Monica Fermo, înainte de a deveni maica Ecaterina
"Toate le-am făcut într-o frenezie a tinereÅ£ii"
Monica Fermo spune că "primii mei paÅŸi în viaţă au fost în monstruozitatea patimilor. La 15 ani m-am apucat de fumat, eram aÅŸa de dependentă că am fumat până în ziua botezului; la 17 ani am avut primul amor spiritual ÅŸi fizic ÅŸi, de acolo, totul s-a derulat cu o viteză extraordinară către hăul de nepătruns cu mintea. MulÅ£umesc lui Dumnezeu că drogurile ÅŸi crima, violenÅ£a la scară largă, nu existau pe vremea aceea, că le-aÅŸ fi împlinit ÅŸi pe acelea. Toate le-am făcut într-o nonÅŸalanţă, într-o frenezie a tinereÅ£ii". Åži continuă: "Ascultam muzică rock, iar pentru o tânără de 17-20 de ani, cum eram atunci, care mergea în discoteci ÅŸi se dezlănÅ£uia în muzică, primea în mod subconÅŸtient toată informaÅ£ia satanică a acelei muzici. Åži urmau celelalte: sărutări, desfrânări, avorturi, fumat, beÅ£ii, petreceri... La 30 de ani aveam senzaÅ£ia fizică că purtam mereu în spate un sac extraordinar de greu".
"Eram înglodată în patimi"
.jpg)
În tot ceea ce a făcut în viaţă a căutat să accentueze plăcerea. Până ÅŸi în iubire, a dorit să ducă totul la extremul cel mai posibil. Åži de aceea, a încercat tot ceea ce era posibil, ÅŸi de fiecare dată cădea ÅŸi mai jos. "Atunci când mergi la un restaurant ÅŸi mănânci o mâncare extraordinară, într-o atmosferă de vis, cu un bărbat superb, cu bani, cu luxul de rigoare ÅŸi te duci cu el în dormitor, are loc o acÅ£iune, o iubire... Însă asta se termină! Totul se termină! Åži cu cât se termină mai repede, cu atât mai repede ajungi la o culme în care vezi că, de fapt, urmează o prăpastie! Că însăşi culmea e o prăpastie! Åži nu ÅŸtii unde să te mai duci ÅŸi ce să mai faci", îÅŸi destăinuie experienÅ£ele maica Ecaterina.A dus o viaţă de zbucium, mergea din petrecere în petrecere. A încercat să ia legătura cu Divinul pe diferite drumuri, dar nu pe cel bun, "OZN-iÅŸtii, spiritiÅŸtii, yoghinii ÅŸi filosofii îmi promiteau limanul, dar eu ajungeam în marginea prăpastiei, simÅ£eam că acolo este ceva extraordinar ÅŸi mă aruncam în altceva, mai îngrozitor, ca să pot scăpa de acel ceva care era în spatele meu. Veneam din valea spirituală a glodului, eram înglobată în patimi extraordinar de mari, atât de iuÅ£i ÅŸi de fierbinÅ£i în practicare", spune, cu bucurie că a scăpat de toate acestea, Elena.
Hristos a fost "ca o bombă nucleară pentru suflet"
Hotărârea de a se boteza a luat-o după mai multe discuÅ£ii cu cei apropiaÅ£i ÅŸi după câteva vizite la Mănăstirea Cernica. Naşă i-a fost o colegă de la Buftea, Lili. Botezul l-a primit de la părintele Ilarion Argatu în anul 1986. "Întâlnirea cu Hristos a fost pentru mine uluitoare, zdruncinătoare, devastatoare, ca un cutremur, ca un ÅŸoc, ca o bombă nucleară pentru sufletul meu".
La ÅŸase ore după botez, a avut prima ispită. A vrut să fumeze, dar când a băgat Å£igara în gură ÅŸi-a amintit cum părintele Argatu i-a dat cu Sfântul Mir pe buze ÅŸi a aruncat-o imediat. "Mergeam să mă botez ÅŸi am avut grijă neapărat să îmi cumpăr un pachet de Å£igări", spune Monica Fermo. În a treia zi după botez, a intrat în Biserica Sfânta Treime din cartierul bucureÅŸtean Tei ÅŸi s-a închinat la icoana Sfintei Parascheva. Atunci a auzit un glas care i-a spus să se lase de fumat, a ieÅŸit fugind ÅŸi, din clipa aceea, s-a lăsat ÅŸi de fumat. "Acum, dacă simt fum de Å£igară îmi vine să vomit. Păcatele cu care m-am luptat cel mai mult după convertire au fost cele legate de trup: desfrânarea, lăcomia pântecelui, băutul ÅŸi fumatul", mai spune maica Ecaterina.
Cei trei stâlpi: Argatu, Sofian ÅŸi Galeriu
Hotărârea de a se călugări a fost luată tot la îndemnul părintelui Argatu. "În prima zi după botez, eram, la părintele, mai multe persoane în aceaÅŸi situaÅ£ie ca mine. Dar numai mie mi-a recomandat să mă călugăresc", îÅŸi aminteÅŸte Elena Fermo.
