Scot din rafturile bibliotecii personale volumul “Epigrame” (Editura “Scrisul Românesc”, Craiova, 1932), autor I. C. Popescu Polyclet. Autorul s-a născut la Craiova pe 18 decembrie 1883. LicenÅ£iat în drept fiind, a făcut mult timp avocatură. În paralel a făcut ÅŸi ziaristică. A colaborat la ziarele “Viitorul”, “România jună”, Secolul XX”, “Apărarea naÅ£ională”, precum ÅŸi la revistele “Ramuri”, “Semănătorul”, “Revista modernă”, “Carmen”, “Revista idealist”, “Convorbiri critice”, “Noua revistă română”, “Luceafărul” ÅŸi “Românul”. Împreună cu N. Vulovici ÅŸi Åžt. Braborescu, scoate la Craiova “Noua revistă olteană”. A tipărit volume de versuri (“Viorele”, “Zări albastre” ÅŸi “Amurg de toamnă”), a tradus din Maupassant ÅŸi G. Cardacci, a scos o “Antologie a poeÅ£ilor olteni” ÅŸi alta interbelică cu titlul „Reliefuri”, dar s-a remarcat ÅŸi ca umorist prin volumele de epigrame “La vale”, “În picaj” ÅŸi “Epigrame”. Raportându-ne la numele cu care semnează, presupun că a fost impresionat de Polyclet, ca a doua mare personalitate artistică din perioada clasică grecească, cel care a impus ceea ce se numeÅŸte “canonul lui Polyclet”. Prin acest canon se defineÅŸte ca proporÅ£ie ideală a corpului raportul 1/7, adică înălÅ£imea capului trebuie să se cuprindă de 7 ori în înălÅ£imea corpului. Adept al perfecÅ£iunii polycletiene, autorul acestui volum nu a fost consecvent ÅŸi în ceea ce priveÅŸte construcÅ£ia epigramei. Aspectul nu poate fi atât de imputabil, având în vedere anul apariÅ£iei cărÅ£ii (1932). Volumul acesta se încadrează în intervalul temporal 1916 – 1940, considerat de Elis Râpeanu ca fiind o perioadă de înflorire a epigramei româneÅŸti, una de regenerare, e drept, în acelaÅŸi timp cu celelalte specii literare. Va fi continuată de epigramiÅŸtii afirmaÅ£i înainte de Primul Război Mondial ÅŸi de noua generaÅ£ie care tocmai se ivea. Este perioada în care apare antologia semnată de N. Crevedia ÅŸi Calotescu-Neicu, revista „Epigrama”scoasă de Virgiliu Slăvescu, iar popularitatea lui Cincinat Pavelescu era în creÅŸtere.
Volumul în discuÅ£ie este un omagiu adus avocatului ÅŸi omului politic român, Virgil Potârcă (1888 – 1954). Conform Wikipedia, Potârcă a fost „subsecretar de stat, ministru al JustiÈ›iei, ministru al ComunicaÈ›iilor È™i ministru al Agriculturii È™i Domeniilor Statului (interimar) în mai multe guverne”. Textul se deschide cu epigrama “Criticilor mei” – “Eu ÅŸtiu că mă-njuraÅ£i cu toÅ£ii, / De-aceea sunt băiat cuminte: / Cu epigramele acestea / V-o iau acuma înainte.”
Majoritatea creaÅ£iilor fac referire la confraÅ£ii în ale scrisului ca ÅŸi la cei care activează în domeniul dreptului. Lui Adrian Maniu îi sunt rezervate trei epigram: 1. “Ce ÅŸiret e Dallocrin! / Scriind versuri, socoteÅŸte / Că nu-l poÅ£i descoperi / Când Maniu iscăleÅŸte”; 2. “Pe nume bun, de bunăseamă, / Pe scriitor Maniu-l cheamă, / Iar genul lui de poezie / Se zice deci că e… manie!”; 3. “Ce frumoasă iarnă alba: / Ca o coală de hârtie! / Dar păcat că-a compromise-o / A. Maniu-n poezie!”.
