REVISTA “EPIGRAMA” (NUMĂRUL 110)
A apărut „EPIGRAMA” nr. 110 care este, după cum spune redactorul-şef în editorialul său, „al patrulea realizat în actuala componenţă redacţională”. Continuă Constantin Moldovan: „Ne exprimăm bucuria pentru faptul că specia literară căreia îi slujim este din ce în ce mai apreciată de către oameni care înseamnă ceva în literatura română contemporană, precum şi pentru că toţi cei ce iubesc umorul de calitate ne-au vorbit despre nerăbdarea cu care aşteaptă, de la un număr la altul, apariţia acestei emblematice publicaţii a Uniunii Epigramiştilor din România”.Apreciativ este şi punctul de vedere al lui Icu Crăciun în „Pamfletul” de la pagina 3: „Deocamdată, fiind o fire optimistă, cred în limbajul taumaturgic al acestei publicaţii (de „EPIGRAMA” vorbesc) şi sper că în curând, vom trăi sub pecetea onestităţii, dată fiind contribuţia sa la paza libertăţii de expresie şi, în general, a democraţiei, epigramiştii şi caricaturiştii, rămânând singurii gardieni ai acesteia”. Constantin Tudorache lămureşte cu-i aparţine sintagma „Epigrama-i un strănut”: „Această definiţie îi este atribuită lui George Călinescu. Puţini ştiu însă că, în realitate, aparţine lui Mircea Pavelescu. Atunci când a lansat-o, cu uşoară ezitare, într-un grup de scriitori, Mircea Pavelescu, pentru a nu fi contrazis, a spus că a rostit-o George Călinescu. Marele critic, auzind-o, nu a tăgăduit, a tăcut ca şi cum ar fi confirmat paternitatea”. Un eseu interesant publică Janet Nică. Acesta face o aşezare spaţială a umorului pe axele delimitate de semnificant – semnificat şi conotativ – denotativ. Constată Janet Nică: „Dacă umorul, ca fenomen verbal, ar aparţine conotativităţii, încărcate, normal, cu tropi sau figuri de stil de toate felurile, cu metaplasme, metataxe, metasemene şi metalogisme, el ar fi perceput greu sau nu ar fi perceput deloc. În realitate umorul este perceput instant, fără întârzieri, fără amânări. În actul perceperii umorului, nu există duminică, zi de odihnă. Asta înseamnă că esenţa sa se situează la nivel denotativ, unde înţelegerea mesajului se face rapid, fulgerător”. Venind la epigramă, concluzionează Janet Nică: „Structura epigramei poate fi redusă la doi termeni adversari, dar nu duşmani, din planul denotativ al sinonimelor, antonimelor, omonimelor, paronimelor sau al cuvintelor polisemantice. Dacă termenul de poantă, depreciativ, nu ar fi rudă cu cel pozitiv, din cele trei versuri pregătitoare, nu ar fi epigramă şi nici umor”. Privind festivalurile din ţară, au scris cronici Constantin Moldovan despre „Cik Damadian” (Botoşani) şi „Ion Cănăvoiu” (Târgu Jiu), Daniel Bratu despre „Constantin Tănase” (Vaslui) şi „Ion I. Pavelescu” (Râmnicu Sărat). Privind lucrările trimise ca „temă pentru acasă”, locurile I au fost ocupate de: Nicolae Dragooş (la tema „Călător” cu epigrama „Călător de cursă lungă”) – „Prin tăcerile subtile / Demonstrează mult talent, / Ocolind de ani de zile / Şi Guvern şi Parlament.”; Ioan Toderaşcu (la tema „concurs pe rime date: scriitori /revistă” cu epigrama „Scriitori şi scriitori…”) – „Printre-atâţia scriitori, / Ce semnează în revistă, / Sunt vreo doi nemuritori / Şi vreo opt ce… nu există!”; Kir Papas ( la tema „replică la epigrama „Unui poet epigramist” semnată de Mircea Trifu cu epigrama „Sita criticii”)- „Esenţa sa, de dublu debitor, / I-a fost la sita criticii cernută: / În poezie a rămas dator, / La Banca Epigramei se-mprumută.”
