Dimitrie Negreanu s-a născut pe 25 octombrie 1858, în Botoşani, şi a murit înainte de a împlini vârsta de 50 de ani, pe 30 aprilie 1908, în Bucureşti. A fost fizician şi profesor universitar.
Studiile primare şi secundare le-a urmat la Botoşani (1865-1876), la Liceul "August Treboniu Laurian", iar cele universitare la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, însă licenţa în fizică a susţinut-o la Universitatea din Bucureşti (1880).
A fost profesor de fizică la Liceul "Naţional" din Iaşi (1881-1883), urmând apoi - cu bursă - să se specializeze la Paris, unde a activat în Laboratorul de electricitate, impreună cu Gabriel Lippmann, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, cu care susține şi teza de doctorat, devenind primul român doctor în fizică.
Întors în ţară la catedra de electricitate a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti, Dimitrie Negreanu organizează un laborator de căldură şi electricitate pentru studenţi şi a redactat un îndrumător de lucrări practice.
La 35 de ani devine membru corespondent al Academiei Române.
Dimitrie Negreanu este cel care a propus testarea apei potabile pe baza rezistivităţii electrice (1906). Cărţile sale didactice au contribuit la ridicarea nivelului ştiinţific al învăţământului românesc.
Pentru meritele sale didactice și științifice, în anul 1893 a fost ales membru al Societății Franceze de Fizică și al Societății Internaționale de Electricitate din Paris.
În Botoşani, astăzi, un liceu şi o stradă poartă numele ilustrului savant.