Epigrama este un vechi gen literar pe care scriitorii „moftangii” de azi au trecut-o pe o linie moartă. Nu înţeleg de ce, atât timp cât marii scriitori ai literaturii noastre au scris epigrame şi se duelau între ei, de câte ori aveau prilejul, cu acest tip de „spadă”. Garabet Ibrăileanu numea epigrama atât de frumos şi exact: „floare din soiul înţepător al rozaceelor”. În „Dicţionar de terminologie poetică” (Editura „Ion Creangă”, Bucureşti, 1976) autorii adaugă definiţiei date acestui gen şi proprietatea: „specie a poeziei lirice, caracteristică prin scurtimea ei”. Irina Petras, în „Genuri şi specii literare” (Editura „Demiurg”, Bucureşti, 1993), adaugă conţinutului definiţiei şi caracteristica de „mic poem”, iar dacă ne ducem mai în urmă, şi Lazăr Şăineanu introduce în definiţia epigramei sintagma „poezie scurtă”. Aspectul evidenţiat poate fi regăsit şi în alte surse care definesc epigrama, semn că era integrată literaturii.
Dacă modernii acordau epigramei un loc în galaxia genurilor literare, postmodernii, ca adepţi ai ludicului, pastişei şi parodiei, au exclus-o tacit, filonul ironic folosindu-l în propriile versuri. După Revoluţie, acaparând şi revistele literare, şi asociaţiile scriitoriceşti, şi chiar Uniunea Scriitorilor din România, optzeciştii elitişti au trecut-o la „genuri uşoare”. Revistele literare nu încurajează genul. Întrebat care ar fi părerea USR despre statutul de gen literar al epigramei şi de scriitor al epigramistului, Mihai Haivas răspunde într-un interviu: „Cât privește PĂREREA U.S.R. despre existența acestui statut, răspunsul meu este unul nuanțat. Mulți scriitori din U.S.R., făcând parte și din U.E.R., colaborează frecvent cu epigramiștii, atât la festivaluri, cât și în publicații , deci, implicit, recunosc statutul de epigramist (de exemplu scriitorii din ALPI). Însă, din păcate, reticența conducerii U.S.R., manifestată prin neacceptarea volumelor de epigramă (alături de cele de poezie) în dosarele de primire în U.S.R., trădează evident negarea subiectivă a statutului de epigramist, ca potențial „scriitor cu acte-n regulă” (adică din U.S.R.). Față de această aroganță a U.S.R., epigramiștii au reacționat, așa cum numai ei știu”. Prin epigrame, adăugăm noi.
Salut preocuparea revistei “Moldova literară” de a acorda pagini epigramei şi epigramiştilor. Am în faţă numărul 3, din acest an, al revistei. Pe lângă rubrici de proză, poezie, eseu, semnal literar, galeria artelor, reportaj, vocea diasporei etc., colectivul redacţional a acordat un spaţiu generos şi epigramiştilor. În acest număr publică Elena Mândru, Al. D. Funduianu şi Nicolae Mătcaş.
Elena Mândru: Deosebire: “De la Păstorel se ştie, / Observându-se mereu - / Un catren uşor se scrie / Epigramă…mult mai greu!; Pentru soţii infideli: “Drumuri către scumpe-amante / Trec doar prin restaurante, / Iar acelea spre soţii… / Prin bodegi şi berării.”; Proverb completat: “Prin idei la timp plasate, / Chiar dorinţa se transformă: / “Fierul cât e cald se bate, / Dar depinde în ce formă!”; Rămas cu bluza umflată: “Când printre plopii fără soţ / Treceam şi-adesea adormeam, / Mă tot fura vecinul hoţ / Căci cherchelit mereu…eram!”
Al. D. Funduianu: Un comisar UE, la Radio Erevan: “Ce-aud mi-a cam stârnit mânia / Şi vreau să ştiu, neapărat, / E-adevărat că-n România (…)? / - Da, e perfect adevărat!”; Astrologie: “Şeful meu a avut parte / De-o predicţie cam sumbră - / A aflat că, după moarte, / Îl paşte…un con de umbră.”; Fatalitate: “O fi clima la extreme / Însă eu observ de-o viaţă / …Că indiferent de vreme, / La noi, totdeauna-i ceaţă.”; Recitindu-l…: „După cum ne-a fost lăsat / Toţi venim din câte-o mamă - / Numai Păstorel, constat / Că se trage dintr-o cramă.”
Nicolae Mătcaş: Egolatrie: „Spune-i tu lui Cutărescu / C-ar urca spre Eminescu. / El – la tine, ofuscat: „Eminescu?! Perimat”.”; Aterizare: „Cât era nobeleabil, / Nasul lui – prin cer truvabil. / Iar de când cu plagiatul, / N-are nas să-l vadă satul.”; Când ţi-o faci cu mâna ta: „Greu când nu-i ştii glumei rostul, / Ori când sari peste lampas. / O făcea cam des pe prostul / Şi aşa a şi rămas.”.
