Pe profesorul de matematică Åžtefan Mîrzac, câÅŸtigătorul unor premii importante la „Festivalul InternaÅ£ional al Aforismului” de la Tecuci, l-am întâlnit cu ceva timp în urmă la IaÅŸi, ca invitat al unei activităţi cu caracter literar organizat de fosta sa elevă din ÅŸcoala generală, Elena Mândru. 

Am fost atent la grupajul de aforisme pe care l-a citit, am stat de vorbă la finalul activităţii, constatând  dorinÅ£a de comunicare a acestuia ÅŸi preocuparea de a da coerenţă gândurilor sale. Vasluian, născut în localitatea Hurdugi, comuna Dimitrie Cantemir, a debutat în 1996  cu aforisme în revista „Cronica” din IaÅŸi, urmând să publice frecvent ÅŸi definiÅ£ii, paradoxuri, meditaÅ£ii sau reflecÅ£ii.

CITEȘTE ȘI: "După ploi È™i inundaÈ›ii, vine canicula: ANM a emis Cod Galben pentru judeÈ›ul BotoÈ..."

 

Volumul aflat în discuÅ£ie azi, „Eseuri comprimate” (mic dicÅ£ionar de aforisme, Editura „Pim”, IaÅŸi, 2021; prefaÅ£a: Teodor Pracsiu)., urmează  altora două: „Cuvinte cu dor de miez” (2006) ÅŸi „Natura din om” (2018). Într-un „Cuvânt către Măria Sa, Cititorul”, Åžtefan Mârzac Å£ine să precizeze unele aspecte care au condus la arhitectura volumului. ReÅ£inem: 1. „Cartea are structură de dicÅ£ionar – dar cuvintele, termenii dintr-un dicÅ£ionar sunt înlocuiÅ£i aici cu temele aforismelor.”; 2. „ConÅ£inând aforisme în loc de cuvinte, termeni,  volumul are o structură mai complexă decât a unui dicÅ£ionar”; 3. „Cartea aceasta este ca marea, formată adunând picătură cu picătură, în decurs de mulÅ£i ani. Ea nu se citeÅŸte ca un roman, pe nerăsuflate, ci numai cu pauze – pentru a oferi timp de meditaÅ£ie”; 4. „Pilonul tematic al cărÅ£ii, ca o coloană a infinitului, unind energetic cerul cu pământul, este omul  care trăieÅŸte în realitatea actuală, în degradare morală, dar privindu-se din exterior, ca să se vadă mai bine, să se îndemne să facă ceva pentru reabilitare ÅŸi evoluÅ£ie spirituală.”

Åžtefan Mîrzac ÅŸtie că aforismul este acea concentrare de cuvinte astfel alese încât să exprime un sens adânc al lumii ÅŸi pe care autorul lui îl pune sub supremaÅ£ia tiranică a unei filosofii. Altfel, aforismul devine o înÅŸiruire searbădă de cuvinte, aspect  pe care îl evidenÅ£iază foarte bine la secvenÅ£a „cuvânt”, căruia îi atribuie  14 definiÅ£ii aforistice: „Doar miezul cuvintelor coapte poate germina. Să le semănăm!”; „Omul are cuvânt, dacă cuvântul lui are suflet.”; „Uneori, cuvintele sunt atât de dulci, încât resping în loc să atragă.”; Doar dacă munceÅŸti în mina cuvintelor, poÅ£i spune vorbe de aur.”; „Cuvintele, odată rostite ÅŸi scoase la lumină, vor sta la închisoare dacă   nu-s respectate.”;  „Când au vrut să zboare, cuvintele au devenit uÅŸoare, dându-ÅŸi sufletul odată cu valoarea.” etc.

