O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist
Există scriitori a căror viaţă a fost supusă nu atât timpului astronomic sau al eului lor, cât celui al vremurilor. Un astfel de scriitor este Mihai Schweitzer care a fost atât un om al faptei directe (vezi opoziÅ£ia la comunism), cât ÅŸi al reflexivităţii concretizată prin intervenÅ£iile din cadrul cercurilor literare, la activităţile cărora participa, ÅŸi a cărÅ£ilor scrise. Aspectele au fost foarte bine exemplificate de Dorina Mandachi în „Dorohoi News”: „Umorul dorohoian trebuia să-ÅŸi găsească un continuator în epigramistică. SorÅ£ii l-au ales pe MIHAI SCHWEITZER (9 febr. 1924- 22 martie 2002, Dorohoi). Descendent dintr-o familie germano-poloneză, s-a născut la 9 februarie 1924 în comuna Dumbrăveni, judeÅ£ul Suceava. În 1944 este absolvent al Åžcolii Normale "Vasile Lupu" din IaÅŸi. N-a profesat ca învăţător decât un an de zile, fiind eliminat din învăţământ de către regimul comunist pe motiv că la o inspecÅ£ie, ideologii noii orânduiri au sesizat că pe harta României Mari de pe peretele clasei n-a acoperit teritoriul Basarabiei susÅ£inând că este teritoriu românesc. Învăţătorul Mihai Schwaitzer a fost astfel nevoit să se califice la ÅŸcoli profesionale de profil CFR. Dar, nici după absolvirea acestor ÅŸcoli n-a avut liniÅŸte. O poezie cu conÅ£inut naÅ£ionalist i-a adus condamnarea la 6 ani de închisoare. După 4 ani (1968-1972) a fost eliberat fiind în continuare supravegheat de securitate. Cu familia distrusă în urma divorÅ£ului, s-a stabilit la Dorohoi în 1972 ÅŸi s-a încadrat la staÅ£ia CFR Dorohoi. Dar, harul literar nu a fost distrus. După rigurozitatea ÅŸi precizia din activitatea profesională s-a destins cochetând cu epigrama. UmilinÅ£ele din anii de detenÅ£ie comunistă nu i-au învins încrederea în viaţă. Umorul deconectant ÅŸi l-a exprimat în cele 3 volume de "Pastilograme (1996, 1998, 1999). Ironia lui a săgetat diverse racile omeneÅŸti ÅŸi nu i-a iertat nici pe comuniÅŸti: UNUI GENERAL ("persecutat" de comuniÅŸti) - “Å¢i-au pus pe umeri cât au vrut / Åži slugă tu le-ai fost; / Åži general ei te-au făcut / (Din... Åžef de post !)”.
Despre Mihai Schweitzer au scris ÅŸi Silvia Lazarovici („DicÅ£ionarul scriitorilor ÅŸi publiciÅŸtilor botoşăneni”), D.-S. Boerescu („Luceafărul” nr. 19 din 1996), PetruÅ£ Pârvescu („Hyperion” nr. 1 din 2000 , „ViaÅ£a BotoÅŸanilor” nr. 85 din 2002) ÅŸi eu în „Loc de dat cu… epigrama” nr. 238 (despre „Pastilograme”, vol. 1) ÅŸi „Loc de dat cu… epigrama” nr. 244 (despre „Pastilograme”, vol. 2).
