O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist
Există scriitori a căror viaţă a fost supusă nu atât timpului astronomic sau al eului lor, cât celui al vremurilor. Un astfel de scriitor este Mihai Schweitzer care a fost atât un om al faptei directe (vezi opoziţia la comunism), cât şi al reflexivităţii concretizată prin intervenţiile din cadrul cercurilor literare, la activităţile cărora participa, şi a cărţilor scrise. Aspectele au fost foarte bine exemplificate de Dorina Mandachi în „Dorohoi News”: „Umorul dorohoian trebuia să-şi găsească un continuator în epigramistică. Sorţii l-au ales pe MIHAI SCHWEITZER (9 febr. 1924- 22 martie 2002, Dorohoi). Descendent dintr-o familie germano-poloneză, s-a născut la 9 februarie 1924 în comuna Dumbrăveni, judeţul Suceava. În 1944 este absolvent al Şcolii Normale "Vasile Lupu" din Iaşi. N-a profesat ca învăţător decât un an de zile, fiind eliminat din învăţământ de către regimul comunist pe motiv că la o inspecţie, ideologii noii orânduiri au sesizat că pe harta României Mari de pe peretele clasei n-a acoperit teritoriul Basarabiei susţinând că este teritoriu românesc. Învăţătorul Mihai Schwaitzer a fost astfel nevoit să se califice la şcoli profesionale de profil CFR. Dar, nici după absolvirea acestor şcoli n-a avut linişte. O poezie cu conţinut naţionalist i-a adus condamnarea la 6 ani de închisoare. După 4 ani (1968-1972) a fost eliberat fiind în continuare supravegheat de securitate. Cu familia distrusă în urma divorţului, s-a stabilit la Dorohoi în 1972 şi s-a încadrat la staţia CFR Dorohoi. Dar, harul literar nu a fost distrus. După rigurozitatea şi precizia din activitatea profesională s-a destins cochetând cu epigrama. Umilinţele din anii de detenţie comunistă nu i-au învins încrederea în viaţă. Umorul deconectant şi l-a exprimat în cele 3 volume de "Pastilograme (1996, 1998, 1999). Ironia lui a săgetat diverse racile omeneşti şi nu i-a iertat nici pe comunişti: UNUI GENERAL ("persecutat" de comunişti) - “Ţi-au pus pe umeri cât au vrut / Şi slugă tu le-ai fost; / Şi general ei te-au făcut / (Din... Şef de post !)”.
Despre Mihai Schweitzer au scris şi Silvia Lazarovici („Dicţionarul scriitorilor şi publiciştilor botoşăneni”), D.-S. Boerescu („Luceafărul” nr. 19 din 1996), Petruţ Pârvescu („Hyperion” nr. 1 din 2000 , „Viaţa Botoşanilor” nr. 85 din 2002) şi eu în „Loc de dat cu… epigrama” nr. 238 (despre „Pastilograme”, vol. 1) şi „Loc de dat cu… epigrama” nr. 244 (despre „Pastilograme”, vol. 2).
Volumul al treilea, „Pastilograme” (Tipografia „Litera”, Botoşani, 1999), este unul care le continuă pe celelalte două, în care întâlnim o tematică asumată ce are ca suport folosirea realităţii imediate prin epigrame, forme de anunţuri, instantanee şi caricaturi. Personalitate puternică, Mihai Schweitzer n-a suportat un şoc cultural negativ atunci când a trebuit să schimbe toposul iniţial cu Dorohoi. Gândirea artistică a autorului, bazată pe talent, se armonizează cu gândirea teoretică bazată pe instrucţie, preponderentă fiind problematica creaţiei literare: Neclaritate – „Dacă metaforei îi şade bine, / Să schimbe rostul oricărui cuvânt, / Atunci dicţionarul nu conţine, / Decât nişte banale vorbe-n vânt?!”; Colegilor de cenaclu – „De câte ori îmi vine rândul să citesc / Ei sunt prezenţi (cu uneltirile infame); / Sunt maşinaţii pure, nu mă îndoiesc, / Dar şi subiecte pentru alte… epigrame!”; Succes evaziv – „M-am degajat de metrică şi rimă, / Lăsându-mă vândut modernităţii; / Dar, şi măsura asta mă deprimă, / Căci am rămas ostil… obscurităţii!”; Unui redactor-şef – „Mi-a selectat articolele prezentate, / Apoi le-a dat acces la publicat; / Celor minore, dându-le prioritate, / Iar celor bune, câte un… scuipat!”; Unui scriitor multiplu – „În orice individ, natura, / A investit o calitate; / Cu „EL” a depăşit măsura, / Căci i le-a investit… pe toate!”; Epigramiştilor duelişti – „Toţi au boală la urcat; / (Chiar pe dealu` Tâmpii) / Numai dueliştii bat, / Îndeobşte… câmpii!”; Epigramiştilor – „Vă felicit, iubiţi confraţi / (Cu epigrama înrudiţi); / Pe unii, că perseveraţi, / Pe alţii, că… vă stăpâniţi!”; Implicaţiile artei – „Când tace arta, tace şi dreptatea / Şi rodul muncii este mărginit; / Căci limitată-i şi activitatea, / Când glasul artei nu e auzit!” etc.
