O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist.
Nici nu s-a uscat bine cerneala pe primele două volume despre care am scris de curând, că Nicolae Mătcaş vine cu alte două, la fel de consistente: „Punct ochit – Punct lovit” (Editura „Pim”, Iaşi, 2022). Volumul I are un subtitlu redat într-o formulare cu care autorul ne-a obişnuit deja: „Epigrame şi cvasiepigrame densigrame”. Dacă primele două treimi ale subtitlului au o explicaţie clară, astfel încât cititorul să ştie la ce să se aştepte, cea de-a treia parte, „densigrame”, este una care n-o poţi explica dacă nu-l citeşti atent pe Nicolae Mătcaş. Acest element de compunere („densi”), pe care dicţionarele îl consideră a avea o oarecare conotaţie savantă, explică unitatea dintre cele patru versuri ca o compactare mulată pe un glonţ pe care scrie umor, satiră, ironie sau persiflare. De aici şi titlurile celor opt capitole: „Trasoare oable cu gloanţe oarbe”: (Asta da prostocraţie – Ne sufocă rău năduful / Că, din Africa de Sud, / Ne-a venit nu doar zăduful, / Ci şi traiul cel mai crud.”); „Trasoare continue, căderi discontinue” (Hoţul şi bătăuşul au etnie? – „Spune-i unui hoţ că fură, / Face jaf la drumul mare / Şi te-ai ars: inciţi la ură, / Ba şi la discriminare!”); „Chitiţi în mânie c-o fin` ironie” (În campanie şi după – „Exaltare şi bravadă, / Cât surâde-n par ciolanul. / Cum nu-s la ciolaniadă, / Cum sar critic cu toptanul.”); „Surprinşi în cătare cu persiflare” (Veşnic actual, poetul – „Acum un veac şi jumătate / Ne conduceau nişte netrebnici. /Dar cei de azi sunt oare trebnici? - / Ne-ntreabă geniul din nemoarte.”); „Ţintiţi toţi pe rută cu dopuri de plută” (Mii de fane… epifane – „În tricou cu mâneci scurte, / Zeci de fane îi fac curte, / D`apoi fără de tricou? / Ar fi-aflux ca la metrou.”); „Ochiţi toţi în bloc cu dopuri de soc” (De-ndrăzneşti să protestezi – „Pentru orice potentat / Este o obsesie / Ca să fii etichetat / Ghimpe de profesie.”); „Prinşi în vâltoare cu-ardei şi cu sare” (Mai tare decât moartea – „Nici de virus, nici de moarte / Nu te temi aşa de tare, / Cât că-n platele rapoarte / Eşti o cifră oarecare.”) şi „Luaţi sunt la ochi că sunt bazaochi” (Deşteptare – „Greu fosta Securitate / Îşi făcea baza de date. / Cu cardul de sănătate / Le-ar fi-avut lesne pe toate.”).
După numărul mare de creaţii în patru versuri (peste 1200 de „gloanţe” în acest volum), se confirmă o vorbă spusă de Nicolae Iorga: „Umorul omului e ca mirosul florilor: el nu se înalţă din suflete veştede”. Un suflet permanent verde este Nicolae Mătcaş, şi asta pentru că el îşi trage seva din solul muncit şi asudat cu atâta seninătate de românii lui, permanent dominaţi de simţul umorului.
Borges spunea adesea că „iluziile patriotismului nu au limite”. Şi tot el aminteşte cum Plutarh „şi-a bătut joc de cei care declarau că Luna din Atena era mai frumoasă decât Luna din Corint.”. Nu ştiu dacă Plutarh ar fi trebuit să-i ironizeze pe cei din Atena, poate că da. Dar cu patriotismul basarabean nu e de glumit. Pentru oameni ca Nicolae Mătcaş sau Grigore Vieru, eu sunt sigur că Luna din România este mai frumoasă decât Luna din Rusia. O confirmă cele aproape 20 de lucrări ale lui Nicolae Mătcaş, cu titluri precum „Calvarul limbii române din Basarabia”(552 p.), „Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul”(252 p.),”Coloana infinită a graiului matern”(307 p.) sau cele de fonetică, fonologie şi lingvistică.
