PROSTUL ȘI DUPLICITATEA CREIERULUI
Când citim un studiu despre proști, propunându-ne să intrăm adânc în interiorul lui, autorul ne sugerează „să lăsăm afară orice speranță”. Îndemnul pleacă de la credința că eu, cel ce scrie aceste rânduri, și tu, cel ce citești, nu se poate ca în viața aceasta să n-o fi spus prostii. Jean-Francois Marmion ne avertizează în ”Psihologia prostiei”, volumul pe care l-a îngrijit, următoarele: „Suntem cu toții idioți ocazionali, care se prostesc din treacăt, cu prea mare ușurință. Ideea este să fim conștienți de propria prostie și să o regretăm, pentru că eroarea este umană, iar greșeala recunoscută este pe jumătate iertată”. În rubrica ”Loc de dat cu… epigrama”, care a depășit hotarul 400 al episoadelor, am scris despre cărțile ce au ca temă „prostia” abordată de următoriir autori: Robert Musil, Traian Ștef, Tom Phillips, Cristian Preda, Carol M. Cipolla, Harri G. Frankfurt, Thomas Erikson, Auguste Forel, Eugen Istodor, Nicu Gavriluță, Vlad Hogea, Pascal Engel, Toni Grecu, Jeam-Francois Dortier, Serge Ciccoti și Ewa Drozda- Senkowska. Câțiva dintre autorii enunțați au căutat sau chiar au făcut o tipologie a proștilor. Traian Ștef îl citează pe Van Boxsel, autorul „Enciclopediei prostiei”, care face o clasificare pornind de la expresia biblică „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac”. Astfel că am avea PROSTIA CLASICĂ („Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac”), PROSTIA MODERNĂ („Tată, ei nu ştiu ce fac şi asta e bine”) şi PROSTIA POSTMODERNĂ („Tată, ei ştiu ce fac, dar o fac oricum”). Pascal Engel face o clasificare a gradelor prostiei, pornind de jos: 1. PROSTIA CRASĂ: „literalmente brută, a celui care îi lipsește inteligența și care se apropie de regnul animal (măgar, dobitoc etc.) sau de cel vegetal (dovleac etc.)”; 2. PROSTUL STUPID: „cel care îi lasă pe toți cu gura căscată”; 3. IDIOTUL și IMBECILUL: „cei a căror judecată este atât de fragilă încât e vecină cu patologia. Tipologia lor este aceeași cu a cretinilor, afectați de un defect ereditar”; 4. NEÎNDEMÂNATICUL: „sunt mai răsăriți decât dobitocii, sunt cumsecade și aici își găsesc loc tonții, tolomacii, nerozii și nătărăii”; 5. NESĂBUITUL: „nu duce neapărat lipsă de inteligență, ba chiar, ocazional, poate da dovadă de judecată”. ; 6. PROSTIA COLECTIVĂ), KITSCHU-UL: este considerat de Pascal Engel, citându-l pe eseistul austriac Hermann Broch, „ca o formă de prostie aplicată frumosului, o boală a judecății estetice”. Aici prostia nu se mai atribuie unui individ, ci devine colectivă și de masă. Este încurajată producția de fleacuri, endemică în presă, și pandemică în mass-media, pe internet și în rețelele sociale 7. PROSTIA SOFISTICATĂ (INTELIGENTĂ): „se regăsește la nivelul celor mai înalte sfere ale spiritului”. Acest tip de prostie a fost descris de Robert Musil, observând că „prostul inteligent poate fi foarte învățat și foarte cultivat, în stare să strălucească în societate, însă inteligența lui nu este în acord cu afectele sale”. Jean-Francois Dortier face și el o clasificare a proștilor: ARIERATUL, BĂDĂRANUL, PROSTUL UNIVERSAL, PROSTUL ARTIFICIAL, GRUPUL DE PROȘTI, NAIVUL(PROSTUL INFANTIL), DEBILUL, IDIOTUL și ZĂNATICUL.
