”EmoÈ›ii în zbor” se caracterizează printr-o serie de elemente particulare. Înainte de toate, este prima expoziÈ›ie personală a artistei Ioana Gina Poleac, situaÈ›ie care, în sine, dă o greutate specială momentului. În al doilea rând, data acestui vernisaj a fost stabilită astfel încât să coincidă cu aniversarea celor 33 de ani ai artistei.
Pornind de la aceste două aspecte, înÈ›elegem că acest demers se vrea a fi nu doar expresia acumulărilor de până acum, ci marchează încheierea unei etape, cea a acumulărilor, a căutărilor, a interogaÈ›iilor, a războaielor purtate cu sine È™i cu ceilalÈ›i, a răspunsurilor poate complicate, poate nu, pe care viaÈ›a i le-a oferit, a regăsirii aproapelui È™i a eului. AÈ™adar, expoziÈ›ia devoalează o devenire prin descoperire È™i auto-descoperire a emoÈ›iilor È™i trăirilor, a sinelui personal È™i artistic.
Rod al muncii depuse pe toată durata anului 2024, ea se constituie în jurul a două concepte fundamentale: zborul È™i emoÈ›ia, care, prin mijlocirea artistei, se armonizează, converg unul spre altul È™i se contopesc, devenind un adevărat univers de creaÈ›ie, de sensuri È™i simboluri, pe care, la o privire atentă, le regăsim în lucrările Ioanei.
Oarecum liberă de convenÈ›ii, ea are verva unui imaginativ care pare a face din surpriza optică o strategie de lucru. Formele distribuite în planul imaginii au fie eleganță È™i subtilitate, fie vitalitate obÈ›inută prin contraste revelatoare. Capacitatea inventivă o face să construiască în raport direct cu universuri posibile, dar È™i maturitatea de a È›ine totul sub control raÈ›ional. De exemplu, lucrările din fundal, realizate într-o temperă delicată încep povestea acestei serii. Copacul, pomul vieÈ›ii este unul dintre elementele figurative cele mai încărcate de substanță, a cărui prezență È™i semnificaÈ›ii pot fi desluÈ™ite în toate marile culturi ale lumii. Simbolul copacului poate fi oricând asociat gestului de antropomorfizare, el generând vârstele È™i destinul omului. Dar totodată, poate deveni elementul ce conferă stabilitate, cel la adăpostul căruia visele se nasc È™i zborul tinde spre înălÈ›imi.
De fapt, la nivelul expoziÈ›iei, văzută ca întreg, zborul capătă valenÈ›e evolutive È™i parcă îÈ™i dezvoltă propriul destin, dincolo de faptul generator, dincolo de mecanismul care-l face posibil, dincolo de dorinÈ›a È™i nevoia noastră. Odată cu el, emoÈ›iile se nasc, trăiesc, ne ridică sau ne coboară, devin curaj È™i speranță, încredere È™i luptă, reuÈ™ită È™i renaÈ™tere.
Imaginea aripii, transfigurată prin mijlocirea viziunii È™i expresiei artistice, devine, în unele lucrări, doar punctul liminar al celor două, zbor È™i emoÈ›ie. Iar dimensiunea ludicului, descoperit la o analiză atentă, nu poate fi evitată atâta vreme cât există preocuparea detașării de un figurativ ostentativ.
Cred că o asemenea conduită artistică creează un raport corect între parte È™i întreg, între amprentă individuală È™i libertate imaginativă, dar È™i o interschimbabilitate binevenită între elementul dominant È™i cel secundar, emoÈ›ia sau zborul. Până la urmă: cât este emoÈ›ie? Cât este zbor? Răspunsul este puternic individualizat È™i È›ine de modul nostru, al fiecăruia dintre cei care privim această expoziÈ›ie, de a vedea È™i de a interpreta imaginile; în niciun caz, artista nu ne dă o rezoluÈ›ie, ea devine o parte a misterului, pe care îl parcurge, iarăși È™i iarăși, odată cu fiecare dintre noi.
Această ambivalență este întreÈ›inută È™i de utilizarea, în acest univers al mozaicului, a culorilor de acril, care pare a fi o È™ansă în gestionarea suprafeÈ›elor mate È™i, complementar, ale celor strălucitoare. De asemenea, lumina joacă un rol important în arhitectura imaginii, la fel ca È™i muzicalitatea discretă a acestor compoziÈ›ii grafice, inducând ideea că ordinea cosmică È›ine de vitalitatea visului, că zborul se metamorfozează după cum se transformă aripa ce-l face posibil. Aripi de păsări, de fluturi, aripi de suflet....
Efectul direct și neechivoc al acestui comportament artistic lasă impresia spontaneității bine regizate și motivează pe deplin o viziune personalizată. Gestionarea spațiului expozițional, un alt atu bine folosit, născut din nevoia unor armonii cromatice, arată că artista are suficiente resurse imaginative, iar impresia de joc dezinvolt, așa cum am spus, fie al formelor, fie al structurilor de expunere indică faptul că asemenea soluții, cărora li se adaugă viziunea și instrumentarul tehnic atestă o vocație, validează un traseu personalizat și lasă orizontul deschis către alte astfel de exprimări plastice.
Prin acest demers expoziÈ›ional, Ioana Gina Poleac devine astfel artistul care, pe de o parte, ne aduce bucuria firescului, găsit în lucruri obiÈ™nuite, dar spectaculoase, iar, pe de altă parte, face din metafore vehiculul către sensibilitatea privitorului. Modul în care a pus urechea la inimă È™i a ascultat-o, a ei È™i a celorlalÈ›i, prin modul în care a dat formă la ceea ce a simÈ›it, ne-a făcut să descoperim un artist matur, profund, care ne-a convins că È™i-a definit o autentică identitate artistică
(11 ianaurie 2025)