O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist.

Constantin Pavel este redactor-ÅŸef adj. la revista „Cu cioara vopsită”, care apare la FocÅŸani.  Recent, Constantin Pavel  ÅŸi-a adăugat la vastul său palmares un nou premiu.  La Concursul InternaÅ£ional „KURDS” de caricatură i s-a acordat Premiul al 2-lea.  Redau aici un interviu pe care mi l-a acordat  cu câÅ£iva ani în urmă ÅŸi  care, cred eu, nu ÅŸi-a pierdut cu nimic din actualitate.

CITEȘTE ȘI: "ÃŽn această dimineață: MaÈ™ină distrusă de foc pe o stradă din municipiul BotoÈ..."

 

Georgică Manole: Să facem un salt în trecutul recent ÅŸi să ajungem în BăluÅŸeni (jud. BotoÅŸani).  Cum v-au fost anii copilăriei?

Constantin Pavel: Fără copilăria din BăluÅŸeni sufletul meu ar suferi de handicapul unei deficienÈ›e senzoriale ÅŸi mentale.  Daca  satul meu poate fi considerat banal pentru un strain care-l traveseaza, pentru mine rămâne un loc magic.  Nu cred că există în lume broaÅŸte care orăcăie mai suav  decit cele din râul Dresleuca. Le ascultam când pescuiam cu crâsnicul, ÅŸi din cauza foamei dar ÅŸi de plăcere. Geografia lumii este total incompletă, pentru mine,  fară dealul pe care ne dădeam cu săniile, fără   Dealul Draxinilor sau fără drumurile care fac slalom printre câmpii ÅŸi podiÅŸuri. Retina mi-a rămas marcată definitiv de amănuntele marilor descoperiri ale copilariei. Nu pot uita niciodată buburuzele din iarba ÅŸanÅ£urilor, prispa de lut a casei pe care Tata Bătrân (bunicul) lenevea desculÅ£, in pozitia Gânditorului lui Rodin. Doar că uneori dădea  cu destulă graÅ£ie, din degetele de la picioare, călcând parcă pe clapele timpului. Îmi amintesc cu mare drag de Mos Costică a lui Fecioru. Era hătrul satului ÅŸi profesorul meu de umor. Oamenii se întorceau, pe înserat, cu oasele obosite de la muncile câmpului. MulÅ£i dintre ei se opreau la Bufet de dragul unei Å£uici dar si de dragul glumelor lui Mos Costică. Acesta ÅŸtia să râda de metehnele sătenilor fără să-i ofenseze. Mare lucru, pentru că băluÅŸenenii erau destul de iuÅ£i la mânie ÅŸi oricine altcineva încerca o gluma mai deplasată, se trezea cu o coadă de sapă pe spinare. Se aÅŸezau ciorchine pe marginea ÅŸanÅ£ului ÅŸi se relaxau copios, printr-o terapie de râs în grup. Exista umor cu har, autentic ÅŸi sănătos ţărănesc care vine de undeva din astral. Deasemenea, nu voi uita niciodată nici peripeÅ£iile ÅŸi personajele spumoase, care mi-au populat copilăria. Dar pentru asta mi-ar trebui câteva zeci de pagini.

 

G.           M.: Într-un interviu spuneÅ£i că „în liceu aveam un coleg de bancă foarte inspirat în

 ale caricaturii. Publica în ziarul local „Clopotul” ÅŸi asta m-a ambiÅ£ionat foarte tare ÅŸi pe mine”. Cine era colegul, ce s-a mai întâmplat cu el, care a fost evoluÅ£ia lui?

C. P.: Colegul de bancă ÅŸi prietenul meu se numea Dorin Verniceanu. Cred că Soarta este generoasă uneori ÅŸi îÅ£i scoate în cale oameni deosebiÅ£i. Un fel de semafoare de referinţă în viaţă. Dorin avea (ÅŸi are ÅŸi acum) umor cu tona.