Nu există om care să nu-și fi exprimat un punct de vedere despre proști. Rețin două din cele multe. Primul aparține lui Andrei Pleșu: „Prostul ŞTIE. E sigur. E un om care exhibă competenţe şi e sigur de ele. Dacă crezi că ştii ceva, trebuie să vezi dacă nu treci printr-o criză de prostie… (…). Prostul nu poate fi contrazis, are convingeri de beton. E un om fericit. E plăcut să ştii că ştii, că ai dreptate. Chiar dacă nu contezi!… Când vedem un ştiutor, trebuie să fim suspicioşi: prostul e serios. E solemn. Nu se joacă. E demn, inflexibil, pietrificat. Ia toate lucrurile în serios, dar mai ales pe el însuşi. Pentru că e serios, prostul e şi sfătos. Are soluţii pentru orice problemă. E o suficienţă intelectuală glorioasă, e o fudulie. Are idei fixe. Nu se îndoieşte de el însuşi şi îi place de el!". Al doilea aparține lui Tudor Arghezi care include în volumul său „Hore” din 1939 poezia „Horă de băieți”: „Într-o țară care-a fost / Era mare cel mai prost. / Țara unde-i bun tutunul / Avea proști unul și unul./ Cine-oleacă-avea de cap / Și-l punea după dulap. / Pentru că omul cel mare / Se-alegea după piciore. / Umblau solii prin norod / C-un carâmb și-un calapod. / Și cinstirea ți se da / După talpă și pingea / Dar deștepți fiind prea mulți / Au rămas pe drept desculți. / Am o minte vai de mine, / Și mă face de rușine. / Spune tu, pe ce-i cunoști / Dintre proști pe cei mai proști? / După chică sau chelie? / După unghii sau simbrie? / Fiindcă, vezi, mai marele / Și-ascunde picioarele.”
O întreebare interesantă și-a pus-o neurologul și eseistul Pierre Lemarquis: ”Unde se situează prostia la nivelul creierului?” ( vezi „Psihologia prostiei”, Editura „Litera”, București, 2019). Încercând să răspundă acestei întrebări, Lemarquis avea să constate: „Am fost repede dezamăgit, pentru că nici un laborator de cercetare în neuroștiințe, demn de acest nume, nu pare să fie preocupat să se înhame la studierea acestui fenomen capital din centrul existenței noastre cotidiene”. Într-un final avea să constate că „lobul frontal este pupa navei noastre neuronale, cel care ne permite să mergem înainte, iar hipertrofia sa ne distinge de animale și de strămoșii noștri cu frunte teșită.: ne orientează spre cea mai bună acțiune pe care trebuie să o întreprindem în lume pentru a ne asigura viitorul, grație funcțiilor numite executive”. Cu toate acestea, autorul amintit spune că se poate vorbi de o duplicitate a creierului, pornind de la alcătuirea sa din două emisfere cerebrale (stângă și dreaptă), un fel de „gemeni falși” care, paradoxal, nu se înțeleg între ei, dând naștere unui război est – vest. Și ca să înțelegem bine cum luptă între ele cele două emisfere, Lemarquis ne îndeamnă să înțelegem pornind de la o confruntare între Margaret Thatcher și Che Guevara. Cele două emisfere cerebrale dau două direcții diferite, nereușind să ne dea o linie directoare clar definită în procesul de luare a deciziilor. Noroc cu lobul frontal care se luptă să reprime aceste conflicte. Eseul, de un enciclopedism feroce, m-a obligat să rețin câteva concluzii sclipitoare prin realitatea exprimată: 1. „Proștii îndrăznesc orice! Așa îi putem recunoaște”; 2. „Suntem cu toții potențiali proști”; 3. „Proștii sunt toxici și trebuie să ne ferim de ei”; 4. „Fie că suntem proști sau nu, tot timpul vom ajunge prostul cuiva”(Pierre Perret); 5. „Prostia este în mod manifest necesară pe plan evolutiv, altfel, o asemenea tară ar fi dispărut de mult”.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
DOAR RETORICĂ (dactlic)
Sex, când soția ta face
Cu toți prietenii tăi:
Ea-i vinovată că-i place
Sau numai dânșii... că-s răi?! (MIHAI HAIVAS)
OFTALMOLOGIE CONJUGALĂ (amfibrahic)
Mulți soți au probleme severe
Cu ochii, ce nu-s doar de ieri:
În sex îi închid de plăcere,
Da'n rest... evitând neplăceri. (MIHAI HAIVAS)
„RĂPOSATUL” CĂLINGE (anapestic)
Un adept al doctrinei fasciste,
Debitând doar idei fanteziste,
Azi, cu mucii-n fasole a dat-o:
România nu pleacă din NATO! (MIHAI HAIVAS)
INEFICIENŢĂ
Orişicine îşi dă seama,
Spun urgent şi nu amân:
Se tot ,,dă cu epigrama"...