Cititorul atent poate constata că epigramele lui Mihai Schweitzer pot constitui un tratat de sociologia culturii. Epigramele sunt o analiză a dezvoltării intelectuale care dă identitatea grupurilor ce alcătuiesc cercurile şi cenaclurile frecventate de epigramist. Mai mult, pot fi observate două importante instrumente de lucru ale sociologiei culturii prin apelare la retorica umorului: euristica (ce-i uneşte pe membrii unui cenaclu) şi axiologia (ce dă identitate cenaclului): Unui esenţialist – „La el, doar strict esenţialul valorează; / (Deci poate fi considerat un „supraom”) / Şi ca dovadă, chiar când bea, se limitează / Doar la „esenţe” (de… vanilie şi rom!)”; Unui logorist – „Ce estetician alert! / Ce… enciclopedie! / Ce extraordinar expert, / În… filo-vorbărie!” etc.
Mihai Schweitzer, autorul celor trei volume de „Pastilograme”, atât prin gesturi cât şi prin ce a scris, a fost un intelectual care şi-a asumat mărturia ca act moral pe două căi: angajarea sacrificiului pentru a fi trăit adevărul (prin atitudini) şi spunerea adevărului despre viaţă ( prin operă). (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
UNUI DATORNIC
Pentru-o datorie veche
Eşti fudul de o ureche;
Pentru-o datorie nouă
Eşti fudul de amândouă. (ELENA MÂNDRU)
ANALIZĂ PERTINENTĂ
Pe şorţuleţ, par urme de făină,
Ca-ntr-un desen de degete, suav,
Probabil e o bună gospodină,
În caz că n-a pus mâna vr’un zugrav. (GRIGORE COTUL)
CÂINELE PARLAMENTARULUI
Stăpânul său, un BOSS,
L-a amăgit c-un os,
Căci politicianul
Și-a rezervat ciolanul.(EUGEN DEUTSCH)
CONCLUZIE LOGICĂ
Când cu pana-n mână stai,
Zici, când tot ce-ai scris ai șters:
„Dacă nu ai cap e vai
De picioarele de vers!” (EUGEN DEUTSCH)
S.O.S. CULTURA
Cultura-i astăzi la strâmtoare:
E drept, se strâng poeme-n salbe,
Dar cu atâtea versuri albe
E cert că nu mai au culoare! (EUGEN DEUTSCH)
UNUIA CE-I LA “PATRU ACE”
Ţinuta e apreciată,
Dar este şi o mare taină;
Că nu se ştie niciodată
Ce om e sub oricare haină. (VASILE LARCO)
CAZONĂ
Al apărării episod
Sfârşeşte şi e grea povara,
Când “urci milităria-n pod”
Şi-ţi fură inamicii scara. (VASILE LARCO)
COPILUL VIOLENT, DEVENIT ADULT
Azi – cu toată avalanșa
De bătăi primite – el
Nu s-a procopsit defel,
Dar, în schimb, își ia revanșa!... (IOAN TODERAŞCU)
STORII… ISTORII…
Ce jale o fi fost în ţară
Când Ţepeş mendrele-şi făcea
Noi viaţă avem făr-de belea
Căci suntem traşi numai pe sfoară! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
UNUI EPIGRAMIST LIPSIT DE UMOR
Precum poetul exilat
La Pont plângându-şi numele
Tu ne citeşti cam afectat
Mai triste decât Tristele. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
RELAȚII NEPOTRIVITE
Având alură de silfidă,
Simțea așa, din plin, succesul;
La muncă, ea părea splendidă,
C-o mai „acoperea ” și ... șeful! (MAX OPAIŢ)
ARDELENEASCĂ
Nu mă dau în vânt prea tare
Pentr-o cină, (care-i faină!);
Cu pălinca din dotare,
Bună-ar fi acea de... „taină”! (MAX OPAIŢ)
ACTIVITATE PARLAMENTARĂ
Dezbateri sunt la Parlament,
Iar deputații, cu „ tărie”,
Combat opinii permanent,