Multe epigram pleacă de la titlurile cărÅ£ilor scrise de cei ironizaÅ£i: “Lui Tudor Măinescu, autorul volumului “Opicătură de parfum” – “S-ascunzi mirosul natural / E foarte bine, oriÅŸicum, / Că peste versuri ai turnat… / O picătură de parfum!”; “Poetul N. Milcu a publicat o poezie prin care invită “Vipera” să-l muÅŸte” – “Vrei să fii muÅŸcat de viperi? / Cred că râzi de cititori! / Altfel ai chema să muÅŸte / Pe Åžeicaru ÅŸi să mori!”; „Am auzit că A. G., care m-a înjurat în „Adevărul literar” este autorul unui roman” – „Că mă-njuri prin „Adevărul”, / Eu nu fac pe mitocanul / Să-Å£i răspund, căci mă răzbună / Cei ce Å£i-au citit romanul.”.
I. C. Popescu Polyclet l-a apreciat foarte mult pe Cincinat Pavelescu, pe care îl considera „un om bine pregătit, totdeauna capabil să spună o vorbă de duh”. În 1935 îi dedică un studiu în două volume, intitulat „Cincinat Pavelescu”. Redăm din volumul în discuÅ£ie: „Lui Cincinat, epigramist ÅŸi… chel” – Eu ÅŸtiu de ce te porÅ£i cu lumea / AÅŸa-ndrăzneÅ£ ÅŸi ai noroc, / Căci ura ei nu poate face… / Să-Å£i ia vreodată părul foc.”; „AceluiaÅŸi” „Te-nÅ£eapă toÅ£i din orice parte, / Te cred un fleac, într-adevăr, / Dar toate astea, vorba ceea… / Nu-Å£i miÅŸcă nici un fir de păr.”
ConÅ£inând 60 de epigrame, cred că nu se poate scrie o istorie a epigramei româneÅŸti, fără a lua în considerare ÅŸi acest volum al lui I. C. Popescu Polyclet. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
DE GUSTIBUS
Aud - surprins - vorbindu-se, prin spate,
Că viața de elev e chin, e dramă...
Dar eu aÈ™ prefera un test la mate,
În locul unuia de epigramă. (Al. D. FUNDUIANU)
CONSTATARE
Ca românul, greu găseÈ™ti
Poliglot, pe glob, se plimbă
Și te-ndeamnă: când vorbeÈ™ti...
Ține-ți gura-n orice limbă! (Al. D. FUNDUIANU)
METAMORFOZÄ‚
SoaÅ£a este ca o zână,
Căsniciei se consacră,
Dar în casă nu-I stăpână
Dacă nu devine soacră. (VASILE LARCO)
DESTIN ANAPODA
De-o fi român, bulgar sau rrom,
Ucrainean, chinez sau rus,
Pensionarul e un om
De toÅ£i considerat în plus. (VASILE LARCO)
ANOMALIE PE LITORAL
De ajungi pe plaja-ntinsă
Te cuprinde-n zori mirarea,
Când o tânără distinsă
Are PEŞTI mai mulţi ca marea. (VASILE LARCO)
COMPARAÈšIE (dactilic)
Căsătoria, de-o vreme,
Pare-un vaccin cu probleme:
Poți chiar să ai, cam perverse,
Multe reacții adverse! (MIHAI HAIVAS)
TĂCERE SUSPECTĂ (amfibrahic)
Afirm,dar pe nimeni nu-nghimp:
SoÈ›ia când tace mult timp.
Ea are - spun surse oculte -
De zis, despre soÈ›, chiar prea multe! (MIHAI HAIVAS)
INGENIOZITATE (anapestic)
Îi plăcea când iubitul,
Terminând cu privitul,
La un sex „glorios”
ÎÈ™i muta barba jos. (MIHAI HAIVAS)
HAI ROMÂNIA! EURO `24!...
MicrobiÈ™ti rămaÈ™i acasă,â
Pe-o terasă de la mall,
Strigă c-un pahar pe masă:
Fraților, e GOOL!... e GOL! (MAX OPAIȚ)
STÂNGÄ‚CIA DREPTEI !
Zdrobită tare în sondaje,
Nici dreapta nu mai e ce-a fost,
De-aceea, în concubinaje,
ÎÈ™i caută acum un rost!(MAX OPAIÈš)
SITUAÈšIE DE CRIZÄ‚
Pare stăpânit de-o boală;
DependenÈ›a nu îl lasă
Și s-aprinde, când e goală...