Volumul al treilea, „Pastilograme” (Tipografia „Litera”, BotoÅŸani, 1999), este unul care le continuă pe celelalte două, în care întâlnim o tematică asumată ce are ca suport folosirea realităţii imediate prin epigrame, forme de anunÅ£uri, instantanee ÅŸi caricaturi. Personalitate puternică, Mihai Schweitzer n-a suportat un ÅŸoc cultural negativ atunci când a trebuit să schimbe toposul iniÅ£ial cu Dorohoi. Gândirea artistică a autorului, bazată pe talent, se armonizează cu gândirea teoretică bazată pe instrucÅ£ie, preponderentă fiind problematica creaÅ£iei literare: Neclaritate – „Dacă metaforei îi ÅŸade bine, / Să schimbe rostul oricărui cuvânt, / Atunci dicÅ£ionarul nu conÅ£ine, / Decât niÅŸte banale vorbe-n vânt?!”; Colegilor de cenaclu – „De câte ori îmi vine rândul să citesc / Ei sunt prezenÅ£i (cu uneltirile infame); / Sunt maÅŸinaÅ£ii pure, nu mă îndoiesc, / Dar ÅŸi subiecte pentru alte… epigrame!”; Succes evaziv – „M-am degajat de metrică ÅŸi rimă, / Lăsându-mă vândut modernităţii; / Dar, ÅŸi măsura asta mă deprimă, / Căci am rămas ostil… obscurităţii!”; Unui redactor-ÅŸef – „Mi-a selectat articolele prezentate, / Apoi le-a dat acces la publicat; / Celor minore, dându-le prioritate, / Iar celor bune, câte un… scuipat!”; Unui scriitor multiplu – „În orice individ, natura, / A investit o calitate; / Cu „EL” a depăşit măsura, / Căci i le-a investit… pe toate!”; EpigramiÅŸtilor dueliÅŸti – „ToÅ£i au boală la urcat; / (Chiar pe dealu` Tâmpii) / Numai dueliÅŸtii bat, / ÎndeobÅŸte… câmpii!”; EpigramiÅŸtilor – „Vă felicit, iubiÅ£i confraÅ£i / (Cu epigrama înrudiÅ£i); / Pe unii, că perseveraÅ£i, / Pe alÅ£ii, că… vă stăpâniÅ£i!”; ImplicaÅ£iile artei – „Când tace arta, tace ÅŸi dreptatea / Åži rodul muncii este mărginit; / Căci limitată-i ÅŸi activitatea, / Când glasul artei nu e auzit!” etc.
Cititorul atent poate constata că epigramele lui Mihai Schweitzer pot constitui un tratat de sociologia culturii. Epigramele sunt o analiză a dezvoltării intelectuale care dă identitatea grupurilor ce alcătuiesc cercurile ÅŸi cenaclurile frecventate de epigramist. Mai mult, pot fi observate două importante instrumente de lucru ale sociologiei culturii prin apelare la retorica umorului: euristica (ce-i uneÅŸte pe membrii unui cenaclu) ÅŸi axiologia (ce dă identitate cenaclului): Unui esenÅ£ialist – „La el, doar strict esenÅ£ialul valorează; / (Deci poate fi considerat un „supraom”) / Åži ca dovadă, chiar când bea, se limitează / Doar la „esenÅ£e” (de… vanilie ÅŸi rom!)”; Unui logorist – „Ce estetician alert! / Ce… enciclopedie! / Ce extraordinar expert, / În… filo-vorbărie!” etc.