„Moldova literară”, cu apariţie trimestrială la Iaşi şi fondată de Liga Scriitorilor din România, este o revistă deschisă epigramei ca gen literar. (Georgică Manole)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
TOAMNA VECINUL NUMĂRĂ...PAHARELE
Nu mai stă-n poziție de drepți,
Chiuie, înjură și condamnă,
Are aere de șmecheri-înțelepți,
Eu nu-l judec aspru, căci e... toamnă. (NICOLAE MEREACRE)
SFATUL MORALISTULUI
Amantei de să-i placi,
Chitește-te mai bine,
Ca nu cumva să-ți faci
Soția de rușine. (NICOLAE MEREACRE)
ÎNTR-UN SAT ÎNDEPĂRTAT...
Primarul își amenință subalternele cu concedierea
- Ce ignoranță, fetelor, ce fumuri!
De mâine vă alung și nu mă tem,
Veți rămânea, cum am promis, pe drumuri!
- Pe care, domn primar? Doar nu le-avem! (NICOLAE MEREACRE)
NEDUMERIREA DEGUSTĂTORULUI
Îl plimb prin gură, tacticos, încet,
Că am experiență, deh, ca moșu’:
E clar că apa-i de la robinet,
Dar nu știu dacă vinu-i alb sau roșu. (PETRU-IOAN GÂRDA)
AUTOMOBILISTUL ŞI... PLINUL
Supărat că, azi, benzina
Mult mai scumpă e ca vinul,
După ce îmi iau chenzina
Merg la cramă... să mi fac plinul. (PETRU-IOAN GÂRDA)
EFECT
Cum soaţa mea m a tot certat,
Că vin acasă, seara, beat,
M am hotărât să mă abţin:
În seara asta nu...mai vin! (PETRU-IOAN GÂRDA)
PRECIZARE
(Scriitorului Al. D. Funduianu, care întăreşte ideea:
,,Iarna nu-i ca vara")
N-o să-mi placă vara, toamna
Şi nici noaptea hibernală,
Eu păstrez în suflet doamna
Epigramă-n strai de gală! (VASILE LARCO)
MAESTRULUI VASILE LARCO,
răspuns la fina-i aluzie
Nu o spun deloc în fală
(Că n-am vers de pus în ramă):
Eu merg, des, la câte-o gală -
Însă nu de... epigramă! (AL. D. FUNDUIANU)
DEZIDERATUL BĂRBATULUI
Dotat cu muşchii de oţel,
Viril se vrea întâi de toate,
Pozând şi ca un soţ fidel…
Dar nu mai mult decât se poate. (VASILE LARCO)
UNUI ÎNDRĂGOSTIT
Curte dacă îi mai faci
Prea distinsei domnişoare,
Nu uita, te ştiu dibaci,
De portiţa de scăpare! (VASILE LARCO)
ÎNAINTE DE ALEGERI
O vorbă am la îndemână
Şi-o spun, dragi conaţionali:
Să nu daţi vrabia din mână
Pe-un stol întreg de…papagali! (VASILE LARCO)
EXCEPTAȚI LA PENSIONARE
Bătrâni în posturi – nu m-ascund –
De neînlocuit, se știe,
Sunt mulți ce mai gândesc profund…
Ca-n prima lor copilărie. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
ÎN COMPENSAȚIE
Brune, blonde, fără poale,
Vor să-ncânte națiunea
Și se-arată tot mai goale,
Să-și mascheze... goliciunea. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
AVANTAJUL UNORA
Doar chelul simte afectiv
Că păru-n viață are-un rol;
La mulți e unicul motiv
Să-și etaleze capul… gol. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
FAMILIALĂ
- Bărbate-ţi zic, doar n-am să tac,
Că eşti un mare prostănac!
- Dreptate mare ai, nevastă,
Deşteptul n-o să-şi ia năpastă! (MIHAI HAIVAS)
PARLAMENTARI MINCINOŞI
Ce spun de-o vreme nu e de prisos
În jocu-acesta, care-i de cuvinte:
Un senator ne minte sănătos,
Iar deputatul, sănătos ne minte! (MIHAI HAIVAS)
COSTUL DEMNITĂŢII
Lipsită-i de feminitate,
Dar vrând să-obţină-o vilă-n dar
A renunţat la demnitate
Iubindu-se cu-n demnitar. (MIHAI HAIVAS)
LUI ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT,
PESTE VEACURI, CU OBIDĂ.
Prin domniţe dând cu... fală
A ajuns şi domn şi sfânt,
Eu, cu frică de morală,
Cu moralu’-s la pământ. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
O DOAMNĂ CITITOARE
Ea citeşte! Nu în stele!
Da-mi explică aferat,
Care-i genul preferat.