Revista are o eleganţă a ei, epigramiştii ( or fi şi dintre cei care nu sunt membri UER?) asigurându-i consistenţa pe toate palierele. Reţin epigramele de pe coperta a patra: Păstorel Teodoreanu: „De anul nou” – „Maestre dragă , te salut! / Şi îţi doresc, ca vechi expert, / Ani buni să ai măcar un sfert / Din câte sticle am băut!”; Constantin Sachelarie: „Epigramistul – „În anul ăsta ce-ai făcut? / L-a întrebat un cunoscut, / Ce îşi făcuse casă nouă… / - O epigramă, poate două!”; Cornelius Enescu: „Tradiţie de Anul Nou” – „Îmi conving, cu multe trude, / Soacra s-o-nsoţesc. Temeiul? / Păi aşa e obiceiul: / Merg cu capra, pe la rude.”; Sever Purcia: „Gerul Bobotezei – „Ger cumplit, polei, omături, / Viscoleşte pe afară, / Doar prin parcul de alături / Trece-agale-un pierde- vară.”; Alexandru Devechi: „Mărturisire de copil” – „!Tata s-s-mbătat azi tun, / De nici nu ne mai cunoaşte. / Cică-aşa e de Crăciun… / Şi ne-a zis ceva de Paști!”; Marian Popescu: „Soţiei mele” – „Tu doreşti ca Moş Crăciun / Să-ţi aducă ce-i mai bun. / Însă, ce-i mai bun, îţi spun, / N-am nici eu, nici Moş Crăciun”.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
VARUJAN VOSGANIAN LA CLUBUL UMORIȘTILOR
DIN BOTOŞANI ( 16 ianuarie 2025)
Azi, un musafir baban,
Varujan Vosganian.
El e șef de două ori:
La armeni și scriitori! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZICALĂ (dactilic)
Spusă din gură în gură,
Vine spre noi din strămoși:
„Botnița-i grea lovitură
Pentru lingăii gomoși!”(MIHAI HAIVAS)
UMORIST PLAGIATOR(amfibrahic)
Cu opul recent, din păcate,
Umorul, prea mult nu-l servești,
Căci poante fumate-adunate
Din zeci de „chiștoace”... găsești! (MIHAI HAIVAS)
A ADUNA... ADUNARE(anapestic)
De la Stat, tot mereu, zâmbitor
A furat, adunând un sac plin,
Dar fu prins de-un abil procuror
Și-adună mai mulți ani, plini de chin. (MIHAI HAIVAS)
LA RECITALUL DE EPIGRAME
E un prilej poetic, dar şi lung,
Cu versuri drept uluitoare;
Cuvintele la inimă mi-ajung…
De-aceea inima mă doare! (VASILE LARCO)
“LOC DE DAT CU…EPIGRAMA”
(interesantă zicerea)
E tăioasă cum e lama
Vorba, să mă ierte sfinţii:
O să dăm cu epigrama
Şi cu strălucirea minţii! (VASILE LARCO)
MODULUI DE PREZENTARE
A EPIGRAMELOR ÎN GRUPAJE
Pline de ilaritate
Epigramele-adunate
Sunt rotite ca pe role
De maestrul G. Manole! (VASILE LARCO)
IDILĂ LA ŢARĂ
Când merg la una din vecine,
Mă simte câinele, mereu,
Chiar ieri s-a ataşat de mine…
De tibie, de peroneu… (GRIGORE COTUL)
DEZILUZIE
Am dus-o nopţi la rând în clubul
Ce-l prefera, doar să-i fac fiţa,
Şi când am vrut să strâng şurubul,
Avea lărgită… piuliţa. (GRIGORE COTUL)
SOLUŢII NOI ÎN CURĂŢENIE
Mi-am cumpărat aspirator robot,
Ce lasă impecabil de curat…
De nu-l aveam, nu reuşeam să scot
Un tip ce moţăia la noi sub pat. (GRIGORE COTUL)
SCHIMBARE DE ATITUDINE
Ca un bun creștin aștept
Provocarea cea mai grasă:
Merg la hram pe drumul drept
Și pe trei cărări spre... casă! (MAX OPAIȚ)
ALTERNATIVĂ ÎN DOI
Concubinajul, pe moment,
E-o înțelegere utilă
Ce-ți schimbă starea , evident
În bine, însă nu-i... civilă! (MAX OPAIȚ)
SNOBISM
Stând cu căștile pe cap,
Nu dai semn de vedetism;
Mai degrabă-i handicap,
Altfel spus, e... autism! (MAX OPAIȚ)
EMINESCU
Se impune o erată,
Necesară negreșit:
În Moldova, niciodată
Eminescu n-a murit! (ŞTEFAN BAŞNO)
METAMORFOZĂ
Și momentele jenante
Sau penibile trăiri,
Dacă bei, sunt amuzante
Și duioase amintiri.. (ŞTEFAN BAŞNO)
„TOTUL IA TIMP ȘI TIMPUL IA TOT”
( Mihai Eminescu)
Și în vraja traiului
Unul eu nu am idee
Cum de TIMPU-n zborul lui
Inspirat e de-o femeie. (AXENTE IUGA)
EPIGRAMA
La un drumar, recunoscut
În ale epigramei sfere,
Sunt versurile de-nceput
Organizări de Șantiere. (AXENTE IUGA)
LA 65 DE ANI
Inspirat de Curtea Legii
Și de-un sas cu privilegii
Am acum determinarea:
ANULEZ...PENSIONAREA. (AXENTE IUGA)
MĂ RISC
Eu sper să nu ajung șomer
C-asemănare îmi permit:
Patronu-i ca un ASPENTER,
Că ZI DE ZI DE ZI-l înghit! (AXENTE IUGA)
POȘTAȘUL
Cu poșta e bine
Dar jalea-i indusă
Când pensia-mi vine
La scară.. redusă. (AXENTE IUGA)
REPLICILE LUI ŞTEFAN BAŞNO
DOLEANȚĂ.