Sticla-n fața lui pe masă! (MAX OPAIȚ)
EVOLUÈšIE
La Neptun pe plaja fină
Până-n vârf de pix transpir,
Lenjeria feminină
Se numește astăzi fir. (AXENTE IUGA)
DIN CÂTE ÎMI AMINTESC
Sincer, o așa căldură,
Chiar demult n-am cunoscut ,
Mai exact de când, în È™ură,
Mama, moașa...m-au născut! (AXENTE IUGA)
CONSOLARE
De ani, de boli împovărat
Eu fruct culeg, la senectute,
Că, tânăr f'nd, mi s-a urat
Și altceva lângă... virtute. (AXENTE IUGA)
DOMNUL Stefan Basno ESTE REVOLTAT
DE JURIZARE LA CONCURSURILE DE EPIGRAME
Ridică-te Fane și vezi-ți jurații
Cum premii în bani îÈ™i împart din stilou,
Chiar astăzi spre Cluj, alergând, trec CarpaÈ›ii
Să-l lasă pe Boc fără bani de metrou. (AXENTE IUGA)
REPLICILE LUI ÅžTEFAN BAÅžNO
MUNTEANUL
Cultivând, cu grijă, lanul
De porumb, trudind în vie,
Paradox curat, munteanul
E olteanul de...câmpie. (NICÄ‚ JANET)
În lista ce ai întocmit
Fă-i loc și brăileanului
Care a fost supranumit
Oltenul Bărăganului! (ŞTEFAN BAŞNO)
ANGAJAMENT
Sunt decis: mă fac vegan
Și renunț pentru un an
La cotlet și vrăbioare
Dacă fructe -mi dați...de mare! (ŞTEFAN BAŞNO)
După ce-a trecut un an
Și tu nu mai ești vegan
Dacă ești băiat isteț
Consumi fructe de... coteÈ› (TRAIAN CALANCIA)
Da homar creveți, langustă
Midii, stridii, calamar
Nu vreau greier sau lăcustă
Porc măcar! (CRIŞAN DUŢĂ)
Ba e bun ți un vițel,
Poa' să meargă și un miel
Iar cu pensia haină
Na, accept și o găină! (ŞTEFAN BAŞNO)
CONSTATARE
Rima am aflat, la scârÈ›
Potrivită-i cu cocârÈ›,
Dar se-ntâmplă uneori
Să mai fie și scăpări. (VALENTIN URSU)
Știu de ce n-ai spus de pârÈ›
Căutând rimă la scârÈ›
CocârÈ›u-i băutură fină
Pr când pârÈ›ul o ... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
N-am nimic de spus, însă mă exprim,
Dau drumul la vorbe, uneori imprim,
Nu stiu pentru ce, nu știu pentru cine,
N-am nimic de zis, dar nu È›in în mine. (MAYA KRISSA)
Foarte bine, Maya,
Fiindcă vorba aia
De le È›ii în tine
Faci poc și nu-i bine! (ŞTEFAN BAŞNO)
DE ZIUA IEI
Fetele de măritat,
Cu aşa o uşurinţă,
După nuntă joacă-n pat,
Fără ie şi catrinţă ! (VASILE MANOLE)
Păi catrința e o fustă
Cam lunguță și ingustă
Dacă vrei să „joci” frumos
E mai bune s-o dai jos! (ÅžTEFAN BAÅžNO)
Cum nu se mai citesc romane, iU
În vremile contemporane,
Doar ÅŸoarecii, doar ei ne spun
De un roman, de-i rău sau bun (NICĂ JANET)
Șobolanii, la hârtie
S-ar parea să dea de gust
Dar la stil și prozodie
Trebuie un tip " vetust"..(ÅžTEFAN BAÅžNO)
Haide, bre, bădie Nică ,
Iar mă iei la caterincă?
Butonez cu mâna stângă
Și mai scap deÈ™tu' pe lângă.. (ÅžTEFAN BAÅžNO)
ADEVERIRE
Amice, scrii cu mâna stângă
Åži-Å£i scapă degetul pe lângă...
De-aceea, cred că-n tot ce faci,
Nu poÅ£i să fii decât...stângaci. (NICÄ‚ JANET)
Ferească sfântul, coane Nică,
Să te-ntâlneÈ™ti la o adică
Cu contondenta mână stângă
Când dă de-a dreptul, nu pe lângă... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
Chiar de dai cu mâna stângă
Drept în faţă, nu pe lângă
Cred că nu e-atât de lungă
Pân' la mine să ajungă. (NICÄ‚ JANET)
Nu miza pe treaba asta
Căci în spaÈ›iul virtual
Stânga mea ajunge proasta
Chiar È™i până-n Caracàl! (ÅžTEFAN BAÅžNO)
EURO-24: HAI LA CUPÄ‚, NEAMULE!
