur franco-german
Din joben ne scoate emanații.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
SIC TRANSIT
Leul, cât era voinic,
Gârbovi toți și ciocul mic,
Când s-ajungă la pierzare,
Toți ca plopii, ciocul - mare.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
IT-UL AJUTĂ?
Cu tabletele la vot
Nu mai poți falsifica.
Un organizator netot:
„La ce le-am mai uzita?!”
(NICOLAE MĂTCAŞ)
DISCUŢIE AMICALĂ
- Tu parc-ai avea capul plin,
Iar ai întrat în beci la vin?
- Asta nu-i posibil dragă,
Tu știi că-mi lipșeste-o doagă...
(FLORICA BUTA)
S-A ÎNTORS UDREA?
De ce să mai emigreze?
Scapă de proces cu bine;
Poate chiar să candideze…
Fostul șef înc-o...sus-ține.
(DUMITRU BUJDOIU)
VOCABULAR
Cum poti să fii rezonabil,
Când amica, nevricoasă,
După-o ceartă mai porcoasă,
Te face irefutabil ?
(DUMITRU BUJDOIU)
DE CÂND AU APĂRUT FETE SALVAMAR...
Tot mai mulți bărbați se-“neacă”,
A-nceput să le cam placă,
Zilnic “mor” peste măsură,
Că-s salvați...gură la gură.
(DUMITRU BUJDOIU)
VISURI INCERTE
Unii-şi pun în cap s-adune,
Amintiri pentru o carte,
Dar cu ce-au în cap, aş spune,
Cartea asta-i cam... departe!?
(MAX OPAIŢ)
UNUI MORALIST
Epistola lui Neagoe
Pare acum dojana ta,
Dar dupa mine,de-mi dai voie,
Mai buna-i pentru...dumneata!
(MAX OPAIŢ)
UNUI AGRAMAT
O, scrib obscur de la Buzău,
Poţi să mă-njuri, nu-mi pare rău,
Dar eu pe tine mă răzbun
Când nu vreau numele să-ţi spun!
(CINCINAT PAVELESCU)