Dar, la bufet, sau... braserie! (MAX OPAIŢ)
BIBLICĂ
Pădurile defrişate
Mă obligă să susţin,
Codrul cu românu-i frate
Precum Abel cu Cain. (DUMITRU MONACU)
ÎNVĂŢĂMÂNT MODERN
Pe mobil li-i carneţelul,
Iar creion e… degeţelul,
Şi cu mintea hăt, departe,
Toţi vor fi… tobă de carte! (IOAN MAMAISCHE)
CIRCUMSTANŢE
Gândesc senin la judecata
Ceva să vină… la sfârşit,
Pe multe le-am plătit şi gata,
Că doar am fost… căsătorit! (IOAN MAMAISCHE)
SOLICITARE
Pompieri, în vremuri grele,
Inventați mașinăria
Ca să-i stingeți țării mele
Datoria. (AXENTE IUGA)
LUNI DIMINEAȚA, LA ORA 5.30, ÎN PAT
Doamne, cu a ta putere,
Poți opri și un război,
D-apoi șefului a-i cere
Să mă lase-n...schimbul doi. (AXENTE IUGA)
AUTUMNALĂ
De struguri, must, de tulburel,
Poeții-n versuri fac abuz,
Doar subsemnatul, singurel,
Pe...la cules de cucuruz. (AXENTE IUGA)
REPLICILE LUI ŞTEFAN BAŞNO
MINISTERIALĂ
Pentru postul mult visat,
Se cere un „atestat’”
Ori să ai un ….plagiat,
Sau să n-ai …..bacalaureat! (IOAN PETRESCU)
Cerințele-s cumulative?
Cum a ajuns atunci Ciolacu?
Fiindcă din alte perspective
La plagiat se cere bacul! (ŞTEFAN BAŞNO)
”ANALIZE” GEOSTRATEGICE
“Stăpănii” au .....”analizat”
La masă, cănd s-au aşezat,
Dorind sa prelungeasc-o soartă,
Umflănd o ”anvelopă” ....spartă! (IOAN PETRESCU)
Au acum înc-o dilemă
Ba mai mult, mare problemă ,
Că mai au înc-un răzbel
La amicul Israel... (ŞTEFAN BAŞNO)
EVOLUȚIE
De la ”spoit cazan”…de calitate,
Si păn-la promisiuni nerușinate,
Premierul mestecă o alta …”ciorbă”!
Si evoluează de la faptă-n …..vorbă! (IOAN PETRESCU)
Dar nu-i deloc mare scofală
Mulți se pricep pe-aicea la spoială,
Că politrucul are o menire:
Vorbe să spună făr' acoperire! (ŞTEFAN BAŞNO)
PREOCUPĂRI PREZIDENȚIALE
”Frumosul” din pădurea adormită,
Nu a gasit pe nimeni sa-l ….demită ,
De -aceea permanent, ” înaltul” blond,
Se plimbă neîncetat pe …mapamond!” (IOAN PETRESCU)
Prin lume se plimba și „Odiosul”
Dar niciodată nu uita folosul,
Adică să-își promoveze țara!
Plăvanul blond își plimbă soțioara... (ŞTEFAN BAŞNO)
LA DROGURI TRATĂM EFECTUL, NU CAUZA
Marea drogangeală
Cică e în școală;
Și testăm subiectul,
Pedepsind efectul. (DUMITRU BUJDOIU)
SOCRUL ȘI GINERICĂ
- Tinere, spune-mi pe loc,
Ce defecte ai, cinstit?
- Nu beau, nu fumez, nu joc,
Doar un mic defect: tot mint. (DUMITRU BUJDOIU)
GREȘEALĂ CÂINEASCĂ* (Presa)
A mușcat colaboratori,
I-a mirosit trădători;
De ce-l dă în alt cămin
Și nu-l duce la…Kremlin? (DUMITRU BUJDOIU)
*Câinele Commander al soților Binden, expulzat de la
Casa Albă în alt coteț, pentru că-i mușca pe consilieri.
SOȚUL PLEACĂ LA PĂCĂNELE
Soața-i zice: “Stai pe loc,
Cioburile-aduc noroc!”
Ia o sticlă din dulap
Și i-o …stivuiește-n cap. (DUMITRU BUJDOIU)
CONCURS: “CEL MAI LENEȘ CETĂȚEAN” * (Libertatea)
Lenea-i puturoasă mare,
Dar, dă premii și onoare;
N-au fost prezenți românașii,
Că-nvingeau toți trântorașii. (DUMITRU BUJDOIU)
*Concurs de lenevit în Muntenegru, câștigat de doi tineri
care au stat în pat 50 de zile; doar mâncat, băut, wc, laptop;
(Asta, da viață!)