Aveam vreo 17 ani când am văzut la el acasă niÅŸte Reviste URZICA. Åžtia din această cauză, ce este aceea o caricatură. Făcea caricaturi, mi le arăta ÅŸi ne amuzam împreuna cu colegii de clasă. Fără să fie un desenator virtuos, avea un simÅ£ al stilizărilor. I-au apărut desene în ziarul CLOPOTUL ÅŸi în revista URZICA. Linia desenului în sine, avea umor. Acest lucru este o mare calitate în caricatură ÅŸi astăzi. Eu frecventasem mai mulÅ£i ani un cerc de pictură la Casa Pionierilor. Mă consideram mai bun decât el la desen. La vremea aceea nu înÅ£elegeam ÅŸi nu ÅŸtiam că o caricatură este cu totul altceva decât un desen bine executat. De aceea când desenele cu care m-am înfăţiÅŸat în redacÅ£ie au fost aruncate la coÅŸ. A fost o frustrare... prietenească, dar ÅŸi benzina necesară pentru a desena cu o pasiune de berbec. Dorin era, pe bune, inteligentul clasei. A făcut Facultatea de Chimie ÅŸi a performat spectaculos. A funcÅ£ionat ca director principal la o Companie  petrolieră multinaÅ£ională, cu sediul în Austria. Avea  încă din liceu, un spirit deosebit ÅŸi un fel deosebit de a gândi. Ar fi putut performa foarte bine în zona artistică. La cât de riguros analiza viaÅ£a, l-aÅŸ fi văzut performând, de exemplu, ca un mare regizor. Dar poate într-o altă viaţă... Oricum, îi sunt dator cu o bere pentru că datorită lui am făcut caricatură toată viaÅ£a.

G.           M.: Care ar mai fi rolul caricaturii, azi?

C.            P.: Caricatura este deja un fenomen universal. Există multe expoziÅ£ii ÅŸi competiÅ£ii internaÅ£ionale de caricatură pe toate continentele. Există caricaturiÅŸti extraordinari ÅŸi caricaturi, antologice, memorabile. O caricatură ...mare presupune, în primul rând virtuozitate în desen, specifică graficii de ÅŸevalet. Apoi o idee care trebuie să... trăsnească. Adică niÅŸte gânduri pe care le poÅ£i plimba ÅŸi câteva săptămâni, până le împingi către esenţă. Elaborarea continuă prin folosirea unor mijloace de expresie, un pic cinematografice: unghi din care abordezi cadrul compoziÅ£iei, atmosfera, lumina...  Autorul are nevoie de un dram de umor de la Dumnezeu dar si de o anume afurisenie. Asta pentru că menirea unei caricaturi nu este aceea de a lăuda.  Pentru completarea reÅ£etei, uneori încercam să filozofăm, să fim aproape poeÅ£i în exprimare. Din păcate, astfel de caricaturi sunt prea puÅ£in cunoscute publicului. Au un circuit restrâns. Sunt mai cunoscute caricaturile de presă. Åži acestea au valoarea lor, prin mesajul politic, moralizator. Se spune că o caricatură de presă bine făcută, pe pagina unui ziar, are aceeaÅŸi valoare ca un editorial. Dar caricatura de presă este efemeră, traieÅŸte doar o zi. De acea se folosesc mijloace de exprimare, ca desen ÅŸi idee, mult mai simple. Ridendo castigat mores, spuneau strămoÅŸii latini. Adică să îndreptăm moravurile râzând. Cam acesta este ÅŸi rolul caricaturii.

G.           M.: La FocÅŸani trăieÅŸte ÅŸi pictează botoşăneanul Gheorghe ZaiÅ£. Cum vede un caricaturist opera acestui important artist al prezentului?

C. P.: Am lucrat niÅŸte ani buni la Palatul Copiilor din FocÅŸani, împreună cu pictorul

Gheorge ZaiÅ£. Am avut o relaÅ£ie amicală. Este un plastician foarte talentat. Pictează în principal, peisaje cu o cromatică foarte sensibilă. Din păcate pentru FocÅŸani, Gheorghe ZaiÅ£ s-a mutat cu domiciliul în IaÅŸi.

G.           M.: O întrebare pe care n-o pun întâmplător. CredeÅ£i într-o implicare în politică a personalităţilor culturale?

C.            P.:  Da. Am avut norocul să cunosc mai mulÅ£i artiÅŸti, de-a lungul anilor.  În afara

faptului că prin natura vocaÅ£iei, trăiesc cu mintea într-o lume ideală, ireală ÅŸi plăsmuită, mai toÅ£i au rădăcinile foarte sănătos ÅŸi riguros înfipte în      realitate dar bineinÅ£eles ÅŸi în viaÅ£a politică. Gândirea artistică este una foarte complexă. Presupune o înÅ£elegere a realităţilor bazată pe umanism care are în centru omul, demnitatea lui, încrederea în raÈ›iunea umană ÅŸi, de ce nu, bunăstarea. AÅŸ spune că ar fi exact ceea ce le lipseÅŸte politicienilor.