Dacă-s totuși condamnat
Ca să fiu mereu lătrat,
Să mă latre, că sunt rău,
Dar nu ǰavra, ci-un dulău!. (ION DIVIZA)
Păi, dulăii nu prea latră
Ori te mușcă, ori ignoră,
Pe când javra idolatră
Lingușeala o adoră... (ŞTEFAN BAŞNO)
SPECTACOL ABSOLUT
Cum votul e, de-acum, universal,
Popoarele iubesc solemnul truc:
O zi, la patru ani, e CARNAVAL
Iar, patru ani, la rând, e...BALAMUC! ( JANET NICĂ)
Și cum ne place-al dracu' carnavalul
Am prelungit până la vară balul
Iar de nu-,mi place unde să nă duc?
Că toată lumea e un balamuc. (ŞTEFAN BAŞNO)
Deseori,
omul se definește prin micile lui manii! (FLORIN VASILESCU)
O manie poa' să fie
Și a scrie poezie,
Dar nu te consider „dus”
Dacă ai ceva de spus ! (ŞTEFAN BAŞNO)
SENSUL, PATIMA ŞI DORUL…
Pe-un picior de mioriță unde e albastru dorul
Într-o liniște deplină unde timpul nu respiră
S-a născut fără cuvinte, fără rugă, fără smirnă
Dragostea ce îi dă vieții sensul, patima și dorul! (INA DUMITRESCU)
Da, dar tot pe-acest „picior”
Ude-i sfânt cuvântul dor
S-a născut, domniță dragă
Și cuvântul cheie „șpagă”… (ŞTEFAN BAŞNO)
Dacă vrei să ajungi un poet de succes trebuie să scrii
în așa fel încât să nu înţeleagă nimeni nimic! (PETRE IOAN GÂRDA)
După așa un calapod
Apoi nu este de mirare
Că poa' să strige-n gură mare
C-ar fi poet, orice nerod! (ŞTEFAN BAŞNO)
RETRĂIRI
Să nu mă-ntrebi dacă-ți voi scrie versuri
și ,nici măcar ,dacă te mai aștept ?
Poate voi cerne în subînțelesuri
bătăi de inimi ce se sparg în piept! (VASILE BOTEZATU)
Citind această poezie
Un gând insidios mă mână,
Mă freamătă cu frenezie:
Ce sfântă e limba română. (ŞTEFAN BAŞNO)
LA CÂRCIUMĂ
Întreabă barmanul Gică,
Pe un tată-a șapte fii:
- Ce bei astăzi, nea Mitică?
- Alocația la copii. (DUMITRU BUJDOIU)
ÎN DORMITOR
Babacii-n pat, “ambalați”,
Intră Gigel și-i văzură:
- Mami, să nu mă mai bați,
Când mă vezi cu deștu-n gură! (DUMITRU BUJDOIU)
LA TRIBUNAL
- Deci, ai furat un butoi plin;
Ce-ai făcut cu-atâta vin?
- Păi, jumate l-am băut
Și jumate l-am vândut;
- Și cu banii ce-ai făcut?
- Jur pă mama, i-am băut. (DUMITRU BUJDOIU)
PE PATUL DE MOARTE
- Aș vrea să mor împăcat:
Iubi, mult te-am înșelat;
- Știu boule, tacă-ți gura,
De ce crezi c-am pus cianura? (DUMITRU BUJDOIU)
“DIANA E UN LUPTĂTOR SUMMO”
Poate-i figură de stil,*
Poate fi un banc subtil;
Dar-i-njuri de muma mamii,
Când o trântesc pe tatami. (DUMITRU BUJDOIU)
*Afirmația din titlu, despre Șoșoacă, aparține scriitorului
Miron Manega, senator SOS, apărută în
Certitudinea, din 7.1.2025, pag.1
RUSIA ȘI MALUL STÂNG AL NISTRULUI
Întâi întrerupe gazul
Să-l sperie ca pe-un pui
Și tot ea schimbă macazul,
Pozând salvatoarea lui. (LERU CICOARE)
DUBLUL COMPORTAMENT AL UNUI PREȘEDINTE
La revoltele mulțimii
El făcea, pe loc, schimbarea.
