"Buna! Cum mai ieşti? Mie dor de u.Şti ca mereu miam dorit o fata ca tine?am gasito, iubit-o!".

Bip-bip făcuse telefonul şi ea butona nerăbdătoare să vadă ce fluturaşi şi ponei, codiţe de iepuraşi şi curcubeie i-a mai trimis amorezatul ei. Insistasem să-mi arate şi mie, doar asta fac prietenele cele mai bune, aşa că am plăcerea să vă redau întocmai: "Buna! Cum mai ieşti? Mie dor de u.Şti ca mereu miam dorit o fata ca tine?am gasito, iubit-o!". O fi dragostea oarbă, dar eu (şi mai apoi nici prietena mea) n-aş fi putut trece peste purceluşii din mesajele cavalerului. Îmi tot venea în minte ce spunea Florin Piersic într-o emisiune: "Să iubim limba română ca pe-o blândă mireasă..." şi apoi ce scria Simona Catrina într-un eseu savuros pe aceeaşi temă: "Eu te-am iubit corect gramatical!".

Îmi tot venea în minte ce spunea Florin Piersic: "Să iubim limba română ca pe-o blândă mireasă...".

Stau şi privesc zi de zi epidemia de greşeli din comentariile de pe Facebook, postările de pe bloguri, mail-urile trimise, rândurile înşirate pe chat. (Punctez că mă refer la educaţia primară a românilor şi nu la cultura lor!) Oamenii scriu mult, au multe de spus, tare, tare multe. Ce le face oare sărmana limbă română de-o schingiuiesc aşa? Aş vrea ca la fiecare greşeală să-i doară puţin vârfurile degetelor, cum mă doare pe mine inima când citesc. Socrate spunea: "Niciodată să nu vorbeşti incorect; nu numai că insulţi gramatica, dar faci să sufere şi sufletele".

Nu îndrăznesc să am pretenţii să se scrie cu diacritice, nici cu majusculă şi nici n-am să comentez despre spaţiile puse aiurea înainte de semnele de punctuaţie sau abuzul de puncte-puncte-puncte. Treacă-meargă! Ba, nici n-am să amintesc măcar de bogăţia şi geniul limbii române, de miile de cuvinte pe care nu le mai folosim, doar pentru că ne ajung cele cam 500 pe care le folosim într-o zi, despre liricul, subtilităţile şi adâncurile limbii. Nici nu voi aduce în discuţie, pentru că în fond, pentru tot poporul, ele nici nu-s de trebuinţă în muncuşoara lor zilnică şi nici nu ţin de foame sau frig. Dar când te apuci să îţi laşi scrise gândurile pe undeva, oriunde, chiar şi pe-un bileţel lăsat pe frigider, de ce să nu te străduieşti să scrii corect? Şi dacă, păcatele tale, s-a întâmplat că n-ai învăţat la timpul tău cum se scrie, ce te opreşte să înveţi de pe acum?

Şi nici nu-i mult de învăţat, vă spun drept. Câteva cratime (când şi de ce le pui vs. când şi de ce NU le pui), de socotit i-urile şi câteva semne de punctuaţie necesare. Căci altfel este jenant. Nu mai suntem copilandri din clasa a IV-a (care, vorba vine, nici ei n-ar mai trebui să scrie greşit), ci suntem mari deja, ajunşi coşcogeamite studenţii, sau oameni mai în vârstă, trecuţi prin câţiva preşedinţi, oameni cu familie, cu serviciu, cu copii. Păi, se poate?

Nu merge şi-aşa

Se făcuse deunăzi un eveniment pe Facebook, care a circulat pe toţi pereţii: "Să scriem corect româneşte!". Şi-au sărit unii cu "Huoo, hăis şi cea!", că fiecare scrie cum vrea, că nu suntem la şcoală, că suntem liberi să spunem ce vrem. Nu zău? Păi, nici nu s-a luat nimeni de libertatea de expresie, era vorba doar de straiele terfelite cu care îţi îmbraci ideea şi-o trimiţi în lume. Şi culmea, unii se pricep tare bine să scrie cu k, @, y, sh, oo-uri şi apostrofuri, încât încep să cred că au o gramatică aparte, care se dă pe sub mână, numai la cei merituoşi. Iar noi ăştialalţi, mai puţin iniţiaţi, abia stăm şi descifrăm ce-au vrut ei să zică.

Lăsând gluma la o parte, cum vă spuneam, nu-i greu de recuperat. Când simţi că-ţi arde de-o cratimă, consultă-te întâi cu Google, vezi câte rezultate îţi apar pentru forma pe care-ai scris-o tu. Citeşte câteva articole cu greşeli frecvente şi-ai să vezi că-ţi vei intra în mână cu timpul.

Unii vor spune: "Lasă, băi, că merge şi aşa!". Permiteţi-mi să vă dau un exemplu. Poate nu ai cele mai noi, mai frumoase şi mai elegante haine pe tine mereu, iar pentru asta lumea nu te judecă, dar dacă ieşi din casă îmbâcsit, murdar şi nespălat, toţi vor întoarce nasul. Exprimarea corectă, scrisă şi vorbită, în limba ta maternă, nu stă drept dovadă pentru educaţia şi/sau cultura pe care o ai, ci ţine de igiena ta personală. E ca duşul zilnic.

Laura Baban, pe epochtimes-romania