Åžtefan Mârzac vine, de undeva, dinspre concepÅ£ia  lui Mircea Vulcănescu , o împletire între  filosofia răsăriteană (de tip elen ÅŸi indic) ÅŸi cea apuseană (de tip mistic ÅŸi moral). Din punctul meu de vedere, procentul aforismelor care duc spre cea de-a doua formă este  mult mai mare, remarcându-se  prezenÅ£a intuiÅ£iei  directe a existenÅ£ei  ÅŸi prezenÅ£a  libertăţii ce deliberează. Autorul acestui volum este un mare deliberator.  Am numărat peste 500 de termeni, mai exact 548,  supuÅŸi definirii prin aforisme, fapt ce-i permite cititorului să-ÅŸi  formeze  personalitatea apelând la o construcÅ£ie stadială care i se potriveÅŸte. Eu recomand tehnica oglindirii, fiind printre cele care vă dau posibilitatea să descoperiÅ£i ÅŸi sensul ascuns al aforismului, cel care nu este încă declarat. Din această perspectivă, ca să dau un exemplu,  secvenÅ£ei „mască” îi sunt arondate 19 definiÅ£ii: „Masca îmbracă ego-ul cu haine de suflet.”; „Masca este o colecÅ£ie de minciuni frumoase, care te ajută să stai ÅŸi în vitrină.”; „Deseori, masca este peruca de pe suflet.”; „Masca ne apără în exterior, dar ne îndepărtează de interior.”; „Masca, chiar dacă acoperă, uneori descoperă.”; „Masca este împodobită cu cioburi de suflet.”; „În masca diavolului găseÅŸti numai lucruri sfinte.”; „Masca este particula de om care a înÅ£eles că trebuie să se comporte ondulatoriu.” etc.

Printre  termenii aleÈ™i a fi definiÈ›i  sunt cei care dau stări speciale omului. Iubirea, fiind unul dintre aceÈ™tia, îi sunt atribuite 20 de aforisme:  „Iubirea, când se naÈ™te, te orbeÅŸte – iar când moare, te trezeÅŸte.”; „Lipsa de iubire naÅŸte din ce în ce mai multe maÅŸini  vii.”; „Când iubirea se reduce la plăcere, devine trecătoare.”; „Iubirea naÅŸte îngeri.” etc.

Aflat între poezie ÅŸi discurs filozofic, aforismul lui Åžtefan Mârzac este, după cum  aflăm din secvenÅ£a de la paginile 18 ÅŸi 19, „risipă de energie ÅŸi  economie de cuvinte”, „mărunÅ£iÅŸul cel greu ÅŸi valoros din banca literară”, „lecÅ£ia seminÅ£ei: esenÅ£a ocupă un loc minim”, „cuvântul care ÅŸi-a împlinit dorul de miez”, „ceea ce rămâne dacă storci bine un roman”, „un licăr de lumină care ne pune pe gânduri”, „înÅ£elepciunea învelită uneori cu umor”, bobul de polen cules de inspiraÅ£ie din florile spiritului”, „un BrâncuÅŸi al cuvântului”, „muÅŸtarul spiritual al Tecuciului”, diamantul de spirit care sclipeÅŸte pe orice parte l-ai privi”. Însă cea mai nobilă definiÅ£ie pe care o dă  autorul  este aceea prin care pune semnul  congruenÅ£ei între aforism ÅŸi „UN ESEU COMPRIMAT” („Aforismele sunt niÅŸte eseuri comprimate care fac economie de romane”). DefiniÅ£ia i-a fost sugerată, cred,  de punctul de vedere a lui Nietzsche care sugera că „un aforism  trebuie să spună în numai câteva cuvinte ceea ce alÅ£ii spun într-o  carte.”   DeÅŸi la vârsta pe care o are (s-a născut în 1942)  Åžtefan Mîrzac  a publicat doar trei cărÅ£i, conÅ£inutul lor relevă faptul că în această viaţă  având viciul lecturii, a citit biblioteci întregi. O evidenÅ£iază  maxima concentrare ÅŸi intensitatea gândirii, la care se adaugă    evidenta preocupare de a nu scrie pentru Sine ci pentru Celălalt.

 

 

Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

 

OMAGIU

Când spui iubită, vezi o floare,

Întregul Rai vezi în femeie,

Dar vezi şi fortăreaţa-n care

Pătrund acei dotaţi cu cheie. (VASILE LARCO)

 

UNUI VEÅžNIC BÄ‚UTOR

Când bea i-e rău, cum să vă spui,

El zace-o zi sau două, poate,

Åži-ar pune omul pofta-n cui,

Dar cuiul, vai, pe cui se scoate! (VASILE LARCO)

 

INERÅ¢IA VINULUI

De bei un singur păhărel

Uşor tu o să-l duci pe el.