Dar metehnele rămân! (VASILE LARCO)
SUSPIN
Plânge omul bun în barbă,
Astăzi nu se recunoaşte,
C-a ajuns precum o iarbă:
Cineva mereu îl paşte! (VASILE LARCO)
SATUL DE IERI ŞI DE AZI
Se vede diferenţa clar
Doar dintr-o singură privire:
Era în sat un dispensar,
Iar azi sunt două…cimitire. (VASILE LARCO)
UNUI COLECȚIONAR
Pasiunea mea e mare;
Am tablouri ,evident,
Prețul cel mai mare sare
La tabloul de ... curent! (MAX OPAIȚ)
REVOLUȚIA TEHNOLOGICĂ ÎN RURAL
Obișnuit, crescut la țară,
A învățat încet, încet,
Hrănit de-o pasiune rară,
Să bată câmpii, dar pe... NET! (MAX OPAIȚ)
EXERCIȚIU DE BUNĂ CREDINȚĂ
Nefericit, de-o vreme trist
C-ar fi dorit o „ etichetă”,
Râvnind statut de familist,
S-a „ încurcat” c-o... verighetă! (MAX OPAIȚ)
ÎNTREBARE
Fiindcă-i Săptămâna Mare
Nu vreau să mă las corupt
De-aia pun o întrebare:
Coniacul e de frupt? (ȘTEFAN BAȘNO)
APRILIE
Și la mine-n cartier
A venit de ieri Prier
Și i-am închinat cu zel
Un pahar de otonel! (ȘTEFAN BAȘNO)
REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO
SACRIFICIUL DIVIN
A pătimit și-a înviat,
Să ne salveze din păcat,
Dar jertfa pare-a fi degeaba,
Că mulți l-aleg… tot pe Baraba! (NELU MATER)
Acum s-ar întâmpla la fel
Baraba este un model,
Un om cinstit, curat și bun
Este considerat nebun! (ȘTEFAN BAȘNO)
UN MARINAR GRĂBIT
Spășit spre mândra lui aleargă,
Nu vrea prin porturi acostare,
Căci e sătul de marea largă
Și tot mai bună-i o strâmtoare. (STELICĂ ROMANIUC)
Strâmtoarea dacă e Ormuz
Nu trebuie să fii obtuz
Să înțelegi că-i nimerită
O apărare întarită! (ȘTEFAN BAȘNO)
LA BLOC
Când noaptea mi-a bătut vecina
În ușa mea de la intrare,
M-am speriat atât de tare,
Că am scăpat și bormașina. (STELICĂ ROMANIUC)
Eu mă gândeam la aventură
Dar ea veni să dea din gură
Că tu faci găuri un perete
La miezul nopții, măi băiete! (ȘTEFAN BAȘNO)
STRĂLUMINARE
Când lovesc turbat rachete
Noul Babilon, Dubai-ul,
Fug amantele cochete...
Ce, le-așteapta-acasă... raiul?! (ION DIVIZA)
Acum, că părul e roșcat ,
Nu cred că e de comentat
Dar știi ce e foarte nasol ?
La el nu trupul, capu'-i gol! (ȘTEFAN BAȘNO)
PRIVIND DORUL
Eu pe dor aș fi stăpân
De n-aș fi așa bătrân
Anii trec … ca mâine …mor
N-are rost să-mi fie dor. (TRAIAN CALANCIA)
Mi-e dor de mine, cel de altădat',
Puternic, sănătos, necugetat,
Ce fluieram cu drag " Trecea condorul"
Dar cel mai drag imi e de însuși dorul... (ȘTEFAN BAȘNO)
ADIO, ÎL LUCE!
O durere de nespus,
Mare OM a plecat sus;
Bun român ce-a străLUCIT,
Joacă-n ceruri, infinit. (Dumitru BUJDOIU)
LA PRIMAR
Se discută cu prudență,
O lucrare de urgență;
Dar analiza e scurtă,
Doar atât: - Bă, cât la sută? (Dumitru BUJDOIU)
O FRANȚUZOAICĂ S-A MĂRITAT CU UN…
TRAMVAI (Libertatea)*
Povestea e mai haioasă,
Că, după ce a fost mireasă,
A vrut să îl ia acasă;
Soțul nu-i gelos și-o lasă,
Dar n-are linia trasă. (Dumitru BUJDOIU)
*Afecțiunea psihică- objectophilie- de atracție sexuală pentru
obiecte este rară, dar există cazuri și la noi.
