Iacint Manoliu, fratele marii campioane olimpice Lia Manoliu, s-a născut la Botoșani, într-o zi de 5 aprilie 1934. Părinții lor, profesori la acea vreme la Liceul "Laurian", veniseră din Basarabia împreună cu fetița lor de numai doi ani, Lia. Iacint Manoliu s-a stins din viață în anul 2018, la vârsta de 84 de ani.
Iacint Manoliu a fost unul dintre cei mai mari constructori ai României și ai lumii academice internaționale. Cu toate acestea, destinul său a fost unul dedicat Liei Manoliu, față de care a manifestat până la sfârșitul vieții o delicată afecțiune.
"Lia s-a născut la Chişinău. Pe atunci, părinţii, Alexandra şi Ioan Manoliu, erau profesori la Edinet, în nordul Basarabiei", povestea Iacint Manoliu.
Familia Manoliu a venit în România încă din 1933 și s-a stabilit în Botoșani, unde cei doi obţinuseră catedre la Liceul Laurian. În 1934, la Botoşani, s-au născut ceilalţi doi copii, fraţii gemeni Iacint şi Arina. Trei ani mai târziu, familia s-a mutat la Bucureşti, având catedre la Liceul "Domniţa Ileana", mama, şi "Gheorghe Sincai", tata.
Nu amândoi părinții Manoliu erau basarabeni, tatăl fiind născut în comuna Secueni, județul Neamț. Mama era din Basarabia, din comuna Izvoare, judeţul Soroca.
O biografie care l-a legat de orașul Botoșani pe unul dintre cei mai de seamă constructori ai ultimului secol. Iacint Manoliu a absolvit Facultatea de Constructii Civile si Industriale din cadrul Institutului de Constructii Bucuresti, devenind inginer in anul 1957.
Activitatea didactica, aflam din volumul "Personalitati romanesti in constructii", a inceput-o in anul 1959, ca sef de laborator, la Catedra de geotehnica si fundatii a Institutului de Constructii, devenind, in acelasi an, asistent. Ulterior, a fost numit sef de lucrari (1966), predand cursul de Geotehnica si fundatii la Facultatea de Constructii Civile si Industriale; conferentiar (1975); profesor (1982 – 2004, anul pensionarii). Din anul 2004, este profesor consultant la Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti.
Principalul domeniu de cercetare a fost cel al fundatiilor de adancime. In teza de doctorat (sustinuta in anul 1974), a propus o metoda originala pentru calculul pilotilor solicitati de forte orizontale, pe baza rezultatelor a sute de incercari la scara naturala, inclusiv a rezultatelor obtinute intr-un poligon experimental situat pe malul Dunarii, la Galati. Studiile au avut ca obiect comportarea pilotilor la forte axiale (cu precadere a pilotilor forati de diametru mare), evidentiindu-se, in special, natura terenului si procedeele de executie.
Sub conducerea sa, au fost efectuate (pentru prima data in tara) incercari la scara naturala pe piloti instrumentati, incercari care au permis separarea cotelor – parti din capacitatea portanta revenind frecarii pe suprafata laterala si presiunilor pe baza – si definirea unor legi de transfer catre teren a fortei axiale aplicata pilotului.
Cercetarile prof. lacint Manoliu au fost extinse si asupra grupei de piloti, pentru elucidarea unor aspecte ale conlucrarii intre radier, piloti si teren, proiectand si conducand primele incercari din tara, la scara naturala, asupra unor grupe de piloti.
Rezultatele cercetarilor in domeniul pilotilor au fost completate cu cele inregistrate (intre anii 1976 – 1986), ca cercetator principal al partii romane intr-un proiect comun al Department of Civil Engineering, University of Texas at Austin IPCUP Bucuresti, privind fundatiile pe piloti ale platformelor offshore. In context, amintim si contributiile sale la introducerea, in practica din tara noastra, a baretelor si fundatiilor pe barele.
Cercetarile efectuate si valoarea lor au stat la baza elaborarii, de catre autor, a primului standard romanesc privitor la pilotii forati de diametru mare (STAS 2561/4 – 74) – fiind si primul standard de acest fel pe plan mondial. De asemenea, a elaborat si primul normativ romanesc privind proiectarea si executarea baretelor pentru fundarea constructiilor (P 106 – 79).
Un rol important in orientarea activitatii de cercetare l-a avut – recunoaste prof. lacint Manoliu – stagiul de perfectionare, ca bursier Fullbright, la Universitatea Texas din Austin, Texas, SUA (1967 – 1968).
Prof. lacint Manoliu a infiintat Centrul de Inginerie Geotehnica ecunoscut drept centru de cercetare, de Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din invatamantul Superior.
Din anul 2000, a condus elaborarea unor prescriptii in premiera: Ghidul privind modul de intocmire si verificare a documentatiilor geotehnice pentru constructii; Normativul privind cerintele de proiectare si executie a excavatiilor adanci in zone urbane; Normativul privind proiectarea, executia, monitorizarea si receptia peretilor ingropati si a contribuit la Normativul privind proiectarea structurilor de fundare directa.
Ca prodecan, decan si sef de catedra, a contribuit la dezvoltarea unui invatamant care sa corespunda cerintelor variate de pregatire in profesie a studentilor. Ca prorector, a promovat consolidarea pozitiei si diversificarii disciplinelor optionale din planurile de invatamant, facand posibila definirea unor directii de aprofundare si mentionarea acestora in diploma, alaturi de specializare.
Prof. lacint Manoliu a elaborat, in anul 1990, un Studiu asupra invatamantului superior de constructii din Romania si din alte tari – evolutie, perspective, optiuni, ca baza pentru discutiile privind dezvoltarea invatamantului superior de constructii in contextul noilor schimbari din tara. Studiul asupra strategiei dezvoltarii in perioada urmatoare a invatamantului tehnic superior de constructii in Institutul de Constructii Bucuresti, a condus la doua specializari, in domeniile inginerie economica si inginerie urbana, la Facultatea de Constructii Civile, Industriale si Agricole.
"Prof. lacint Manoliu si-a pretuit timpul, pentru a se realiza in profesie. Inteligent, cult, obiectiv, educat, onest, modest – virtuti care-l definesc si ca om. Prof. lacint Manoliu, personalitate de seama in invatamantul universitar, a scris o pagina frumoasa in istoria stiintei si tehnicii romanesti in constructii", arată Hristache Popescu în volumul "Personalitati romanesti in constructii".