Mihai Schweitzer, autorul celor trei volume de „Pastilograme”, atât prin gesturi cât ÅŸi prin ce a scris, a fost un intelectual care ÅŸi-a asumat mărturia ca act moral pe două căi: angajarea sacrificiului pentru a fi trăit adevărul (prin atitudini) ÅŸi spunerea adevărului despre viaţă ( prin operă). (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
UNUI DATORNIC
Pentru-o datorie veche
EÅŸti fudul de o ureche;
Pentru-o datorie nouă
EÅŸti fudul de amândouă. (ELENA MÂNDRU)
ANALIZÄ‚ PERTINENTÄ‚
Pe şorţuleţ, par urme de făină,
Ca-ntr-un desen de degete, suav,
Probabil e o bună gospodină,
În caz că n-a pus mâna vr’un zugrav. (GRIGORE COTUL)
CÂINELE PARLAMENTARULUI
Stăpânul său, un BOSS,
L-a amăgit c-un os,
Căci politicianul
Și-a rezervat ciolanul.(EUGEN DEUTSCH)
CONCLUZIE LOGICÄ‚
Când cu pana-n mână stai,
Zici, când tot ce-ai scris ai È™ters:
„Dacă nu ai cap e vai
De picioarele de vers!” (EUGEN DEUTSCH)
S.O.S. CULTURA
Cultura-i astăzi la strâmtoare:
E drept, se strâng poeme-n salbe,
Dar cu atâtea versuri albe
E cert că nu mai au culoare! (EUGEN DEUTSCH)
UNUIA CE-I LA “PATRU ACE”
Ţinuta e apreciată,
Dar este şi o mare taină;
Că nu se ştie niciodată
Ce om e sub oricare haină. (VASILE LARCO)
CAZONÄ‚
Al apărării episod
SfârÅŸeÅŸte ÅŸi e grea povara,
Când “urci milităria-n pod”
Şi-ţi fură inamicii scara. (VASILE LARCO)
COPILUL VIOLENT, DEVENIT ADULT
Azi – cu toată avalanÈ™a
De bătăi primite – el
Nu s-a procopsit defel,
Dar, în schimb, îÈ™i ia revanÈ™a!... (IOAN TODERAÅžCU)
STORII… ISTORII…
Ce jale o fi fost în Å£ară
Când Å¢epeÅŸ mendrele-ÅŸi făcea
Noi viaţă avem făr-de belea
Căci suntem traşi numai pe sfoară! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
UNUI EPIGRAMIST LIPSIT DE UMOR
Precum poetul exilat
La Pont plângându-ÅŸi numele
Tu ne citeÅŸti cam afectat
Mai triste decât Tristele. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
RELAÈšII NEPOTRIVITE
Având alură de silfidă,
Simțea așa, din plin, succesul;
La muncă, ea părea splendidă,
C-o mai „acoperea ” È™i ... È™eful! (MAX OPAIÅ¢)
ARDELENEASCÄ‚
Nu mă dau în vânt prea tare
Pentr-o cină, (care-i faină!);
Cu pălinca din dotare,
Bună-ar fi acea de... „taină”! (MAX OPAIÅ¢)
ACTIVITATE PARLAMENTARÄ‚
Dezbateri sunt la Parlament,
Iar deputaÈ›ii, cu „ tărie”,
Combat opinii permanent,
Dar, la bufet, sau... braserie! (MAX OPAIÅ¢)
BIBLICÄ‚
Pădurile defrişate
Mă obligă să susţin,
Codrul cu românu-i frate
Precum Abel cu Cain. (DUMITRU MONACU)
ÎNVĂŢĂMÂNT MODERN
Pe mobil li-i carneţelul,
Iar creion e… degeÅ£elul,
Şi cu mintea hăt, departe,
ToÅ£i vor fi… tobă de carte! (IOAN MAMAISCHE)
CIRCUMSTANÅ¢E
Gândesc senin la judecata
Ceva să vină… la sfârÅŸit,
Pe multe le-am plătit şi gata,
Că doar am fost… căsătorit! (IOAN MAMAISCHE)
SOLICITARE
Pompieri, în vremuri grele,
Inventați mașinăria
Ca să-i stingeți țării mele
Datoria. (AXENTE IUGA)
LUNI DIMINEAÈšA, LA ORA 5.30, ÎN PAT
Doamne, cu a ta putere,
Poți opri și un război,
D-apoi șefului a-i cere
Să mă lase-n...schimbul doi. (AXENTE IUGA)
AUTUMNALÄ‚
De struguri, must, de tulburel,
Poeții-n versuri fac abuz,
Doar subsemnatul, singurel,
Pe...la cules de cucuruz. (AXENTE IUGA)
REPLICILE LUI ÅžTEFAN BAÅžNO
MINISTERIALÄ‚
Pentru postul mult visat,
Se cere un „atestat’”
Ori să ai un ….plagiat,
Sau să n-ai …..bacalaureat! (IOAN PETRESCU)
Cerințele-s cumulative?
Cum a ajuns atunci Ciolacu?