De bei mai multe păhărele,

Vei fi tu cel purtat de ele! (VASILE LARCO)

 

DEVIZA OENOLOGULUI

Eu de bancuri nu mă ţin,

Sunt mereu om de cuvânt

Åži când am promis că vin

Vin, de vin mă las înfrânt! (VASILE LARCO)

 

BRÂNZÄ‚ FRANÅ¢UZEASCÄ‚

Am mâncat fromage subÅ£ire

Cu un gust chiar delicios,

Dar vă jur că la ieşire

Mirosea mult mai frumos. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)

 

CERTITUDINE

Bătut în cap fiind, să spui

Că de folos eşti tuturor,

N-oi fi de râsul proÅŸtilor,

Ba chiar crezut, dacă eşti cui. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)

 

PARLAMENT UNICAMERAL 

Pe trei cărări, ieşind din berărie

Conchide Cetăţeanul Turmentat:

– O cameră să aibă, dar să fie

Cu grupul sanitar decomandat. (VASILE VAJOGA)

 

 

 

 

PE SCENA DE LA CĂRĂBUȘ

Omul are des angoase

Când povara-i greu de dus,

Însă din Vaslui, Tănase

Câte n-ar avea de spus...( !?) (MAX OPAIÅ¢)

 

VIN ALEGERILE

   (minifabulă)

Noapte-i plină de insecte;

Între ele sunt È™i  muÈ™te,

Însă, împărÈ›ite-n secte,

Pârjolesc în grup... lăcuste! (MAX OPAIÅ¢)

 

VIS DE TOAMNÄ‚

 

După-atâta timp, în cramă,

Vreau la masă să apari,

Să te bag È™i eu în seamă,

Că eÈ™ti  GRASÄ‚ de...COTNARI! (MAX OPAIÅ¢)

 

NU-I MARFARUL CA RAPIDUL!

În politică-I dorită

Baza, nicidecum acidul,

Onorabilă, cinstită,

Ce-a schimbat la timp partidul! (IOAN MAMAISCHE)

 

TIMPUL ÅžI TIMPURILE

Mă tot întreb, aÅŸa în van,

La câte-am pătimit ÅŸi-am tras,

Dacă ne-ntoarcem cu un ceas,

De ce n-am face-o… cu un an? (IOAN MAMAISCHE)

 

 

CÄ‚RÅ¢I DE COPII ÈŠN REZUMAT

(„OcheÅŸel ÅŸi Bălăioara” de Åžtefan IureÅŸ)
Ocheșel și Bălăioara:
Un flăcău din Ferentari
Pe o fată,-n Timișoara,
O golește de dolari. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

INSTRUCTORUL AUTO

Fascinat ca un puÅŸtan

De nurii unei codane,

Stă c-o mână pe volan

Åži cu alta… sub volane! (DUMITRU MONACU)

 

NÄ‚SCUT A DOUA OARÄ‚
Eu nu-i port Băncii niciodată boală,
Cu mama parc-avut-a protocol,
La naÈ™tere am fost în puÈ›a goală
Iar la executare-n fundu' gol. (AXENTE IUGA)

TESTAMENT
UrmaÈ™i ai mei, când o să mor,
Puteți trăi-n destrăbălare,
Vă las avere-un ajutor
Ce statu-l dă la-nmormântare. (AXENTE IUGA)
 

 LA SERVICIU
Noroc și baftă, veri fierbinți,
Nu i-au fost șefului prea rare.
I le-am transmis, scrâÈ™nind din dinÈ›i,
De zeci de ori, ca o...urare! (AXENTE IUGA)

 

REPLICILE LUI ÅžTEFAN BAÅžNO

Voi veni ca să te iau

Sub un nufăr auriu,

Singur n-aș putea să stau,

În al negrului sicriu... (FLORIN LEÅžAN)

 

Ce băiat bun e Florin!