G.           M.: Revin la întrebarea a doua. EraÅ£i prin anii `70, aÅ£i realizat câteva caricaturi ÅŸi v-aÅ£i prezentat cu ele la ziarul local „Clopotul”, din BotoÅŸani, unde aÅ£i fost refuzat. DetaliaÅ£i momentul, cine erau ÅŸi cum justificau cei care nu au putut să vadă acel mic semn ce putea anticipa că în faÅ£a lor se află un viitor geniu al caricaturii?

C. P.: Mulţumesc pentru apreciere. Nu mă consider un geniu. Sunt un ţăran din Băluşeni care prăşeşte pe ogorul caricaturii. Cei din redacţie, la acea vreme nu m-au nedreptăţit. Atunci chiar nu ştiam ce este aceea o caricatură.

Am debutat în revista URZICA în anul 1971. Pot spune că chiar ÅŸi la vreo zece ani de la debut, după ce îmi apăreau desene în diverse publicaÅ£ii ale vremii, nu prea ÅŸtiam ce este caricatura. Mai toÅ£i caricaturiÅŸtii aveau  niÅŸte teme de doi bani : frizeri care iau bacÅŸiÅŸ, autobuze care întârziau în staÅ£ie,  soÅ£i  care se întorc acasă de la crâÅŸmă, aÅŸteptaÅ£i de către soÅ£ii  cu facăleÅ£ele de rigoare, etc. Erau ÅŸi atunci expoziÅ£ii internaÅ£ionale dar caricaturiÅŸtii români nu aveau acces la ele.  Ne lipseau informaÅ£iile despre standardul une caricaturi de valoare. Foarte târziu am avut revelaÅ£ia unui alt mod de abordare a caricaturii. A fost adusă la Focsani o expoziÅ£ie, AÅžII CARICATURII IUGOSLAVE. Exista o mare ÅŸcoală sârbă a caricaturii, cum de fapt sârbii aveau ÅŸi o ÅŸcoală extrem de valoroasă a filmului modern de animaÅ£ie. Am stat în acea expoziÅ£ie ore în ÅŸir. Am descoperit o nouă lume ÅŸi moduri absolut noi ÅŸi moderne de exprimare plastică precum ÅŸi de elaborare a ideilor. Am încercat apoi să mă raportez la acel standard. Am realizat ÅŸi vreo zece filme de animaÅ£ie. Filmul de animatie iÅ£i oferă exerciÅ£iul de elaborare al unui scenariu, care in final se termina cu o morală filozofico-umoristă, precum în fabule. Acest exerciÅ£iu este foarte util în caricatură. O caricatură bună este de fapt tabloul final al unui scenariu care se consumă mental, în niÅŸte secvenÅ£e anterioare, care nu se văd dar se pot ghici. Aceasta înseamnă că Å£i-l faci partener de interpretare pe cel care priveÅŸte desenul. Revenind la ziarul CLOPOTUL, am recuperat mai târziu eÅŸecul de la început. Am colaborat mulÅ£i ani, cu apariÅ£ii aproape zilnice, pe vremea când secretar de redacaÅ£ie era domnul Victor Maftei.

G.           M.: Åžtiu că la Concursurile InternaÅ£ionale de Caricatură participă, frecvent, între 1000 ÅŸi 2000 de desene. Constantin Pavel iese mereu în primii trei. Există un secret?

C. P.: : Există participări ÅŸi mai mari, de 12.000 -14.000 desene trimise pentru concurs. AÅŸa erau cele din Montreal si Tokyo (au dispărut amândouă). La ambele (scuze pentru lipsa de modestie) am primit câte un premiu întii.

Åži eu mă mir că mi se întâmplă câte o astfel de minune. SoÅ£ia mea are o explicaÅ£ie foarte simplă. Îmi spune că la mine funcÅ£ionează zicala... prost să fii, noroc să ai. Eu aÅŸ adăuga faptul că muncesc cu mare drag ÅŸi, deasemenea, pentru că i-am avut profesori  de umor pe MoÅŸ Costică Fecioru la BăluÅŸeni ÅŸi pe Dorin Verniceanu la BotoÅŸani.