PĂCATUL EVEI
Căsnicii poa’ să răstoarne;
La Adami le lasă-n gât
Un nod , rușinos, urât,
La unii le cresc și coarne. (Dumitru BUJDOIU)
A TUNAT ȘI I-A ADUNAT
Se potrivesc, parcă-ar fi frați
Ambii soți, sunt afumați,
Și el și ea, răi de gură,
Ambii, ași…, la incultură;
Ea cu amanți, el cu amanți. (Dumitru BUJDOIU)
FACE CE VREA
Razna? Democrații-l iau în clinci
Cu amendamentul doușcinci.
Să-i arate și-o pisică vie,
Pentru dânsu-i tigru de hârtie! (NICOLAE MĂTCAȘ)
ALIAȚII DIN NATO AU PICAT EXAMENUL LUI TRUMP?
Când în ajutor i-a fost chemat,
N-a contat pe sprijin, juruință.
Pur și simplu, spune, i-a testat
Cât sunt de fideli la trebuință. (NICOLAE MĂTCAȘ)
MINTEA CEA DE PE URMĂ
Maurul real, nu din poveste,
Datoria și-a făcut-o? Când să plece,
Sesiză că slava-i joacă feste.
Lesne-i să te-mbeți cu apă rece! (NICOLAE MĂTCAȘ)
SOLIDARI ÎN APĂRARE
Când Trump porni -n Iran atacul cras,
Nu-l sprijiniră aliații NATO,
Dar sunt de-acord cu toții, într-un glas,
Să curețe strâmtoarea ce-au minat-o. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CINE-I ÎNVINSUL ȘI CINE - ÎNVINGĂTORUL?
Pentru că scopul și-a atins,
S-a pricopsit pân-la refuz,
Să-i fi cedat celui învins
Controlul trecerii Ormuz? (NICOLAE MĂTCAȘ)
STRĂFULGERARE
Tresări Iranul: c-o strâmtoare
Poți să bagi o lume la strâmtoare!
Și de-atunci – să dea la poartă hunii –
Ține-n șah economia lumii. (LERU CICOARE)
DIN ORICE GREA-NCERCARE – UN ÎNVĂȚ
Iranu-a fost de-o cumpănă-ncercat:
Războiul cât pe ce să îl sugrume.
Un adevăr ascuns i-a revelat:
Având Ormuzul, controlezi o lume! (LERU CICOARE)
ARE DE LA CINE ÎNVĂȚA
Iranul apele internaționale
Le-a proclamat de capu-i ale sale,
Instituind și-o taxă pe strâmtoare.
O va plăti, la cât de mare-i, cine oare? (LERU CICOARE)
ÎNTR-O PARTE SE BLOCHEAZĂ, ÎN ALTA SE DEBLOCHEAZĂ
Când prin Golf petrolul e blocat,
Ca și cel din Rúsia-agresoare,
Din SUA el curge ne-ncetat –
Bani să iasă ca din râuri mare! (LERU CICOARE)
NIMIC DIN CE E OMENESC NU LI-I STRĂIN
Se văd - arar - și printre șefi de stat
Nu la bronzat, la summit de-anvergură,
Unii cu ochelari de pilotat,
Alții – cu câțiva dinți căzuți din gură. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
TERMENUL DE AJUTORARE EXPIRĂ
Promitea PNRR-nflorirea.
La ce prost stăm cu-aplicarea lui,
Ne-o permite cine prelungirea
Pân-la Paște, cel al calului?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
MUȚI VREO ȘAIZECI DE SECUNDE DE EMOȚII?
Echipajul de pe-„Artemis doi”,
Pregătit să vină înapoi,
Pentru Trump în culmea fericirii
Își pierdu pe loc darul vorbirii. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
TRAUMĂ DE SERVICIU
Unui șef de stat conex
Lady-i dase una-n plex,
Că de-atunci milordul Mille
Umblă-n scaun cu rotile. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
COCOANĂ MOROȘANĂ
La oră de-austeritate,
Când toți vor stabilitate,
PSD doar, mofturoasă,
Mai nu vrea și mai se lasă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
IEPURĂRIE
Îmbuibații de pe-al nostru plai
Au fugit de taxe în Dubai.
Bombele a huzuri nu-i lasă
Și-o tulesc la taxele de-acasă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)