Cărţi de credit. Ale mele! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
ACHIZIŢII ÎN ARMATĂ
Avioane cârpăcite,
Haine vechi numite bunuri,
Trei vapoare ruginite,
Însă foarte multe tunuri! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
REGRETE AUTUMNALE
Realizând că vara iar apune,
Oftează cu tristeţe-un agronom:
Mai sunt şi lanuri, dar şi greble bune
Pe care n-a călcat picior de om! (ION DIVIZA)
PUBLICITARĂ
Doar zeii gustă vinul rubiniu
Şi unii dintre sfinţii prea cucernici,
Iar eu prefer o bere cu rachiu -
Ambrozia bărbaţilor puternici! (ION DIVIZA)
AJUTOARE UMANITARE PE TIMP DE CRIZĂ
Venind de peste mare lotul,
Nu-aşteaptă mult, şi una-două,
Ia mai întâi Guvernul totul,
Iar restul ne revine nouă… (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI MINISTRU
În lumea cea de falsuri plină
Aşa e omul, prin hazard:
Chiar dacă-l urci în limuzină,
Mai dă cu oiştea în gard. (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI BEŢIV
Se plângea o muică
Pusă rău pe ceartă :
-Cum dă de o ţuică
O şi face fiartă. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
DUPĂ UN VERDICT
Strigă el cu glas temut :
-Auzi, tu, ce nerozie,
Cum să fie knockaut
Când a fost făcut piftie ? (GHEORGHE I. GHEORGHE)
UNOR JUDECĂTORI
Comparaţi, de nu ştiu cine,
Cu osiile de la care:
Dacă vor fi unse bine
Scârţâitul lor dispare. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
SURPRIZĂ LA DENTIST
Pacientu-a stat cuminte
La un medic bun, de dinţi:
O măsea i-a scos, de minte
Dar la bani…l-a scos din minţi! (ELENA MÂNDRU)
UNUI REDACTOR PERFID
C-un nume pus la adăpost,
Hârtii doar mâzgăleşte, mii:
Sub cel real el scrie prost,
Iar sub pseudonm…prostii! (ELENA MÂNDRU)
ROLURI INVERSATE
În versuri, cercetarea-i practicată,
Iar în ştiinţă-i multă fantezie:
Poeţii fac ştiinţă aplicată,
Iar omul de ştiinţă…poezie. (ELENA MÂNDRU)
SCRINTELI
Tot urcând vieţii, priporul
Alergând “Tot înainte”,
Unii îşi scrintesc piciorul,
Alţii se scrintesc la minte! (GIREL BARBU)
PARITATE?
Congruenți la troc - ni-i bine.
La mărire - nu mai ține:
Intervine, nea Căline,
Legea junglei: cin' pe cine?! (NICOLAE MĂTCAŞ)
DIVORŢUL
Cât stătea și da din coate,
Fu docilă, credincioasă.
Cum văzu că nu mai poate,
Mândra-i și fugi de-acasă. (NICOLAE MĂTCAŞ)
CA ÎN POLITICĂ
Adversari, ieri: ghiuj, babac,
Mariat, dezmariat,
Moliciune, răzgândac...
Azi: cirac și aliat.(NICOLAE MĂTCAŞ)
PARTIDUL SE RETRAGE DIN COALIŢIE
ŞI DE LA GUVERNARE , UN MINISTRU BA
- Te retragi cât ai clipi!
(Șeful ALDE-l ia la rost).
- Un partid mai pot găsi,
Dar un post?... (NICOLAE MĂTCAŞ)
MEMBRII ALDE VOR SUSŢINE UN
CANDIDAT INDEPENDENT
Să nu pice, -n oficină,
De la trei la un procent,
Au decis să-mpingă-n tină
Un pretins ... independent. (NICOLAE MĂTCAŞ)
COLEGILOR ZIARIȘTI DE LA UZPR BRAȘOV ȘI ARGEȘ
Acceptați o epigramă,
Că n-o fi o mare dramă,
Dacă pun și un perdaf ;
Doar nu vreți un epitaf ?! (DUMITRU BUJDOIU)
LUI BECALI
Clasamentul? Jos sub preș ;
N-ai scăpat de Guimareș,
În Ioropa ești fe-fe …
Vezi cum scapi de Liga Be! (DUMITRU BUJDOIU)
PESEDIȘTILOR
Pe Dragnea l-ați priponit,
Regretați că v-ați pripit ,
Vă ținea sus cu perdaful…
În curând s-alege praful. (DUMITRU BUJDOIU)
ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ
Promisiuni fără măsură,
Auzim la patru ani;
Aşa-ncepe-o aventură
Pentru care noi dăm…bani!? (MAX OPAIŢ)
POLITICĂ DÂMBOVIŢEANĂ
Bacşişul s-a legiferat,
Deşi, respingem dublul standard;
Mă-ntreb acum, mai e păcat
S-aştepte toţi ciubuc pe...card ? (MAX OPAIŢ)
LA INVESTITURĂ
Jurământul de credinţă,
Dă, la hoţi, speranţe multe,
Că-n finalul lui pronunţă:
“Dumnezeu să îmi ajute! (MAX OPAIŢ)
AŞCHIA NU SARE DEPARTE
Mireasa zice că-l iubeşte
Soacra îl tot ponegreşte,
După nuntă şi-a dat seama,
Că şi fata e ca mama. (ADRIAN TIMOFTE)