G.           M.:  CredeÅ£i că Eminescu poate fi pus într-o caricatură?

C.            P.: SecvenÅ£e din poezia filozofică a  lui Eminescu pot fi folosite în ideile unor

caricaturi. Dar BădiÅ£a Mihai, nu cred că poate fi caricaturizat în contextul unei caricaturi. Dimensiunile lui Eminescu sunt sfinte.  Se pot face însă portrete caricaturale, de bun simt, ale poetului. Acest lucru se întâmplă de câÅ£iva ani. Un coleg din PloieÅŸti, Nicolae Ioniţă, face anual o expozitie de portrete ale marilor personalităţi româneÅŸti. Åži chipul lui Eminescu a fost o tema, acum câÅ£iva ani.

G.           M.: Către ce meridiane plecaÅ£i cu următoarea expoziÅ£ie?

C. P.: Anual, există un calendar cu destule expoziÅ£ii ÅŸi competiÅ£ii internaÅ£ionale în lume. Sunt destul de harnic ÅŸi particip la mare parte dintre ele. Un profesor doctor din Germania  mi-a cumpărat vreo 15 desene. Are ÅŸi o Galerie de Caricatură. Anul acesta mi-a comandat o expoziÅ£ie de caricatură în Germania. Mi-a făcut deja catalogul expoziÅ£iei.  Pregătesc vreo 80 de lucrari. Este posibil să am o expoziÅ£ie ÅŸi în BotoÅŸani, anul acesta. Ar fi o expoziÅ£ie de suflet. Mi-ar plăcea să deschid o expoziÅ£ie ÅŸi la BăluÅŸeni... Va mulÅ£umesc pentru că m-aÅ£i băgat în seamă cu acest interviu ÅŸi vă urez mult succes !

Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

ROMÂNUL ÅžI EXPERIENÅ¢A

Când la vot el merge-n turmă

Îmbrăcat curat, frumos,

Mintea lui cea de pe urmă,

Tot nu-i este de folos! (FLORINA DINESCU)

 

EFECT PERVERS

Cu legi intrate în anale

Şi apărări, deştept, lucrate,

Vezi cum persoane, cert, penale

Devin în timp… nevinovate. (ELENA MÂNDRU)

 

UNEI ARTISTE FÄ‚RÄ‚ TALENT

Eşti vedetă, eşti pe val,

Åži în showbiz ai pătruns,

Dar talentul tău e-ascuns

În nisipul de pe mal. (CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)

 

CONSULTAÅ¢IE

La doctor vine-un fumător

Åži-i zice cu durere: Mor!

Eu te consult îndată, dar

Să treci întâi pe la coÅŸar! (VASILE  LARCO)

 

ULTIMUL SFAT

Decât să dai bani la gropar,

Mai bine-i dai la doctor, dar

E-un lucru tragic pe la noi:

Pe rând le dai la amândoi. (VASILE LARCO)

 

 

ANTIRÄ‚ZBOINICÄ‚ (anapestic)

Chiar când omu-i rapace

Sau cumva prea nebun,

Ne e foame de pace,

Nu de carne de tun! (MIHAI HAIVAS)

 

POLITICIANUL „DIN OBOR” (amfibrahic)

Discursuri când È›ine o droaie,

Ce spune,-i doar apă de ploaie

Pe care, în piuă o bate...

Vânzându-ne verzi È™i uscate. (MIHAI HAIVAS)

 

 

DILEMA UNOR POLITICIENI

Când simÅ£i că eÅŸti nefericit

Iar viaÅ£a face pe nătânga

Nu-i greu să fii chiar mulţumit

De-o faci cu dreapta ori cu stânga. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)

 

BOLI

Disperat dar cu fereală

Spunea el cu glasul moale

Cum că ar avea o boală

Pe-o vecină dată-n boale! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)

 

DESTIN

Când i-a ghicit despre căsătorie,

Ţiganca i-a şoptit c-o mutră acră:

Îi vei jura credinţă pe vecie

Åži zilnic o vei înjura pe soacră! (GRIGORE COTUL)

 

 

LEGISLATIVULUI

După umila mea părere,

Se doarme-n parlament fără sfială,

Că lungul drum înspre putere,

Se pare, i-a umplut de oboseală. (GRIGORE COTUL)

 

 

SÂNGE DE TAUR

Din vinul ăsta, un tezaur,

De bei un litru - vechi sau nou -

Ajungi în cinci minute taur!

