Loc de dat cu…EPIGRAMA (LXXXIX)
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Maria Panciuc-Bucătaru a fost profesoară de logică, filozofie şi ştiinţe economice la mai multe licee şi gimnazii din Botoşani. Din 1974 până în 1986 a fost muzeograf (secţia de artă) la Muzeul Judeţean Botoşani. Mulţi ani a fost şi director al acestei instituţii. Paralel cu aceste activităţi profesionale a publicat în „Clopotul”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Amfitrion”, „Hierasus” precum şi în anuarele unor muzee din ţară. Maria Panciuc-Bucătaru a coordonat şi îngrijit Anuarul „Hierasus” al Muzeului din Botoşani, a realizat cataloage ce priveau viaţa şi opera unor personalităţi artistice ce aveau legătură cu Botoşani (Marcel Olinescu, Petru Remus Troteanu, Emilia Sărăţeanu, Aurel Mărculescu, Nicolae Popovici-Lespezi, Andronic Ţăranu şi alţii). Autoarea cărţii în discuţie ne-a pus în faţă, cu ani în urmă, şi o serie de interviuri remarcabile dintre care mi le amintesc pe cele cu Puia Rebreanu sau cu Aurel Bordenache. A organizat tabere pentru artiştii plastici şi celebrele „Ateliere” cu acţiuni de perfecţionare în organizarea timpului liber. Concomitent, Maria Panciuc-Bucătaru a publicat 7 cărţi de poezie, 7 romane, 2 cărţi de corespondenţă, un jurnal, 4 volume de însemnări şi o carte de interpretare a viselor. Lor li se adaugă „Epigrame…şi nu prea” (Editura „Quadrat”, Botoşani, 2017). Aflată într-un permanent contact cu lumea înconjurătoare şi prin neastâmpărul creator de care este dominată, nu şi-a pierdut niciodată simţul umorului. Din această perspectivă, cartea debutează cu o „incertitudine” a autoarei: „Cum să râzi în epigramă, când viaţa toată e o dramă şi ori de unde a-i apuca, dai şi de figura ta?” Şi să nu uităm că asta o spune un fost manager! De nicăieri, din carte, nu transpare vreun sentiment de superioritate. Intuiesc faptul că Maria Panciuc-Bucătaru, interacţionând cu mulţi oameni, şi-a dat seama că unele norme sociale sunt încălcate sistematic şi simţea nevoia să ia atitudine. A luat prin romanele scrise, prin jurnal şi prin însemnările scoase la lumină. Şi a făcut-o destul de bine. A vrut s-o facă şi prin epigramă, dar nu prea i-a reuşit şi, de aici, şi forma titlului exprimat prin sintagma „epigrame…şi nu prea”. Probabil fiindcă umorul său este unul jucăuş, care n-ar fi atât de rău dacă s-ar respecta cât de cât principalele ingrediente pe care le cere epigrama de azi. Spre exemplu, epigrama în care doar două versuri rimează, în timp ce celelalte două să nu respecte această regulă, nu mai este acceptată. Se folosea pe vremea lui A. C. Calotescu-Neicu, astfel că antologia pe care a conceput-o împreună cu N. Crevedia este plină de astfel de creaţii. Astăzi pretenţiile sunt mult mai mari şi, vorba intransigentului epigramist Mihai Haivas, intervin „chestiuni de subtilitate” care, zic eu, le mai scapă şi marilor epigramişti de azi. Cam atât am putut selecta din noianul de pagini: Lui Borcea: „Anul acesta-mi este greu / Aş vrea recensământ pe bune, / Poate pot afla şi eu / Copiii ce-s făcuţi de mine.”; Bârfa!: La moara ţaţei Dimitrina / Se „macină” din zi în noapte / Dar acasă cu făina / Pleacă numai cine poate!”; Unei domnişoare: „A venit la Vama Veche / Ca să-şi caute pereche. / Până i-a-ncercat pe toţi, / A fugit cu nişte hoţi.”; Unui plimbăreţ: „Gându-ţi este la plecare / Cât este vara de mare, / Iar când iarna se aşează / Mintea iar îţi hibernează.” În rest, vorba autoarei, scrisă la pagina 213: „Aşa de pueril gândim, parcă suntem nişte copii. Ne ţinem numai de năzbâtii şi vorbim numai prostii”. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