Mama ei nici nu a vrut să audă, fraÅ£i nu mai avea, nici rude, ÅŸi de aceea "am hotărât cu părintele Argatu să mai stau cu mama, dar să fac o rupere totală de viaÅ£a, de practica, de meseria pe care o aveam". A renunÅ£at la colaborarea cu TNB ca actor corp-ansamblu, la funcÅ£ia de secretară de platou în Buftea ÅŸi de asistent de regie în Televiziune, într-un cuvânt, a renunÅ£at la visul ei, actoria, pentru că sunt "meserii cu totul ÅŸi cu totul opuse practicii religioase", cum susÅ£ine maica Ecaterina.
Au urmat 4 ani în care a fost paraclisier ÅŸi îngrijitor la două biserici din BucureÅŸti. AÅŸa s-a călit foarte mult pentru viaÅ£a pe care ÅŸi-o dorea cu atâta ardoare. A practicat tot timpul rugăciunea ÅŸi spune că "îmi doream să stau ore întregi între icoane, în mirosul acela de tămâie ÅŸi să mă rog".
"Dacă nu aveam un părinte Argatu, un părinte Galeriu ÅŸi un părinte Sofian lângă mine, nu ÅŸtiu unde aÅŸ fi fost acum, spune acum, cu bucurie, maica Ecaterina. Mi-amintesc că erau săptămâni în care în fiecare zi eram la câte unul din ei. Ei nu aveau de la Dumnezeu aceleaÅŸi daruri, dar se completau în sufletul meu. Părintele Argatu venea cu exorcismele sale, părintele Sofian cu smerenia deosebită, dulceaÅ£a, blândeÅ£ea ÅŸi răbdarea ÅŸi al treilea era părintele Galeriu ale cărui predici înflăcărau inimile tuturor".Å¢ara Sfântă
Maica Ecaterina a plecat în Å¢ara Sfântă pentru că "era de două ori mai atractivă. În primul rând, pentru că ÅŸtiam că mă trag din acest neam, ÅŸi în al doilea rând, pentru că acolo păşise, aievea, concret, Hristos între oameni, pe pământul acela".
A stat un an la Mănăstirea rusească "Maria Magdalena", după care a plecat la Mănăstirea Eleonului, din vârful Muntelui Măslinilor. Apoi s-a dus în Ierihon să ajute la construcÅ£ia primei mănăstiri româneÅŸti, iniÅ£iativă care a aparÅ£inut părintelui Argatu; el a avut ideea înainte de 89, ÅŸi a luptat pentru strângerea de fonduri.
Maica Ecaterina trăieÅŸte, în prezent, într-o chilie a unei mănăstiri din Ierusalim.
Acum a învăţat să picteze. A descoperit că, în afară "de păcate pot să fac cu mâinile ÅŸi altceva. Dumnezeu mi-a dat acest dar. A venit ca o mângâiere extraordinară, pentru că am fost în stare, din mâinile mele păcătoase, să scot chipul Domnului, chipul Maicii Domnului, al SfinÅ£ilor", spune cu mulÅ£umire Ecaterina Fermo.
Maica Ecaterina a dat toată averea săracilor, nu mai are nimic în România. Dar gândul ÅŸi inima i-au rămas tot aici ÅŸi, de aceea, mai face din când în când o vizită locurilor natale. Când e în România, se gândeÅŸte la Å¢ara Sfântă, iar când e în Å¢ara lui Dumnezeu, simte un dor inexplicabil după pământul în care s-a născut.
Sfânta Lumină
"Am participat de cel puÅ£in 13 ori la acest eveniment de milă extraordinară, unul din cele mai fantastice ÅŸi mai încărcate de sfinÅ£enie evenimente de pe faÅ£a pământului. Trăsăririle din sufletul nostru când participăm la acest moment, sunt atât de mari, încât ai senzaÅ£ia că se rupe pământul în două".
"După ce Patriarhul este percheziÅ£ionat să nu aibă nici un obiect care provoacă focul, intră în Sfântul Mormânt. În timp ce se roagă, începe să cadă un soi de rouă. Într-un an, am văzut cum a plouat deasupra Sfântului Mormânt, ca o ploaie măruntă de toamnă, cu picături mici, dar care, chiar dacă erau lichide, gălbui-azurii, cuprindeau toată biserica ÅŸi se transformau apoi în foc divin. Acestă ploaie s-a aÅŸezat pe lespedea Sfântului Mormânt, patriarhul o ia, o pune într-un Sfânt Potir, aprinde cu ea lumânările, iese afară ÅŸi spune: VeniÅ£i de luaÅ£i lumină!"
(Ziarul Lumina, 2008. La documentarea articolului au fost folosite mărturiile maicii Ecaterina, publicate în volumele "Talita Kumi. Înviind pe drumul Damascului" ÅŸi "Metanii de dor")