Până mai ieri eram triÈ™ti,
Astăzi suntem OPTIMI-ști;
Patru meciuri mai vrea trupa
Și se întoarce cu Cupa. (DUMITRU BUJDOIU)
TOT EURO: CHEIA SUCCESULUI
Nu-i meritul lui Burleanu,
Care ia bani cu toptanul;
E al lui Edi, antrenor
Și-al fiecărui jucător. (DUMITRU BUJDOIU)
VAR MIȘTOCAR
Îi lasă pe fotbaliÈ™ti,
Când dau gol, la început,
Să se pupe cât mai mult;
Și apoi… îi lasă triÈ™ti. (DUMITRU BUJDOIU)
REPROFILARE
Au aflat toți mafioții
Ce câÈ™tiguri au preoÈ›ii;
Și, ai dracu interlopi,
Vor și ei să fie popi. (DUMITRU BUJDOIU)
RECLAME LA SEX
Luați pastile, bărbați dragi,
Wau, ce creÈ™te în nădragi!
Nu le credeți pe neveste,
La ele totul fuck este. (DUMITRU BUJDOIU)
ȘI-N UE CINE-MPARTE PARTE-ȘI FACE
La-mpărțirea pulpei grase
Nu iau parte decât È™ase.
CeilalÈ›i – linge-vă-È›i pe bot
Pân’ veÈ›i fi chemaÈ›i la vot. (LERU CICOARE)
RM ȘI VECINA SA VOR MERGE ÎN UE ÎMPREUNÄ‚?
Nu, RM, múrmură psalÈ›ii,
Nu va merge la pachet,
Cum au mai pățit-o alții.
„La pachet” miroase-a „Niet!”. (LERU CICOARE)
CU-NAINTEA-NAPOI
Dus popâc c-o roșă È™apcă,
Doar i-a da vreun post și-o hreapcă,
Licuriciul i-a-ntors cotul:
El să deie „Patriot” -ul. (LERU CICOARE)
NĂSCĂTOR DE PREȘEDINȚI
Un partid ne toacă-ntruna
Cloță că-i de președinți.
Nu i-am, poate, -ntoarce struna,
De ne-ar da și niște minți. (LERU CICOARE)
DEZBATERI PE SCHIMBĂRILE CLIMATICE
Se discută, în esență,
De taxa pe flatulență,
Încât un gorjean din VârÈ›
Se-nfioară: „Pentr-un pârÈ›?!”. (LERU CICOARE)
SFAT PRIETENESC
Disperat, mă duc la leu:
-Mi-a intrat un urs în casă!...
-Ori l-alungi, ori faci, la greu,
Pace, de nu vrea să iasă. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ORICÂTE IMPUTÄ‚RI I-AI FACE
Un mâÈ› lincheÈ™te din bărbânță.
Chef-másterul pe loc îl coace
C-un curs de bună-cuviință.
Cotoiul lăpăie și tace. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CE A ÎNÈšELES LUMEA DIN NEÎNÈšELEGERILE DIN COALIÈšIE
În vâltoarea „Facem, dregem”
Ne interesează-, -n fine,
Mai mult data când alegem
Și mult mai puÈ›in – pe cine. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
AB IMO PECTORE
N-o lua ca pe-un remember
Ori că - n două ape-o scald.
Fă alegerÄle-n septembre,
Bate fierul cât îi cald. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
CUM STĂM CU ANGAJĂRILE FESTIVISTE
PRIVIND RECALCULAREA PENSIILOR?
Procesul recalculării
Se opune -când - reglării.
Care șef și-a asumat
Noul termen decalat? (NICOLAE MĂTCAȘ)
UNEI SPERIETORI PERMANENTE
Ne tot sperii cu calupul
Că ieși de la guvernare
Ca Petrică-n basm cu lupul.
Nu te temi de ce-o urmare? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
COABITARE CU SCÂRÈš
S-au întorlocat din interes,
Nu să-și scoată reciproc peri suri,
Dar coabitarea tot mai des
ScârÈ›âie pe la încheieturi. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
SIMȚUL RESPONSABILITĂȚII
Cine datorie are,
Când condiÈ›iile o cer,
Mai contează-atât de tare
Președinte că-i, premier? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ACU-I MOMENTUL
Hai, băieți, porniți votarea
Cât vine recalcularea.
Singură cumva de trece,
Ne-așteaptă dușul cel rece. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PENSIONARII DESPRE (I)RESPONSABILII DE PENSII
Adu-i, Doamne, -n studiouri
Să dea piept cu specialiștii,
Nu să cânte din birouri
În belcanto ca soliÈ™tii. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
