Epigrama este un vechi gen literar pe care scriitorii „moftangii” de azi  au trecut-o pe o linie moartă. Nu înÅ£eleg de ce, atât timp cât marii scriitori ai literaturii noastre au scris epigrame ÅŸi se duelau între ei, de câte ori aveau prilejul, cu acest tip de „spadă”. Garabet Ibrăileanu numea epigrama atât de frumos ÅŸi exact: „floare din soiul înÅ£epător al rozaceelor”. În „DicÅ£ionar de terminologie poetică” (Editura „Ion Creangă”, BucureÅŸti, 1976) autorii adaugă definiÅ£iei date acestui gen ÅŸi proprietatea: „specie a poeziei lirice, caracteristică prin scurtimea ei”. Irina Petras, în „Genuri ÅŸi specii literare” (Editura „Demiurg”, BucureÅŸti, 1993), adaugă conÅ£inutului definiÅ£iei ÅŸi caracteristica de „mic poem”, iar dacă ne ducem mai în urmă, ÅŸi Lazăr Şăineanu introduce în definiÅ£ia epigramei sintagma „poezie scurtă”. Aspectul evidenÅ£iat poate fi regăsit ÅŸi în alte surse care definesc epigrama, semn că era integrată literaturii.

CITEȘTE ȘI: "Case în pericol din cauza unor coșuri de necurățate de funingine. Pompierii atrag..."

Dacă modernii acordau epigramei un loc în galaxia genurilor literare, postmodernii, ca adepÅ£i ai ludicului, pastiÅŸei ÅŸi parodiei, au exclus-o tacit, filonul ironic folosindu-l în propriile versuri.  După RevoluÅ£ie, acaparând ÅŸi revistele literare, ÅŸi asociaÅ£iile scriitoriceÅŸti, ÅŸi chiar Uniunea Scriitorilor din România, optzeciÅŸtii elitiÅŸti au trecut-o la „genuri uÅŸoare”. Revistele literare nu încurajează genul.  Întrebat care ar fi părerea USR despre statutul de gen literar al epigramei ÅŸi de scriitor al epigramistului, Mihai Haivas răspunde într-un interviu: „Cât priveÈ™te PÄ‚REREA U.S.R. despre existenÈ›a acestui statut, răspunsul meu este unul nuanÈ›at. MulÈ›i scriitori din U.S.R., făcând parte È™i din U.E.R., colaborează frecvent cu epigramiÈ™tii, atât la festivaluri, cât È™i în publicaÈ›ii , deci, implicit, recunosc statutul de epigramist (de exemplu scriitorii din ALPI). Însă, din păcate, reticenÈ›a conducerii U.S.R., manifestată prin neacceptarea volumelor de epigramă (alături de cele de poezie) în dosarele de primire în U.S.R., trădează evident negarea subiectivă a statutului de epigramist, ca potenÈ›ial „scriitor cu acte-n regulă” (adică din U.S.R.). Față de această aroganță a U.S.R., epigramiÈ™tii au reacÈ›ionat, aÈ™a cum numai ei È™tiu”. Prin epigrame, adăugăm noi.

Salut preocuparea revistei “Moldova literară” de a acorda pagini     epigramei ÅŸi epigramiÅŸtilor. Am în faţă numărul 3, din acest an, al revistei. Pe lângă rubrici de proză, poezie, eseu, semnal literar, galeria artelor, reportaj, vocea diasporei etc., colectivul redacÅ£ional a acordat un spaÅ£iu generos ÅŸi epigramiÅŸtilor.  În acest număr publică Elena Mândru, Al. D. Funduianu ÅŸi Nicolae MătcaÅŸ.

Elena Mândru: Deosebire: “De la Păstorel se ÅŸtie, / Observându-se mereu - / Un catren uÅŸor se scrie / Epigramă…mult mai greu!; Pentru soÅ£ii infideli: “Drumuri către scumpe-amante / Trec doar prin restaurante, / Iar acelea spre soÅ£ii… / Prin bodegi ÅŸi berării.”; Proverb completat: “Prin idei la timp plasate, / Chiar dorinÅ£a se transformă: / “Fierul cât e cald se bate, / Dar depinde în ce formă!”;  Rămas cu bluza umflată: “Când printre plopii fără soÅ£ / Treceam ÅŸi-adesea adormeam, / Mă tot fura vecinul hoÅ£ / Căci cherchelit mereu…eram!”