COMBATEM ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ
N-ai să poți vedea vulcanul Taal
Doar cu pașaportul digital.
Încă unu-i necesar, garçon:
Care ți-e amprenta la ... carbon. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎN NUMELE UNEI PRETINSE RECONCILIERI
NI SE RESCRIE ISTORIA
Înlesnește azi un politruc
Moartea lui Novac cel ars pe rug:
Mai că el s-ar fi incendiat,
Nimeni nu l-a prins, nici torturat. (NICOLAE MĂTCAȘ)
MAI CATOLICI DECÂT PAPA
Niște șefi au spus, râtani:
Jos punguța cu doi bani!
Au nu-s buni de dus cu preșul,
Dac-au scos din uz tot cash-ul?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
MOMEALA CU INDEXAREA
Balamucul cețurĭlor,
Căci pretinsa majorare
E-o frugală ajustare
La zburdarea prețurĭlor. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ONOR CURTE A DECIS
Să nu fie constituțĭonal
A-mbina și pensii, și salarii
Ca mogulii-n veac medieval,
Când chiar ei sunt beneficiarii?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
LIBER LA CUMULAREA SALARIILOR BABANE CU PENSIILE NESIMȚITE
Să treacă la verdețuri de la șuncă,
Când pot să-și ia și pensia în tihnă?
Vezi Doamne, le-ncălcăm dreptul la muncă!...
Dar nu cumva și dreptul la odihnă?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
TRUC ILUZIONIST: PENSIA SOCIALĂ MEDIE
A CRESCUT DE-O SUTĂ DE ORI MAI MULT DECÂT
PENSIA NORMALĂ MEDIE
Cine-a reușit, prin ce fuscei,
Pensia, în medie, s-o mute:
Pensia normală – cu doi lei,
Sociala doar – cu două sute? (LERU CICOARE)
NEDUMERIRE
Le-ați dat lefuri colosale,
Le-ați dat pensii speciale...
Câți să le lipsească neuro,
De iau mită mii de euro?!! (LERU CICOARE)
POFTA L-A DAT DE SMINTEALĂ
Procuror fost – rára ávis,
Pofta lui l-a dat de smintă:
Cultiva omul canábis,
Că-i plăcea tare-n plăcintă! (LERU CICOARE)
LI S-A DUS BUHUL DE SMARDEIÁȘI
Geaba lumea se mira
C’-un jandarm român bătea,
Când azi polițiștii, -n grup,
Nu se-ncurcă: bat de rup?! (LERU CICOARE)
PROTECTORII – PROFITORII
Traficanți de carne vie,
Prinși făptași, sunt puși la dubă.
Protectorii – ironie! –
Nu-s atinși nici de-o hulubă. (LERU CICOARE)
INECHITATE
Bulă, pentr’-un plac de-o seară,
Îi golește jeb’-un „pește”.
Ca ales, o secretară
Tot lui – statul i-o plătește. (LERU CICOARE)
ASTA DA MĂSURĂ!
Avem atâtea grupuri antidrog,
Că nu le nimerești – să dai cu tunul,
Dar nu le-am scos la muncă din bârlog,
Ci-am mai creat, după tipíc, iar, unul. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
FARMACIE, FARMACIE,
N-AI ȘI-UN PIC DE EMPATÍE?
Cât eram la mama pici,
Prețuri – doctor Max de mici.
Adectat azi de nevráx,
Prețurile-s doctor Max. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PEȘTELE DE LA CAP SE ... ALTEREAZĂ
Să nu crezi ministrul că, cu tiștii,
Lupta cu drogații eșuează,
Când în țară nu doar polițiștii,
Ci și magistrații se droghează?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CUI – CU SUSUL, CUI – CU JOSUL
Loteriei, că-i națională,
Ei reclamă să-i creăm regală!
Slóturile doar, că-s păcănéle,
Pe centura urbelor cu ele! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
USCĂTURI – PĂDURE, DA PĂDURE – IOC!
Ne-ndreptățim, la câte-un furt mărunt,
Că nu-i pădure fără uscături,
Pân-ne lovim de adevărul crunt:
De răul lor nu mai avem ... păduri! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
MOTIV TEMEINIC DE CEARTĂ
Femeia-soț ceartă soțul-femeie,
Căci cazul îi privește pe-amândoi:
De-o fi un baby barza să le deie,
Cine-i părinte unu, cine – doi? (NICOLAE CRIHĂNEANU)