Fiindcă din alte perspective
La plagiat se cere bacul! (ÅžTEFAN BAÅžNO)
”ANALIZE” GEOSTRATEGICE
“Stăpănii” au .....”analizat”
La masă, cănd s-au aşezat,
Dorind sa prelungeasc-o soartă,
Umflănd o ”anvelopă” ....spartă! (IOAN PETRESCU)
Au acum înc-o dilemă
Ba mai mult, mare problemă ,
Că mai au înc-un răzbel
La amicul Israel... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
EVOLUÈšIE
De la ”spoit cazan”…de calitate,
Si păn-la promisiuni nerușinate,
Premierul mestecă o alta …”ciorbă”!
Si evoluează de la faptă-n …..vorbă! (IOAN PETRESCU)
Dar nu-i deloc mare scofală
Mulți se pricep pe-aicea la spoială,
Că politrucul are o menire:
Vorbe să spună făr' acoperire! (ŞTEFAN BAŞNO)
PREOCUPÄ‚RI PREZIDENÈšIALE
”Frumosul” din pădurea adormită,
Nu a gasit pe nimeni sa-l ….demită ,
De -aceea permanent, ” înaltul” blond,
Se plimbă neîncetat pe …mapamond!” (IOAN PETRESCU)
Prin lume se plimba È™i „Odiosul”
Dar niciodată nu uita folosul,
Adică să-îÈ™i promoveze È›ara!
Plăvanul blond îÈ™i plimbă soÈ›ioara... (ÅžTEFAN BAÅžNO)
LA DROGURI TRATÄ‚M EFECTUL, NU CAUZA
Marea drogangeală
Cică e în È™coală;
Și testăm subiectul,
Pedepsind efectul. (DUMITRU BUJDOIU)
SOCRUL ȘI GINERICĂ
- Tinere, spune-mi pe loc,
Ce defecte ai, cinstit?
- Nu beau, nu fumez, nu joc,
Doar un mic defect: tot mint. (DUMITRU BUJDOIU)
GREȘEALÄ‚ CÂINEASCÄ‚* (Presa)
A mușcat colaboratori,
I-a mirosit trădători;
De ce-l dă în alt cămin
Și nu-l duce la…Kremlin? (DUMITRU BUJDOIU)
*Câinele Commander al soÈ›ilor Binden, expulzat de la
Casa Albă în alt coteÈ›, pentru că-i muÈ™ca pe consilieri.
SOÈšUL PLEACÄ‚ LA PÄ‚CÄ‚NELE
SoaÈ›a-i zice: “Stai pe loc,
Cioburile-aduc noroc!”
Ia o sticlă din dulap
Și i-o …stivuieÈ™te-n cap. (DUMITRU BUJDOIU)
CONCURS: “CEL MAI LENEȘ CETÄ‚ÈšEAN” * (Libertatea)
Lenea-i puturoasă mare,
Dar, dă premii și onoare;
N-au fost prezenÈ›i românaÈ™ii,
Că-nvingeau toÈ›i trântoraÈ™ii. (DUMITRU BUJDOIU)
*Concurs de lenevit în Muntenegru, câÈ™tigat de doi tineri
care au stat în pat 50 de zile; doar mâncat, băut, wc, laptop;
(Asta, da viață!)
COMBATEM ÎNCÄ‚LZIREA GLOBALÄ‚
N-ai să poți vedea vulcanul Taal
Doar cu pașaportul digital.
Încă unu-i necesar, garçon:
Care ți-e amprenta la ... carbon. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎN NUMELE UNEI PRETINSE RECONCILIERI
NI SE RESCRIE ISTORIA
ÎnlesneÈ™te azi un politruc
Moartea lui Novac cel ars pe rug:
Mai că el s-ar fi incendiat,
Nimeni nu l-a prins, nici torturat. (NICOLAE MĂTCAȘ)
MAI CATOLICI DECÂT PAPA
NiÈ™te È™efi au spus, râtani:
Jos punguța cu doi bani!