...FireÈ™te, dacă nu eÈ™ti bou. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

 

ROMÂN SADEA  

Am sânge mult de dac în vene -

De vin sunt mare băutor,

Dar ÅŸi roman sunt, nota bene,

Că sunt un tip cuceritor. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

UNOR VITICULTORI LENEȘI

Ocupați mai mult cu somnul,

N-au scos vin s-ajungă, dar

O să-l înmulÈ›ească DOMNUL

Cârciumar. (PETRU-IOAN GÂRDA)

EDUCAÅ¢IE

Să-l duc în spate ne-ncetat

Pe ÅŸeful meu e-o fericire,

Căci el, ca omul educat,

Mai face cură de slăbire!.. (GHEORGHE BÂLICI)

 

 

MARTURISIRE

Eu pe blondă o aleg

Fi-ndcă sunt un om retras,

Dar n-ascund că înÈ›eleg,

Că-i ușor de dus de...nas! (MAX OPAIŢ)

 

NELINIȘTE

Ochii te mai bagă-n boală

Când observi că, deodată,

ÎÈ›i apare-n față goală,

            ...  sticla, toată! (MAX OPAIÅ¢)

 

UNUI ȘEF

Respectându-È™i meseria,

A luat costum la care,

A-ncercat și pălăria,

Ce pe cap, părea... prea mare! (MAX OPAIŢ)

 

CÄ‚SÄ‚TORIE DIN INTERES

Cum să nu fie bârfit

Că se uită la copile

Dacă s-a căsătorit

Cu… un Jeep ÅŸi două vile? (DUMITRU MONACU)

 

UNEI STUDENTE

Conştientă-i pe parcursul

Anilor, dar nu i-e frică:

Dacă nu urmează cursul

Dânsa la examen… pică! (ION MORARU)

 

 

UN ROMMEL ÎN DEVENIRE   

Să am o motivare-n plus,

Balconul să-l vopsesc pedant,

Nevasta pe ascuns mi-a pus

Palincă,-n loc de diluant. (VALENTIN DAVID)

 

REPLICÄ‚ (la “Un Rommel în devenire)

De treci de-al treilea etaj

Cam trebuie să ai curaj

Dar ce gândit-a nevestica

Punând ca diluant pălinca? (ÅžTEFAN BAÅžNO)

 

FINAL APOTEOTIC CU SUPER GAZDE    

S-a terminat c-o feerie,

Cu invitaţii fericiţi,

Iar gazdele, de bucurie,

Ne-au dat pe gratis biscuiţi! (VALENTIN DAVID)

 

REPLICÄ‚ (la “Final apoteotic…)

Valentine, ce păcat

Că te È›inură „pe uscat”!

Altfel ieșea cimilitura

Dacă era și udătura.. (ŞTEFAN BAŞNO)

 

 

 DUPÄ‚ ZIUA TEATRULUI   

A fost în bloc o zi neroadă,

Dar importantă pentru teatru:

Epigramiștii-au stat la coadă,

Toți la vecina de la patru! (VALENTIN DAVID)

 

 

REPLICÄ‚ (la “După ziua teatrului”)

În rândul lung de la vecina

Văzui vreo trei c-o față acră

Și am descoperit pricina:

Îs monitorizaÈ›i de soacră! (ÅžTEFAN BAÅžNO)

 

DISCERNÄ‚MÂNT

Nu se numeÅŸte imoralitate

Când, liber, unui viciu te supui;

Ci când devii, din pură laÅŸitate

Un sclav neputincios în calea lui! (MIHAI SCHWEITZER)

 

MESAJ ELECTORAL

Mă  gândesc ades la voi

Când vreau să votaÅ£i cu mine,

Că aveÅ£i mereu nevoi…

Dar nici eu nu am puţine. (VASILE MANOLE)

 

 

CU OCHII LA O AHTIATÄ‚ DUPÄ‚ TERITORII STRÄ‚INE

Baletează prin tratate

Ca un fluture-n tutú:

„Vecinicăi i se poate,

Iară mie – de ce nu?” (LERU CICOARE)

 

DESTINUL TRAGIC AL CONAÈšIONALILOR DIN VECINÄ‚TATE

Scot limba celor vii din rădăcină

Și morții-i scot, nevolnici, din morminte,

Iar șefii noștri, puși la naftalină,

Nici limba, spre-a-nfiera, nu li se-ndoaie. (LERU CICOARE)

 

UE: COOPERARE INTERNAÈšIONALÄ‚,

NU RENUNÈšARE LA SUVERANITATE

Noi n-am intrat să ne luptăm pe ringuri.