De pe culmea disperării
Nu-și contestă uzurparea. (LERU CICOARE)
NEDUMERIREA UNUI MOLDOVEAN STÂNGOPRUTEAN
Ce-i cu TVR Moldova
De-ți vorbește de mangróva
De la trópice, de prérii,
De proteste georgiene,
Neovenezuelene,
Aspirații de imperii
Și nu scoate-o vorbă clară
Despre aerul din Țară? (LERU CICOARE)
INATACABILE DACĂ RESPECTĂ CU STRICTEȚE
LITERA ȘI SPIRITUL CONSTITUȚIEI
Știm bine că deciziile Curții
Definitorii sunt și-obligatorii
Doar dacă ele nu-s contradictorii,
Nu-ncalcă suflul fixei Constituții.
Dar când adverse sunt și abuzive,
Revoltătoare, -absurde și nocive? (LERU CICOARE)
HOTĂRÂREA NU SE DISCUTĂ. DAR ARGUMENTELE?
Curtea dac’-a anulat
Voturĭle a milioane
Și tot ea a prolongat
Statu-n scaun la butoane
Fără argumente clare
Și logică zdrobitoare,
Nu e drept de replicat.
Dar ea ce e? Stat în stat? (LERU CICOARE)
CONTRADICȚIILE DIN ALOCUȚIUNEA UNUI APLAUDAC
CC-a dat decizii onorabile.
Drept că și frustrările sunt mari,
De se zbucium’ codrii seculari,
Că dovezille aduse nu-s palpabile. (LERU CICOARE)
JUSTIȚIARII ÎNȘIȘI CÂND SE CEARTĂ
Când chiar juriștii pun la-ndoială
Dacă CC a procedat corect,
Și electorii cad la bănuială:
Ei să mai creadă cum în stat de drept? (LERU CICOARE)
CUM SĂ VOTEZE ROMÂNII DIN DIASPORĂ
DUPĂ FUSUL ORAR DIN ȚARĂ?
Ora fixă nu s’eváporă
De la sine-n calendar,
Când în Țară și-n diásporă
Nu-i același fus orar? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
REȚELELE SOCIALE INTERNAȚIONALE
CARE SE IMPLICĂ ÎN ALEGERI – LA RESPECT?
Bune-amenda și obrocul
În intenții: abc.
Cum să amendezi TIK Tok-ul,
Când nu poate nici UÉ? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NU-I VEDE NICI AUDE NIMENl
Capitala parcă fierbe,
Curg protestele cascadă.
Niciun șef nu-i să-i întrebe
Ce amar îi scoate-n stradă? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UN SONDAJ BIZAR
(sau DINTRE CINE SĂ-L ALEGI PE CEL MAI BUN?)
Un sondaj d’aia se face
Nu c-un singur candidat,
Ca să vezi: din n, vivace,
Care e cel mai cotat.
Când pui unul în sondaj,
Cum probezi că nu-i ghidaj? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
MINTEA DE PE URMĂ
În sfârșit, au înțeles
Cei c-o singură strigare
Că sondajul are sens
Când se face-o comparare! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PENTRU A LE ABATE ATENȚIA
De anul nou își ia avânt
Un trenuleț prin stres să-i poarte,
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt
Să ceară-alegeri reluate. (NICOLAE MĂTCAȘ)
SPOR LA SALARIU PENTRU EFORT DUBLU
La muncă sau relaș prinși de TikTok
Guvernul, președintele ales,
La câtă vlastă, bieții, pierd în joc,
Să n-aibă-un spor și dânșii pentru stres? (NICOLAE MĂTCAȘ)
PENTRU CĂ-S PERSOANE PUBLICE
Sărmanii șefi, ce soartă le fu dată!
Nu știu că-n chat, oricât de grațios,
Până și-o glumă, cât de diluată,
Cei tumăniți le-o iau în serios? (NICOLAE MĂTCAȘ)
CHITA TRAFICANȚILOR ROMÂNI
DIN PERIOADA POSTSCHENGEN
Ieri TIR-urile ce treceau prin vamă
Le descărcau în noapte, pe-ntuneric,
Iar azi, fără control și nicio teamă,
În plină zi, cu râsul lor homeric. (NICOLAE MĂTCAȘ)
DUPĂ PERFORMANȚE, ȘI TRAI, NENEACĂ!
Statu-l crede persoană de-ncredere:
Loc de muncă și trai ca în rai.
CFR Călători e în pierdere,
Șefu-și ia locuințe-n Dubai. (NICOLAE MĂTCAȘ)
BANII – LA CONTROL!
Negoț cu prospături: le vinde, cumpără...
Huzur ca altădată în Fanar.
Lui milioane statul nu-i le numără,
Doar ție – banii cash din buzunar. (NICOLAE MĂTCAȘ)