Și ce spun nu e hoție,

Somnul i se pare chin

În sicriu, fără soÈ›ie.. (ÅžTEFAN BAÅžNO)

 

TANGA

E la zi cu moda mini

Şi această domnişoară,

Dar  văzând ai ei bikini,

Trasă, cred c-a fost , pe sfoară. (TONY ANDREESCU)

 

 

Sfoara este grosieră

Și in spate , și in față

De-aia dumneaei preferă

Doar un firisor de ață! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

 

 

Ce È™coală-naltă-i bătrâneÈ›ea,

E cea din urmă facultate

În ea înveÈ›i nu cum s-adună

Ci cum se lasă-n urmă toate! (KATHRIN TOM)

 

 

Da, bătrâneÈ›ea-i È™coală cool

Și eu conștiincios emul,

Întreb un amănunt banal:

Când e examenul final!? (ÅžTEFAN BAÅžNO)

 

Majoritatea dăm examenul singuri, într-o zi,

la o oră neanunțată, cred că tema e aceeași! (KATHRIN TOM)

 

 

Examenul final oricum îl trecem

La ăsta n-ai cum să mai ai restanță

Depinde însă modul cum petrecem

Ce ne-a rămas și ce-are importanță... (ŞTEFAN BAŞNO)

 

 

CONSECVENȚĂ

Cu sudalme onorat

Teza îmi susÈ›in, fixistă:

Asumat sau ignorat...

Adevărul tot există.  (AL. D. FUNDUIANU)

 

Așa e Sandule, cum zici

Atâta însă că pe-aici

L-au copleșit cam multe javre

Cu o grămadă de palavre! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

NÄ‚SCUT SÄ‚ FIE LIBER(TIN)

E mereu prezent în Top-uri

Că, prin firea-i slobodă,

Insul trece pe la stopuri...

Ca Vodă prin lobodă. (AL. D. FUNDUIANU)

 

 

Loboda de o strivește

Nu e bai, o pui in ciorbă,

Insă e o altă vorbă

Când de oameni se loveÈ™te! (ÅžTEFAN BAÅžNO)

 

 

Veșnicia s-a născut la stat.
(Un funcÈ›ionar public) (PETRU IOAN GÂRDA)

 

Am înÈ›eles, aÈ™a e treaba,

Deci veșnicia-i stat degeaba

De-acuma o să iau aminte

La domnul nostru președinte! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

POEZII “FÄ‚RÄ‚ TITLU”

Doar două cauze par de conceput

În acest gen de poezie:

Ori poezia n-are conţinut,

Ori autorul… doarme când o scrie! (MIHAI SCHWEITZER)

 

A-NCEPUT, DEJA, CAMPANIA ELECTORALÄ‚

Circul este evident:

Ecran, presă, Parlament,

Alianțe, trădători;

Aceiași plagiatori. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

BARON LOCAL, CONTRACTUAL

E om cu co..e,  dă mită,

Pe politruci îi imită;

La licitaÈ›ii “cusute”

Prinde contracte…cu sute. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

MOȘULICĂ PE CENTURĂ

I-a plăcut, sexy, frumoasă,

A luat-o la el acasă;

Au făcut amor domol

Și-o frecÈ›ie cu…carmol. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

 

  PENSIONARII ȘI VIAGRA

- Bă, ai luat pastila-albastră,

Ești fericit, ia zi, crește?

- Pe dracu, se molipsește,

Cum creÈ™te pensia noastră. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

 

CUM ÎȘI PLACHEAZÄ‚ UN RUGBIST NEVASTA

Mă faci malac și prost mereu,

Dar pot să ti-o trântesc È™i eu;

O să-È›i înfig câte-un eseu*

Și, când insiÈ™ti, îÈ›i fac meleu** (DUMITRU BUJDOIU)

* Eseu= termen È™i din rugby, când un jucător culcă mingea în

    spatele terenului advers.

 **Meleu=luptă corp la corp, grămadă (DEX)

 

    

 

PÄ‚SÄ‚RET CU CIOCUL DE OÈšEL

Pașnic păsăret din lumea mare

Vara-n Deltă se-așternea lăicer.

Azi în locul păsărilor rare

Drone mortifere zbor pe cer. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

S.O.S.: COPIII UCRAINENI DIN TERITORIILE OCUPATE

SUNT SUPUȘI IENICERIZĂRII!

Îl tot credeam un simplu istorism,

Pierdut pe veci cu lumea otomană,

Oripilați, acum, că-i realism,

Fructificat de-o gintă subumană. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

CALUL DE DAR AZI SE CAUTÄ‚-N GURÄ‚?!

Ábrams-ul cam face fiÈ›e?

Solu-i pare mlăștinit?

FaÄ­ne mâncări, socăcíÈ›e,

Doar că rău le-ați mai servit!... (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

LOCAL COMBAT

Cum se-mburíc’-un cancelar în vrie

Că are rezistență de inox!