Nicolae Mătcaş este şi sonetist ( 7 volume) şi din această ipostază este bine surprins de Elena Ungureanu: „Scriind sonete, poetul Nicolae Mătcaş se află chiar în miezul limbii. Acest stil flamboaiant, definit prin complicarea şi rafinarea expresiei, este una din trăsăturile poeticii sale. Cum pentru spiritele elevate, cu imaginaţia aprinsă, matematica şi informatica sunt arhitecturi poetice, tot aşa, cercetătorul a lucrat cu arme lingvistice pentru a sculpta forme matematice”. Are dreptate autoarea aserţiunii de mai sus, pentru că trebuie să nu uităm că Nicolae Mătcaş are un doctorat în specializarea „Lingvistică matematică, structurală şi aplicată”. Celor şapte volume de sonete li se adaugă alte unsprezece de poeme despre care, aceeaşi Elena Ungureanu spune: „Suflul volumelor sale de poezie se hrăneşte din toate marile subiecte şi teme ale literaturii: nemărginirea, dragostea de ţară, limba mamei, aşteptarea, rezistenţa, credinţa, despărţirea, trecerea timpului, înstrăinarea, pierderea valorilor, senescenţa, dragostea, eternitatea, deşertăciunea, singurătatea, suferinţa, moartea…”.
În ultima perioadă, Nicolae Mătcaş s-a dedicat catrenului cu pronunţat iz de epigramă. Merită, în acest sens s-o cităm iarăşi pe Elena Ungureanu: „Bibliografia autorului face o primă încercare de recuperare a seminţelor ironice, caustice, satirice, şfichiuind lumea virusată în care trăim.”
Doar că autorul n-o face la întâmplare. El radiografiază fiecare zi în toate momentele sale şi acolo unde evenimentul se pretează, este scos în faţă armamentul din dotarea umorului. În momentul în care la orice nivel apare o situaţie de viaţă complicată, cu elemente negative evidente, Nicolae Mătcaş le pune într-o formă comică pe patru versuri. Şi când am fi crezut că după Revoluţie aceste elemente ar fi din ce în ce mai puţine, din volumul de faţă constatăm că ne-am înşelat. Uneori, autorul lasă în urmă funcţia de evaluare a umorului, trece rapid la satiră, deoarece, cred eu, are dorinţa nemăsurată de a evidenţia viciile. Şi în acest volum, ca şi în celelalte două discutate la această rubrică, Nicolae Mătcaş îşi aminteşte că este filolog şi că trebuie să fie atent la retorică. Din această perspectivă face un joc armonios între discursul ornamental (pentru a impresiona cititorul) şi discursul persuasiv (de a-l face pe cititor să acţioneze). (VA URMA) (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
CA FRAŢII
Cum nu-i niciunul xenofob,
(Şi iată, o dovadă am!)
Ivan se joacă iar cu Sam,
Dar nu cu mingea, vor un Glob… (FLORINA DINESCU)
UNEI PSEUDOEPIGRAMISTE
A-nceput să-njure toanta
Epigrama, fără stimă,
Că pierduse iarăşi poanta,
Căutând de zor o rimă. (ELENA MÂNDRU)
INSTANTANEU JURIDIC
Croitorul dintr-o piaţă,
Cum trăia la cote joase,
A sustras un ac şi aţă…
Doamne-acum ce-l mai descoase! (VASILE LARCO)
CALITĂȚILE IUBITEI BLONDE
Un trup felin, răscolitor,
Este bogată și cuminte
Și-un business are,-nfloritor,
Ea face perle din cuvinte.(MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
VIVAT COTNARIUL
Într-o lume probozită
De stihii şi de amar
E salvarea potrivită
Doar o sticlă de Cotnar. .(MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
PREŞEDINTELE ŞI GOLFUL
Cum ştiu că e pasionat
De-un sport aşa apreciat,
Îmi pare-atât de rău că n-o să
Îl întâlnesc, să-i dau o crosă. (GRIGORE COTUL)
ÎNĂLŢAREA DOMNILOR DE AZI
De la opincă la vlădică
Să se „înalţe” toţi visează…
E drept că unii se ridică
Dar cei mai mulţi…se cocoţează! (ION MORARU)
UNEI DOAMNE
Are un întreg tezaur,
Cercei, coliere, ace
Dar din tot ce e de aur,
Doar tăcerea nu îi place! (DUMITRU MONACU)
EGALITATEA BĂRBAT-FEMEIE
Egalitatea ( azi! )de gen,
A fost la noi , râvnit, un ţel
Ce s-a-mplinit ca fenomen,
Că fură toţi acum... la fel. (MAX OPAIŢ)
REMARCĂ ARDELENEASCĂ
Eu cred ca toată lumea ştie
Că EPIGRAMA care-i bună,
E-n versuri, scurtă poezie,
Ce ,,arde", parc-ar fi de... prună! (MAX OPAIŢ)
UNEI DOMNIŞOARE
S-a remarcat că are clasă,
De-aceia-ar vrea, atunci când creşte,
Să-şi pună şi ,, momeală"-n plasă,
Să aibă, poate dă la... ,,PEŞTE"!(MAX OPAIŢ)
CRIZĂ CU... SURPRIZE!