MUNCA ÎN DEMOCRAŢIE
Munceşti, ca omul, câte-un pic,
Atât cât necesar îţi pare,
Dar, ca să nu mai faci nimic,
Simţi că nu ai calificare… (GHEORGHE BÂLICI)
CARUL CU PROŞTI
Când avem un nou scrutin,
Carul ăsta îl invoc,
Căci, oricât ar fi de plin,
Tot se mai găseşte-un loc… (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI PARVENIT
Venituri multe şi murdare
Le ţine-n cont peste hotare,
Ca să vedem că lui îi pasă
De curăţenia de-acasă… (GHEORGHE BÂLICI)
CONSTATARE
C-ajunse cinstea de ocară,
Am constatat în cazul meu
Când am fost dat de şef afară,
Deşi eram... cinstit mereu! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
CRITICUL
Când te prezintă el, alesul,
Şi crezi că-ţi face o favoare,
Nu-i sigur că atingi succesul,
Dar sigur e că ai... valoare! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
FĂRĂ COMPLEXE
De sine-i mândru și se știe,
E cult și fără-nvățătură,
Că a citit orice hârtie
Cu care se ștergea la... gură. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
ALESUL GHINIONIST
Să candideze el s-a pregătit,
De multă vreme şi destul de bine,
Dar ghinionul nu l-a ocolit:
S-a-mbolnăvit de laudă de sine. (VASILE LARCO)
PRENUME IDEAL
Acum ca-n vremea cea trecută
Afirm cu toată cutezanţa:
Că fata cea mai cunoscută
În România e…Speranţa. (VASILE LARCO)
LEGI ŞI LEGI…
Legi mai multe-au fost întruna,
Cam cât peşte are balta,
Dar să se respecte una,
E nevoie de o alta. (VASILE LARCO)
TRAC
Văzând bolnava de ficat,
Inertă, stând pe masă,
Chirurgul nou a exclamat:
Băieţi, o tai acasă! (PETRU-IOAN GÂRDA)
SENSIBILITATE
La noi, când stam cu masa-ntinsă,
Am zis: te-ai îngrăşat un pic;
Soţia n-a răspuns nimic,
Dar soacra s-a simţit atinsă… (PETRU-IOAN GÂRDA)
NAIVITATE
Îmi spune un amic, sardonic,
Vorbindu-mi despre prima-mi fată:
Pe tine te iubea platonic,
Pe alţii îi iubea…pe plată. (PETRU-IOAN GÂRDA)
NEÎNŢELEGERE ÎN FAMILIE
Mi-au spus-o soaţa, musafirii
Că nu prea am darul vorbirii,
La medic nu pot să mă duc…
Eu pot vorbi, dar… nu apuc! (GHEORGHE GURĂU)
CHEFLIUL PE DRUMURI
Afară-i ploaie şi-i prăpăd
Că nici pe unde merg nu văd
E ceaţă-n cele patru zări…
Da bine că-s doar trei cărări. (GHEORGHE GURĂU)
FELICITARE
Sunt aici, la o cascadă
Însoţit de-a mea consoartă
Soacră-mea mai jos se scaldă
Fericită-n Marea… Moartă. (GHEORGHE GURĂU)
PRIMIŢI CU URATUL
Copii sărmani, primiţi în tindă
Cum estre datina la noi
Azi vin cu câte o colindă…
Şi mi te (f)ură mai apoi. (GHEORGHE GURĂU)
SOLUŢIE
Când dracul n-a mai avut spor
Să ne facă viaţa acră
Şi-a inventat un ajutor:
Şi de-atuncea avem soacră. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
RUGĂMINTE
Ca să nu mă mai frământ
Fă-mă, Doamne,-o zi pământ
Şi lasă-mi deschisă o pleoapă
Să văd şi eu cine mă sapă. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
DIALOG CLIENT-CHELNER
-Nu-mi place cum m-ai servit,
Vreun client ai mulţumit?