Când am semnat convenÈ›ii È™i tratate,

Am renunțat la riscul de-a fi singuri,

Nicicum, în schimb, la suveranitate. (LERU CICOARE)

 

DE LA BRUXELLES - RECOMANDÄ‚RI, NU ORDINE

Nici preÈ™ întins, să-È›i sară nici muÈ™tarul.

Nu te obligă níscai servituÈ›i

Să nu clinteÈ™ti în stroi, ca militarul,

Sau vreun proiect, de sus, să nu-l discuți. (LERU CICOARE)

 

O NOUÄ‚ OUG 13: PRAG PENTRU ABUZUL ÎN SERVICIU

Dacă un slujbaș la stat

Are-un prag cert de hoție,

Moș Ion de ce-i băgat

Pentr-un bulz la pușcărie? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

ÎNTREBAREA VINÄ‚ N-ARE

Pierzând – statul – milioane

Ori mai mult, Doamne ferește,

Voi, cu pix și telefoane,

Paguba cine-o plătește? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

OUG 13/2017 A PSD ȘI NOUA ORDONANȚĂ 13/2023

A COALIÈšIEI: ATITUDINI DIFERITE

Contra vechii ordonanțe treisprezece

Protesta și domnul Președinte,

Azi, la noua – duÈ™ cu apă rece:

Nu-i. L-o fi durând cumva vreun dinte? (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)

 

NOUA OUG 13 – PRADÄ‚ HIPNOTIZATOARE

Úliul poÈ›i să-l tragi pe sfoară

În picaj deasupra prăzii?

Pragul suie și coboară

Funcție de pulsul străzii. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

SERVILISM

AjunÈ™i la tréucă, prind a se lățire,

Dar câÈ›i nu trec subit la XXL,

Și nu c-au pus de-o cură de slăbire,

Ci ca să deie bine la Bruxelles. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

MIMÄ‚ NEROADÄ‚

Un impozit tropa-tropa

Pe-o pensie nesimțită

E-o sarmá ce n-o s-o-nghită

Nici CC* și nici Europa. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

___________________________________

**CC- Curtea Constituțională.

 

REACÈšIE LA JOCUL DE-A REFORMA PENSIILOR SPECIALE

Când È™i-a dat seama Europa

Că avem și noi un stos:

„Uite popa, nu e popa!”,

A-ntors cojocul pe dos*. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)

________________________________________

*Aluzie la amenințarea Comisiei Europene

că ne va tăia câteva miliarde din PNRR.

 

TENISMÉNELE SE-NTREC

De cum se-afișează pe teren,

Tot mai mult se lasă remarcate

Nu prin, viu, al jocului antrén –

Prin lănÈ›ug de ópÈ™pe carate. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)

 

 

START LA EURO ‘24*

Început bun, locul doi,

Dar am tremurat și noi,

Mult frig, lipsă strategie;

Și, greu de-acu o să fie. (DUMITRU BUJDOIU)

* Andora-România 0-2, România-Belarus 2-1

ORA DE VARÄ‚ …PENSIONARÄ‚

Asta-i lege inumană,

Eu nu-mi stric fusul orar,

Respect bioritm primar,

Ca …vaca elveÈ›iană. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

DIALOG  ÎNTRE VECINI

- Iar ai geamurile sparte?!

- Fiindcă ne-am certat ieri-noapte,

- Dar, văd patul dărâmat…

- Azi-noapte…ne-am împăcat. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

LA EXAMEN

Profu’ È™i-un chiulău zevzec:

- Ce spui de Toulouse-Lautrec ?

Studentul, total confuz:

- Parcă a bătut Tuluz. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

UNUI COLEG CARE-MI CRITICÄ‚ EPIGRAMELE

În ziar mă face praf,

E dreptul lui, n-am ce-i face;

Poate vom face și pace,

Dacă-i fac un epitaf. (DUMITRU BUJDOIU)

ESTIVAL

E primăvară:  soare, flori,

Abia scăpat-am de ninsori,

Pe bănci în parc sunt bătrânei

Ce-admiră pe alei...femei. (ADRIAN TIMOFTE)