Al. D. Funduianu: Un comisar UE, la Radio Erevan: “Ce-aud mi-a cam stârnit mânia / Åži vreau să ÅŸtiu, neapărat, / E-adevărat că-n România (…)? / - Da, e perfect adevărat!”; Astrologie: “Åžeful meu a avut parte / De-o predicÅ£ie cam sumbră - / A aflat că, după moarte, / Îl paÅŸte…un con de umbră.”;  Fatalitate: “O fi clima la extreme / Însă eu observ de-o viaţă / …Că indiferent de vreme, / La noi, totdeauna-i ceaţă.”; Recitindu-l…: „După cum ne-a fost lăsat / ToÅ£i venim din câte-o mamă - / Numai Păstorel, constat / Că se trage dintr-o cramă.”

Nicolae MătcaÅŸ: Egolatrie: „Spune-i tu lui Cutărescu / C-ar urca spre Eminescu. / El – la tine, ofuscat: „Eminescu?! Perimat”.”; Aterizare: „Cât era nobeleabil, / Nasul lui – prin cer truvabil. / Iar de când cu plagiatul, / N-are nas să-l vadă satul.”; Când Å£i-o faci cu mâna ta: „Greu când nu-i ÅŸtii glumei rostul, / Ori când sari peste lampas. / O făcea cam des pe prostul / Åži aÅŸa a ÅŸi rămas.”.

„Moldova literară”, cu apariÅ£ie trimestrială la IaÅŸi ÅŸi fondată de Liga Scriitorilor din România, este o revistă deschisă epigramei ca gen literar. (Georgică Manole)

 

Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

 

TOAMNA VECINUL NUMÄ‚RÄ‚...PAHARELE

Nu mai stă-n poziție de drepți,

Chiuie, înjură È™i condamnă,

Are aere de È™mecheri-înÈ›elepÈ›i,

Eu nu-l judec aspru, căci e... toamnă. (NICOLAE MEREACRE)

 

SFATUL MORALISTULUI

Amantei de să-i placi,

Chitește-te mai bine,

Ca nu cumva să-ți faci

Soția de rușine. (NICOLAE MEREACRE)

 

ÎNTR-UN SAT ÎNDEPÄ‚RTAT...

Primarul îÈ™i amenință subalternele cu concedierea

- Ce ignoranță, fetelor, ce fumuri!

De mâine vă alung È™i nu mă tem,

VeÈ›i rămânea, cum am promis, pe drumuri!

- Pe care, domn primar? Doar nu le-avem! (NICOLAE MEREACRE)

 

NEDUMERIREA DEGUSTÄ‚TORULUI

Îl plimb prin gură, tacticos, încet,

Că am experiență, deh, ca moÈ™u’:

E clar că apa-i de la robinet,

Dar nu È™tiu dacă vinu-i alb sau roÈ™u. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

AUTOMOBILISTUL ÅžI... PLINUL

Supărat că, azi, benzina

Mult mai scumpă e ca vinul,

După ce îmi iau chenzina

Merg la cramă... să mi fac plinul. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

EFECT

Cum soaţa mea m a tot certat,

Că vin acasă, seara, beat,

M am hotărât să mă abÅ£in:

În seara asta nu...mai vin! (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

PRECIZARE

(Scriitorului Al. D. Funduianu, care întăreÅŸte ideea:

,,Iarna nu-i ca vara")

N-o să-mi placă vara, toamna

Şi nici noaptea hibernală,

Eu păstrez în suflet doamna

Epigramă-n strai de gală! (VASILE LARCO)

 

MAESTRULUI VASILE LARCO,

răspuns la fina-i aluzie

Nu o spun deloc în fală

(Că n-am vers de pus în ramă):

Eu merg, des, la câte-o gală -

Însă nu de... epigramă!  (AL. D. FUNDUIANU)

 