Se pare că avem de toate,
(Remarca nu-i deloc acidă!),
Aşa, aflarăm, (din păcate!),
Că fata noastră e... gravidă!?... (MAX OPAIŢ)
FĂRĂ GREUTĂŢI
Pensionarul şi-o pensionară
Ce-au dat o pâine albă la copii,
Deşi săraci, au inima uşoară…
Iar buzunarul este şi mai şi! (VALENTIN DAVID)
UNUI CANDIDAT LA FUNCŢIA DE PRIMAR
Gândea,în clipa-i de trezie,
Un candidat cam nătărău:
„E rău când lumea nu te ştie,
Iar când te ştie-i şi mai rău”… (GHEORGHE BÂLICI)
FRECŢIE CU DIANA
Cu Diana, în grădină,
Mi-am făcut o frecţie,
Și să vezi erecţie...
Știţi, Diana mi-i vecină! (SORIN FINCHELSTEIN)
REACŢIE LA O SECVENŢĂ DIN
„CAIETELE LUI DEGUS” (G. Manole)
Câine n-am văzut să pască,
Nici bărbat să recunoască
Sau moşneag fără proptea,
Nici muiere să n-o dea. (SORIN FINCHELSTEIN)
IUBITA EPIGRAMISTULUI
Părinţii fetei nu-şi explică
Şi foarte supăraţi ei îs,
C-o fată-aşa de cuminţică
Să facă burtă de la râs. (VASILE MANOLE)
MOAŞA
Zice moşul: suntem puşi
Să grijim de bebeluşi,
Ne-mpăcăm de nu se poate:
Eu îi fac şi ea îi scoate. (DAN NOREA)
SIMILITUDINE
Nu vă dezvălui azi o taină
Spunând că au aceeaşi boală:
Cum croitorul n-are haină,
Un moralist n-are morală. (GHRORGHE I. GHEORGHE)
CEARCĂ-A DREGE BUSUIOCUL
Cancelarul federal
Vina oalelor s-o poarte?
„Cum naiba să le repar,
Dacă ele toate-s sparte?!” (NICOLAE MĂTCAȘ)
ASPIRAȚIE COMUNĂ ȘI DESTIN COMUN
Să-l luați e-n van cu zăhărelul,
Cancelarul capeș federal,
Căci ne leagă-același, cu tot zelul,
Frați bulgari, cordon ombilical. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CONDAMNĂM SAU REVIGORĂM?
Cum să condamni c-o mână comunismul,
Care ne-a stins lumina viitorului,
Și să menții cu alta satanismul
Sentinței Tribunalului Poporului?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
ANALIȘTII DAU DIN COATE,
CEI VIZAȚI – VÂNTUL NU-I BATE!
Sar, dezbat, pun presiune,
Își mai dau cu stângu-n dreptul,
Doar că nimeni nu ne spune
Care-o fi, oare, efectul? (NICOLAE MĂTCAȘ)
BALADA POPII DIN … PLOPENI
(sau MAI IMPORTĂ ÎN ZIUA DE AZI PREGĂTIREA PROFESIONALĂ?)
A administrat el Circul,
Tihna unei lumi ce doarme,
De ce n-ar ghida poghircul
Și o fabrică de arme?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
LEGEA BACȘIȘULUI APROAPE CĂ ÎL FACE OBLIGATORIU, LEZÂNDU-ȚI DEMNITATEA
Dar ospătarii n-au salarii,
Se întrețin numai din tips?
