***
Casa-n care am crescut
de Nicanor Casandruc
Acolo-n satul mic de lângă Prut,
E casa dragă-n care m-am născut.
Pereți de lut, cu două camere și-o tindă
Și-o bucățică mică de grădină.
Aicea semănam cu mama flori,
Cu tata iarna-n nea făceam cărări,
În stânga casei aveam È™i o fântână,
Cu apă rece,limpede și bună.
Sunt amintiri ce nu le uiți vreodată,
Oriunde-n lume ești purtat de soartă.
Imaginea cu casa părintească,
Din inimă nu se va șterge niciodată.
Aici ne-au mângâiat părinÈ›ii,
Am cunoscut icoanele cu sfinții,
Și tot aici noi ne-am rugat la Dumnezeu
Să ne ferească de necaz și rău!
În casa asta am făcut eu primul pas,
Parcă aud și-acum al mamei glas.
Aici am râs,am plâns È™i m-am jucat,
Niciun crâmpei din ce a fost nu am uitat!
De-aceea casa-n care ai crescut e sfântă,
Și nimeni niciodată nu o uită.
E datoria tuturor de-a recunoaște,
Că-i leagănul copilăriei noastre!
***
Vă reamintim că publicaÈ›ia Știri.BotoÈ™ani.Ro aÈ™teaptă creaÈ›iile voastre, în versuri, pe adresa stiribotosani2000@gmail.com, în fiecare zi a săptămânii. Nu trebuie să fiÈ›i poeÈ›i consacraÈ›i, ci să vă placă să citiÈ›i È™i să scrieÈ›i poezie, căreia noi i-am dedicat o rubrică numită VERSURI DIN STRADÄ‚.
Și nu uitaÈ›i: Trăim în BotoÈ™ani, oameni buni. Aceasta este capitala poeziei din România, iar acest lucru nu ni-l poate lua nimeni! (Editor È™ef, Tudor Carare)