-Au trecut pe-aici destui
Şi-au plecat cu toţi... sătui. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
DESTIN
Când i-a ghicit despre căsătorie,
Ţiganca i-a şoptit c-o mutră acră:
Îi vei jura credinţă pe vecie
Şi zilnic o vei înjura pe soacră! (GRIGORE COTUL)
LEGISLATIVULUI
După umila mea părere,
Se doarme-n parlament fără sfială,
Că lungul drum înspre putere,
Se pare, i-a umplut de oboseală. (GRIGORE COTUL)
UNUI ŞOFER
Deşi ajuns în frunte
Şi mândru că-i şofer,
A fost învins la puncte
De Codul Rutier. (GRIGORE COTUL)
BANII ŞI CIORAPUL
Bogătanul fără cap
Ţine banii la ciorap,
“Banii n-au miros”, declară
…Dar ciorapul te omoară! (ION DIVIZA)
LANŢUL CĂSNICIEI
Scăpat din ghearele soţiei,
Alerg la blândul meu dulău:
Ia, frate, lanţul căsniciei
Şi lasă-mă să-l port pe-al tău! (ION DIVIZA)
MODA MINIFUSTELOR
Azi pe stradă, m-am convins,
Nu poţi trece fără riscuri:
Moda mini a atins
Cele mai înalte…piscuri. (ION DIVIZA)
DURERILE IUBIRII
Nebuni o lună ne-am iubit
De mă durea şi-n encefal
Şi-ultima oară ne-am privit
Făcând injecţii la spital. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
BĂRBĂŢIE
Chiar de pe vremea cu minerii
MI-am dovedit că sunt bărbat,
Căci mă tot bat cu scutierii…
Mai bine spus, ei mă tot bat! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
TIMPUL SĂRUTĂRILOR
Sărutai cu-atâta har,
Că-nfruntam canoanele;
De un timp sărut mai rar,
Şi doar, strict, icoanele. ( MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UNUI BEŢIV INCURABIL
Simţind că vinu-i o tortură
Şi n-are leac de vindecat,
El s-a “lăsat” de băutură,
Zicând: doar “una”…şi-am plecat! (ELENA MÂNDRU)
DORINŢA UNEI VIITOARE SOŢII
DE-aş avea un bun confort
Şi mulţi bani de târguieli,
Soţul, mi-aş scuti de-efort,
Iar pe-amanţi de cheltuieli! (ELENA MÂNDRU)
PUTERE CREEAZĂ DEPENDENŢĂ
Cei din fruntea naţiunii,
De nu-s judecaţi la rece,
Îşi pierd “uzul raţiunii”
Şi cam uită să mai plece. (VASILE MANOLE)
INFORMATORUL
Secretele oricât de multe
La dânsul sunt tradiţie,
Că musai vrea să le asculte
În primă audiţie. (VASILE MANOLE)
ŞEFA
E o fire înţepată
Ce dă ordine mereu…
Azi era cam dezumflată
Căci am “înţepat-o” eu. (VASILE MANOLE)
ANTIDOT FORTE COVID-ULUI
Dughesc vodcă și zolg mâlul
Lukașenko și-un gepid:
- Noi, fentând chiar Cernobâlul,
Să ne temem de COVID?! (NICOLAE MĂTCAŞ)
PE AEROPORTUL DIN CLUJ
Se-mbulzesc parcă-s la moaște
La chemarea unei hoaște,
Uitând, bietele rădaște,
De COVID, de buni, de Paște. (NICOLAE MĂTCAŞ)
HALAL STARE DE URGENŢĂ
TOBĂ DE OBEDIENŢĂ
Bieți beșlii și biet beșleagă,
Cum mai știu a face sluj,
Dar nu știu cum țara-ntreagă
S-a teleportat la Cluj!... (NICOLAE MĂTCAŞ)
LE-A TRECUT DORUL DE CASĂ
Au ieșit din carantină,
Dar nu vor în sat să vină:
Le-a promis doamna Merkél
Că le-a pus de-un sparanghel. (NICOLAE MĂTCAŞ)
FERMIERII NEMŢI ÎŞI ALEG LA SOSIRE
LUCRĂTOARELE SEZONIERE ROMÂNCE
DE PE AEROPORTUL DIN
Le măsoară ca-n obor
De au bicepși și figură,
De n-au pană la motor,
Dacă au toți dinții-n gură... (NICOLAE MĂTCAŞ)
PE PIAŢA INTERNAŢIONALĂ
A FORŢEI DE MUNCĂ
Exportăm brațe de muncă
În chintale - la poruncă
Și aducem unul, pal,
Din Vietnam sau din Nepal. (NICOLAE MĂTCAŞ)
PRELUNGIREA CARANTINEI
Încă-o lună să suport ?