Iar dacă nu, bacșișul variu,
Ce bandă-l cere: Boods sau Crips? (LERU CICOARE)
STATUL ȘI CRIZA DE BANI
Cât, în lupta la cuțite,
Intră-n jugulară șișul,
Dacă statul își permite
Să ciupească și bacșișul? (LERU CICOARE)
QUOUSQUE TANDEM?
Cât timp aleșii, mușii, guvernanții
Azi țara ne-o conduc prin interpuși:
Amante, soațe, natu-ntreg sus puși,
Am vrea s-o ducă bine și votanții? (LERU CICOARE)
SĂ AI HARVARD ORI SORBONA,
DE N-AI SPATE LA MAMONA…
Ia uitați-vă-n partide
Cum se trag unii pe alții:
Nat, amici, odrasle smide
Se prăsesc precum orbalții. (LERU CICOARE)
RIGOARE LA SELECȚIE
Infractoare mehenghi mare
(Rar în lume mai există!)
A ajuns – Vi-i de mirare? –
Renumită polițistă?! (LERU CICOARE)
CUM MAI STĂM CU SIGURANȚA ȘI ÎNCREDEREA?
Într-un dosar de trafic de persoane
Se află și o fostă polițistă!
Să te mai miri că ne-a produs frisoane
Și Cáracal, și fenta-i moralistă?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DESTRUCTURARE NUMAI LA „INDICAȚIE DE SUS”?
Dacă n-ar fi fost sechestrul
Tínerei americane,
Mai frânau coroii estrul
Traficului de persoane? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
HOȚIE-N AMIAZA MARE LA „TERMOENERGETICA”
„Termoenergetica”
O trișá cât, miérlica,
Reducând căldurile
Și umflând facturile? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ATENȚIUNE MARE LA COMPARAȚII!
Când vrei să-i spui că-i as sau foarte bun,
Musai să te referi la cei mai buni.
Pe-un unicat cum să-l compari cu cei comuni?
Vrei să te ia la Bălăceanca de nebun? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CU RONALDO NU TE PUI
Că-i Arabia Saudită
Sau că-i Africa de Sud,
I-i totuna. Neclintită
E doar suma: bani – un pud. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ANUL NOU CU NOI BUCLUCURI
Concertul de la Viena
A ajuns de toată jena;
Iohannis l-a boicotat,
Scuzați,…n-a fost invitat. (DUMITRU BUJDOIU)
TEHNICA EPIGRAMEI
Alegi bancuri, poante fine,
Semnate sau anonime;
Le pui, inspirat, pe rime
Și le redai la mulțime. (DUMITRU BUJDOIU)
BLONDA AGRONOM, PE CÂMP
- Ce faceți voi doi aici,
Parcă ați fi vechi amici?
- Semănăm, nu observați?
- Înțeleg, deci sunteți frați (DUMITRU BUJDOIU)
ȚAȚA TANȚA, OMONIMA
O recunoașteți și voi,
N-are bombe, sau blindate,
La război ea stă în…spate,
Dar câștigă la război. (DUMITRU BUJDOIU)
POLIGAM DIN UGANDA:
12 soții, 102 copii, 568 nepoți (Libertatea)
La noi, când ai trei amante,
Zice lumea că ești fante;
Ăsta da mascul, neneacă!
Doar Borcea poa’- să-l întreacă. (DUMITRU BUJDOIU)
CONSTATARE
Căsniciile-s ratate
Unde-s soacre angajate
Director de scenografie
A dramelor din căsnicie. (ADRIAN TIMOFTE)
EPIDEMIA DE GRIPĂ
Vai de tine Românie!
După ce că nu ai bani
Ai acum epidemie
Să ceri bani de la duşmani! (IOAN TIMOFTE)
PESTA AVIARĂ
Pesta asta aviară
Îi place la noi să stea
Pleacă iarna, vine vara
Şi nu mai scăpăm de ea! (IOAN TIMOFTE)
LA DOCTOR
La doctor, o vorbă spune,
Să îi dai măcar un ort...
Altfel nu te face bine
Şi te-aduce-acasă mort!... (IOAN TIMOFTE)