DEZIDERATUL BÄ‚RBATULUI

Dotat cu muşchii de oţel,

Viril se vrea întâi de toate,

Pozând ÅŸi ca un soÅ£ fidel…

Dar nu mai mult decât se poate. (VASILE LARCO)

 

UNUI ÎNDRÄ‚GOSTIT

Curte dacă îi mai faci

Prea distinsei domniÅŸoare,

Nu uita, te ÅŸtiu dibaci,

De portiţa de scăpare! (VASILE LARCO)

 

ÎNAINTE DE ALEGERI

O vorbă am la îndemână

Şi-o spun, dragi conaţionali:

Să nu daÅ£i vrabia din mână

Pe-un stol întreg de…papagali! (VASILE LARCO)

 

EXCEPTAÈšI LA PENSIONARE

Bătrâni în posturi – nu m-ascund –

De neînlocuit, se È™tie,

Sunt mulÈ›i ce mai gândesc profund…

Ca-n prima lor copilărie. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

ÎN COMPENSAÈšIE

Brune, blonde, fără poale,

Vor să-ncânte naÈ›iunea

Și se-arată tot mai goale,

Să-și mascheze... goliciunea. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

AVANTAJUL UNORA

Doar chelul simte afectiv

Că păru-n viață are-un rol;

La mulți e unicul motiv

Să-È™i etaleze capul… gol. (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)

 

FAMILIALÄ‚

- Bărbate-ţi zic, doar n-am să tac,

Că eşti un mare prostănac!

- Dreptate mare ai, nevastă,

Deşteptul n-o să-şi ia năpastă! (MIHAI HAIVAS)

 

PARLAMENTARI MINCINOÅžI

Ce spun de-o vreme nu e de prisos

În jocu-acesta, care-i de cuvinte:

Un senator ne minte sănătos,

Iar deputatul, sănătos ne minte! (MIHAI HAIVAS)

 

COSTUL DEMNITÄ‚Å¢II

Lipsită-i de feminitate,

Dar vrând să-obÅ£ină-o vilă-n dar

A renunţat la demnitate

Iubindu-se cu-n demnitar. (MIHAI HAIVAS)

 

LUI ÅžTEFAN CEL MARE ÅžI SFÂNT,

PESTE VEACURI, CU OBIDÄ‚.

Prin domniÅ£e dând cu... fală

A ajuns ÅŸi domn ÅŸi sfânt,

Eu, cu frică de morală,

Cu moralu’-s la pământ. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

O DOAMNÄ‚ CITITOARE

Ea citeÅŸte! Nu în stele!

Da-mi explică aferat,

Care-i genul preferat.

Cărţi de credit. Ale mele! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

ACHIZIÅ¢II ÎN ARMATÄ‚

Avioane cârpăcite,

Haine vechi numite bunuri,

Trei vapoare ruginite,

Însă foarte multe tunuri! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

REGRETE AUTUMNALE

Realizând că vara iar apune,

Oftează cu tristeţe-un agronom:

Mai sunt ÅŸi lanuri, dar ÅŸi greble bune

Pe care n-a călcat picior de om! (ION DIVIZA)

 

PUBLICITARÄ‚

Doar zeii gustă vinul rubiniu

Şi unii dintre sfinţii prea cucernici,

Iar eu prefer o bere cu rachiu -

Ambrozia bărbaţilor puternici! (ION DIVIZA)

 

AJUTOARE UMANITARE PE TIMP DE CRIZÄ‚

Venind de peste mare lotul,

Nu-aşteaptă mult, şi una-două,

Ia mai întâi Guvernul totul,

Iar restul ne revine nouă… (GHEORGHE BÂLICI)

 

UNUI MINISTRU

În lumea cea de falsuri plină

AÅŸa e omul, prin hazard:

Chiar dacă-l urci în limuzină,

Mai dă cu oiÅŸtea în gard. (GHEORGHE BÂLICI)

 

UNUI BEÅ¢IV

Se plângea o muică

Pusă rău pe ceartă :

-Cum dă de o ţuică

O şi face fiartă. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

DUPÄ‚ UN VERDICT

Strigă el cu glas temut :

-Auzi, tu, ce nerozie,

Cum să fie knockaut

Când a fost făcut piftie ? (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