Au nu-s buni de dus cu preșul,
Dac-au scos din uz tot cash-ul?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
MOMEALA CU INDEXAREA
Balamucul ceÈ›urÄlor,
Căci pretinsa majorare
E-o frugală ajustare
La zburdarea preÈ›urÄlor. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
ONOR CURTE A DECIS
Să nu fie constituÈ›Äonal
A-mbina și pensii, și salarii
Ca mogulii-n veac medieval,
Când chiar ei sunt beneficiarii?! (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
LIBER LA CUMULAREA SALARIILOR BABANE CU PENSIILE NESIMÈšITE
Să treacă la verdețuri de la șuncă,
Când pot să-È™i ia È™i pensia în tihnă?
Vezi Doamne, le-ncălcăm dreptul la muncă!...
Dar nu cumva și dreptul la odihnă?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
TRUC ILUZIONIST: PENSIA SOCIALÄ‚ MEDIE
A CRESCUT DE-O SUTÄ‚ DE ORI MAI MULT DECÂT
PENSIA NORMALÄ‚ MEDIE
Cine-a reușit, prin ce fuscei,
Pensia, în medie, s-o mute:
Pensia normală – cu doi lei,
Sociala doar – cu două sute? (LERU CICOARE)
NEDUMERIRE
Le-ați dat lefuri colosale,
Le-ați dat pensii speciale...
CâÈ›i să le lipsească neuro,
De iau mită mii de euro?!! (LERU CICOARE)
POFTA L-A DAT DE SMINTEALÄ‚
Procuror fost – rára ávis,
Pofta lui l-a dat de smintă:
Cultiva omul canábis,
Că-i plăcea tare-n plăcintă! (LERU CICOARE)
LI S-A DUS BUHUL DE SMARDEIÁȘI
Geaba lumea se mira
C’-un jandarm român bătea,
Când azi poliÈ›iÈ™tii, -n grup,
Nu se-ncurcă: bat de rup?! (LERU CICOARE)
PROTECTORII – PROFITORII
Traficanți de carne vie,
Prinși făptași, sunt puși la dubă.
Protectorii – ironie! –
Nu-s atinși nici de-o hulubă. (LERU CICOARE)
INECHITATE
Bulă, pentr’-un plac de-o seară,
Îi goleÈ™te jeb’-un „peÈ™te”.
Ca ales, o secretară
Tot lui – statul i-o plăteÈ™te. (LERU CICOARE)
ASTA DA MÄ‚SURÄ‚!
Avem atâtea grupuri antidrog,
Că nu le nimereÈ™ti – să dai cu tunul,
Dar nu le-am scos la muncă din bârlog,
Ci-am mai creat, după tipíc, iar, unul. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
FARMACIE, FARMACIE,
N-AI ȘI-UN PIC DE EMPATÍE?
Cât eram la mama pici,
PreÈ›uri – doctor Max de mici.
Adectat azi de nevráx,
Prețurile-s doctor Max. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PEȘTELE DE LA CAP SE ... ALTEREAZĂ
Să nu crezi ministrul că, cu tiștii,
Lupta cu drogații eșuează,
Când în È›ară nu doar poliÈ›iÈ™tii,
Ci și magistrații se droghează?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CUI – CU SUSUL, CUI – CU JOSUL
Loteriei, că-i națională,
Ei reclamă să-i creăm regală!
Slóturile doar, că-s păcănéle,
Pe centura urbelor cu ele! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
USCÄ‚TURI – PÄ‚DURE, DA PÄ‚DURE – IOC!
Ne-ndreptățim, la câte-un furt mărunt,
Că nu-i pădure fără uscături,
Pân-ne lovim de adevărul crunt:
De răul lor nu mai avem ... păduri! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
MOTIV TEMEINIC DE CEARTÄ‚
Femeia-soț ceartă soțul-femeie,
Căci cazul îi priveÈ™te pe-amândoi:
De-o fi un baby barza să le deie,
Cine-i părinte unu, cine – doi? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)