O să mă apuc de sport;
Tot zice soacra : “nebunul”,
O să fac cu ea ... K-1 (DUMITRU BUJDOIU)
AFTER COVID
Dezastru-n economie,
Iar votam corupți, hoție;
Vom scăpa de pandemie,
Mai greu, însă, de prostie. (DUMITRU BUJDOIU)
GEST FRUMOS, PIOS ȘI CU FOLOS AL UNOR PRIMARI
ARGEȘENI, DE A DUCE LUMINA ÎNVIERII ACASĂ LA SĂTENI
În vremea dură, de jelanie,
Dai și ulei, dai și făină;
Dar, cel mai ieftin, dai lumină;
Ei, asta da sfântă campanie ! (DUMITRU BUJDOIU)
DUPĂ O NOAPTE DE SEX
- Ce leafă ai, bă, Ilie ?
- Ei, m-apropii de o mie,
Dar ce-ți veni, Maricică ?
- Vreau să știu dacă-i tot mică. (DUMITRU BUJDOIU)
PE PATUL DE MOARTE
- Dragă, până mâine-n zori
Plec, dar spune-mi adevărul :
M-ai înșelat și cu vărul ?
- Dacă-ți spun și tu nu mori ?! (DUMITRU BUJDOIU)
DISTANŢARE SOCIALĂ
Distanţarea-i o poruncă,
Tuturor acum le pasă,
Angajatul stă la muncă,
Patronul, în schimb, acasă! (MAX OPAIŢ)
PERICOLUL STRĂZII
Vin Sărbătorile de Paşte,
Oameni sunt, azi, destui pe stradă,
Cu mască nu-i poţi recunoaşte…
Nu ştii ce au ei la ...,,mansardă"! (MAX OPAIŢ)
SĂRBĂTORI CU ...PROBLEME
Se bat şi astăzi cei aleşi,
Dar cum au masca pe figură,
Nu poţi să ştii de-s înţeleşi…
Ar vrea să ducă ei ...prescură! (MAX OPAIŢ)
ASIMPTOMATICA PROSTIE
Bine-i să nu te pui cu prostul
Că are mintea odihnită;
Orice conflict nu-şi are rostul,
Căci prostu-i prost şi nu te uită! (MAX OPAIŢ)
UNOR PARLAMENTARI
Parlamentarii poartă mască,
Nu doar la noi, ci peste tot.
La noi, sunt unii gură-cască,
Nu dau în brânci, dar dorm cât pot! (MAX OPAIŢ)
LUI ALEXANDRU CLENCIU
Când îl văd sosind pe Clenciu
Îmi arunc cât colo trenciu’,
Fiindcă ştiu că n-o să plouă
Cu vreo epigramă nouă! (ION ACSAN)
UNUI PICTOR ÎNCEPĂTOR
Între tine şi Rembrandt,
Un contrast îmi vine-n gând:
El e pictorul flamand,
Tu eşti pictorul flămând!... (DUMITRU IOAN ALBOTĂ)