UNOR JUDECÄ‚TORI

Comparaţi, de nu ştiu cine,

Cu osiile de la care:

Dacă vor fi unse bine

ScârÅ£âitul lor dispare. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

 

SURPRIZÄ‚ LA DENTIST

Pacientu-a stat cuminte

La un medic bun, de dinţi:

O măsea i-a scos, de minte

Dar la bani…l-a scos din minÅ£i! (ELENA MÂNDRU)

 

UNUI REDACTOR PERFID

C-un nume pus la adăpost,

Hârtii doar mâzgăleÅŸte, mii:

Sub cel real el scrie prost,

Iar sub pseudonm…prostii! (ELENA MÂNDRU)

 

ROLURI INVERSATE

În versuri, cercetarea-i practicată,

Iar în ÅŸtiinţă-i multă fantezie:

Poeţii fac ştiinţă aplicată,

Iar omul de ÅŸtiinţă…poezie. (ELENA MÂNDRU)

 

SCRINTELI

Tot urcând vieÅ£ii, priporul

Alergând  “Tot înainte”,

Unii îÅŸi scrintesc piciorul,

Alţii se scrintesc la minte! (GIREL BARBU)

PARITATE?

Congruenți la troc - ni-i bine.

La mărire - nu mai ține:

Intervine, nea Căline,

Legea junglei: cin' pe cine?! (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

DIVORÅ¢UL

Cât stătea È™i da din coate,

Fu docilă, credincioasă.

Cum văzu că nu mai poate,

Mândra-i È™i fugi de-acasă. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

CA ÎN POLITICÄ‚

Adversari, ieri: ghiuj, babac,

Mariat, dezmariat,

Moliciune, răzgândac...

Azi: cirac și aliat.(NICOLAE MĂTCAŞ)

 

PARTIDUL SE RETRAGE DIN  COALIÅ¢IE

ÅžI DE LA GUVERNARE , UN MINISTRU BA

- Te retragi cât ai clipi!

(Șeful ALDE-l ia la rost).

- Un partid mai pot găsi,

Dar un post?... (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

MEMBRII ALDE  VOR SUSÅ¢INE UN

CANDIDAT INDEPENDENT

Să nu pice, -n oficină,

De la trei la un procent,

Au decis să-mpingă-n tină

Un pretins   ... independent. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

COLEGILOR ZIARIȘTI DE LA UZPR BRAȘOV ȘI ARGEȘ

Acceptați o epigramă,

Că n-o fi o mare dramă,

Dacă pun și un perdaf ;

Doar nu vreți un epitaf ?! (DUMITRU BUJDOIU)

 

LUI BECALI

 Clasamentul? Jos sub preÈ™ ;

 N-ai scăpat de GuimareÈ™,

 În Ioropa eÈ™ti fe-fe …

 Vezi cum scapi de Liga Be! (DUMITRU BUJDOIU)

 

PESEDIȘTILOR

Pe Dragnea l-ați priponit,

Regretați că v-ați pripit ,

Vă È›inea sus cu perdaful…

 În curând s-alege praful. (DUMITRU BUJDOIU)

 

ÎN CAMPANIA ELECTORALÄ‚

 Promisiuni fără măsură,

Auzim la patru ani;

Aşa-ncepe-o aventură

Pentru care noi dăm…bani!? (MAX OPAIÅ¢)

 

POLITICÄ‚ DÂMBOVIÅ¢EANÄ‚ 

BacÅŸiÅŸul s-a legiferat,

DeÅŸi, respingem dublul standard;

Mă-ntreb acum, mai e păcat

S-aÅŸtepte toÅ£i ciubuc pe...card  ?  (MAX OPAIÅ¢)

 

LA INVESTITURÄ‚

Jurământul de credinţă,

Dă, la hoţi, speranţe multe,

Că-n finalul lui pronunţă:

“Dumnezeu să îmi ajute!  (MAX OPAIÅ¢)

 

AÅžCHIA NU SARE DEPARTE

Mireasa zice că-l iubeşte

Soacra  îl tot ponegreÅŸte,

După nuntă şi-a dat seama,

Că şi fata e ca mama. (ADRIAN TIMOFTE)