Trebuie să fie cumplit ca, puber sau adolescent fiind, să treci printr-o traumă augmentată de faptul că cel care o produce este chiar propriul părinte. Nu ne putem pune în papucii a trei copile din judeţ care au suferit îngrozitor luni de zile şi pentru care încarcerarea abuzatorilor lor- propriii taţi, în ambele cazuri, e o uşoară consolare. Cele trei copile au nevoie de suport psihologic pe termen lung, pentru a putea depăşi drama pe care au trăit-o.

La începutul anului trecut, preotul dintr-un sat botoşănean descoperea un abuz inimaginabil: un individ de 32 de ani, Mihai L., îşi agresa sexual constant fiica de numai 11 ani, martori ai dramei copilei fiind chiar mama ei şi surorile mai mici. O vecină a familiei cunoştea chinul fetiţei chiar de la ea şi îi povestise unui alt vecin care a încercat să stea de vorbă cu tatăl agresor, dar fără succes. Individul şi partenera de viaţă trăiau în concubinaj de aproape 12 ani, din relaţie rezultând patru fete cu vârste între şase luni şi 11 ani. Tatăl fetiţelor era cunoscut în sat ca beţiv, violent, care îşi agresa constant întreaga familie şi care cheltuia toţi banii pe care îi câştigă muncind cu ziua pe băutură şi ţigări. Ba mai mult, dacă pe fiica cea mare o abuza sexual, pe celalalte fetiţe le agresa fizic şi verbal, ameninţând cu incendierea casei. Descoperirea preotului a pus în mişcare toate rotiţele sistemului, fetiţele fiind luate din casă iar individul băgat după gratii.

În toamnă, Mihai L. a fost condamnat la opt ani şi patru lui de închisoare pentru viol în formă continuată şi rele tratamente aplicate minorului precum şi plata către fiică a sumei de 50.000 de lei reprezentând daune morale. Mihai L. a atacat cu apel sentinţa Judecătoriei, însă magistraţii de la Curtea de Apel Suceava au respins apelul ca nefondat.

Judecătorii au luat aceeaşi decizie şi în privinţa apelului declarat de un alt tată abuzator.

De la mijlocul anului 2015, Dumitru A. a început să-şi violeze fiica vitregă, la scurt timp şi fiica naturală devenindu-i victimă. Până în aprilie 2016 au suportat fetele violurile tatălui, în condiţiile în care mama lor ştia la ce sunt ele supuse, dar, din cauza fricii de bătaie, a tăcut. Când nu a mai suportat, fata cea mare i-a povestit unchiului ce îi face de aproape un an tatăl vitreg ei și surorii, fiind sfătuită de bărbat să meargă la Poliție, lucru pe care l-a și făcut, la începutul lunii mai a anului trecut.

În fața anchetatorilor, Dumitru A. a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu ambele fete, dar a spus că de fiecare dată când s-a întâmplat acest lucru era în stare de ebrietate, iar fetele ar fi fost de acord să se culce cu el. Şi Dumitru A. a fost condamnat la opt ani de închisoare pentru viol, procesul penal pornit împotriva lui pentru infracţiunile de violenţă în familie încetând în urma "împăcării" cu fiicele lui.

Cum sentinţele au devenit definitive, cei doi "părinţi" au fost încarceraţi în Penitenciarul Iaşi.

Ce rămâne în urma lor? Trei copile care vor avea nevoie în continuare de ajutor specializat.

"Dacă în cazul adolescentelor, suportul psihologic poate funcţiona relativ uşor, în cazul copilei mai mici, acesta va trebui să fie de durată. Cu cât copilul este mai mic atunci când suferă abuzul, cu atât este mai grea recuperarea lui şi ar trebui să implice şi mama. Problema este că pot apărea modificări comportamentale, mai ales în ceea ce priveşte deschiderea faţă de sexualitate, încrederea pe care o vor putea investi sau nu într-o persoană de sex opus. Nu va mai avea încredere. Dacă cumva copilul nu are noţiuni despre sexualitate, în momentul în care va interacţiona cu o persoană de sex opus, nu va şti cum să procedeze, i se deviază practic percepţia faţă de sexul opus. De aceea, susţin suportul psihologic de lungă durată", spune psihologul George Maidaniuc.

Despre cele două cazuri, Ştiri.Botoşani.Ro a mai scris aici:

La Botoşani, tăcerea complice naşte monştri: Fetiţă lăsată pradă poftelor animalice ale propriului tată!

Trimis în judecată pentru orori puse pe seama consumului de alcool!