Da, È™tim È™i noi că-i tare-n nătângíe,

Dar să vedem cum va pará la box. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)

 

ȘI MOLDOIVANUL TOT LA NEAM SE TRAGE

Și-un mankurt se simte bine

În salinele române,

Nu merge la Solikamsk

(Darmite la Verhojansk!).

Cum oare-un moldoivan

Va grăi c-un ardelean?! (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

CÂND VOTÄ‚M PARTIDE, NU PERSOANE

Hidră demagogă-n capul sforii,

Cum m-acuzi că tot votez în vânt

Și nu-aleg pe cei mai meritórii,

Dacă toÈ›i  o apă-s È™i-un pământ? (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)

 

LÄ‚UDATA MAJORARE

NE-A LÄ‚SAT CU OCHII-N SOARE

Calculare peste calculare,

Toate urmărind o majorare,

Doar că mult râvnita majorare

Sfârâiac crengian e: micÈ™orare! (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)

 

BAHLUI ÎNTR-UN MELANJ HAIHUI

N-a fost nici vorbă de pilonul doi,

Ne minte-un bos, dar îl contestă-un È›oi.

Când unul spune una, altul – alta,

E limpede că-i cam bâhlită balta. (LERU CICOARE)_

 

CUVÂNTUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT

Când gornesc de-o minóră reformă

Ori, mai grav, de-o reformă majoră,

Să nu fie-o schimbare de formă:

Un amurg prezentat drept auroră! (LERU CICOARE)

 

ENIGMÄ‚

Cățeluș cu părul creț,

Ia să-mi spui tu, filfizon,

Cum stă-n cap de biet județ

Cel mai opulent baron? (LERU CICOARE)

 

COTOIUL DIN VASLUI ȘI RĂȚOIUL CEL TEHUI

Doliu nu-i, nici bucurie:

ToÈ›i È™tiau că – din gros – fură.

La undít nu c-o goghíe,

Ci l-au prins cu rața-n gură! (LERU CICOARE)

 

CÂT SÄ‚ TOT UMBLAÈšI CU FOFÂRLCA?

Să-l scoateți din partid, ba și din post,

Pe când l-au prins cu mâÈ›a – are rost?

Ba să-i fi dat un È™ut în fundiÈ™or

Pe când umbla cu puf pe botiÈ™or! (LERU CICOARE)

 

CĂCI DOAR SE VĂD DE LA O POȘTĂ

S-a – partidul – curățat,

Că-ați exclus o mare sculă?

Ia priviÈ›i-i câÈ›i în stat

Sunt cu musca pe căciulă!... (LERU CICOARE)

 

RÄ‚SFÄ‚ÈšUL I-A VENIT DE HAC

Secretara, bat-o vina, concubina,

La păcat l-împinse, colombina.

Să fi fost o pupăză din tei,

ÎÈ™i trăiau iubirea-ntr-un bordei... (LERU CICOARE)

 

PECINGINEA

El, în post pe veci plantatu,

Și-a sădit la cald tot natul:

Fosta soață-n for suprem,

Beizadeaua – în sistem.... (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)

 

LEGEA ARMONIEI

Mare, mic, partidu -n centru,

Tot baroni-i suflă-n véntru.

După ce-a picat baronul,

Se dezumflă și balonul. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

LEGITATE CONTRA FIRII

Legitate cu frustețe

Respinsă È™i de caváfi:

Cele mai calíci judeÈ›e

Au cei mai cu cheag vătafi! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

ȘEFI NOI, NĂRAVURI VECHI

ÎÈ™i iau amante fufe tineréle,

Plătite, sigur, nu din cont privat,

Retribuite, cele pupezéle,

Din bani din gros, È™ulhétic, de la stat. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)

 

UN VIRUS CONTAGIOS

Măi șefi mari și șefuleți,

Ce vă dați isteți sticleți?

Au nu È™tiÈ›i că amantlâcul

Poate să vă taie zvâcul?! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)

 

CUM VOR PATRONATELE DIN TURISM

Ă-ȘI SPOREASCĂ VENITURILE

Vrei turism în altă È›ară?

Să plăteÈ™ti când ieÈ™i afară,

Iar de-aduci niscaiva scoici,

Să plăteÈ™ti È™i când te-ntorci! (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)

 

(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)