Pe profesorul de matematică Ştefan Mîrzac, câştigătorul unor premii importante la „Festivalul Internaţional al Aforismului” de la Tecuci, l-am întâlnit cu ceva timp în urmă la Iaşi, ca invitat al unei activităţi cu caracter literar organizat de fosta sa elevă din şcoala generală, Elena Mândru. 

Am fost atent la grupajul de aforisme pe care l-a citit, am stat de vorbă la finalul activităţii, constatând  dorinţa de comunicare a acestuia şi preocuparea de a da coerenţă gândurilor sale. Vasluian, născut în localitatea Hurdugi, comuna Dimitrie Cantemir, a debutat în 1996  cu aforisme în revista „Cronica” din Iaşi, urmând să publice frecvent şi definiţii, paradoxuri, meditaţii sau reflecţii.

Volumul aflat în discuţie azi, „Eseuri comprimate” (mic dicţionar de aforisme, Editura „Pim”, Iaşi, 2021; prefaţa: Teodor Pracsiu)., urmează  altora două: „Cuvinte cu dor de miez” (2006) şi „Natura din om” (2018). Într-un „Cuvânt către Măria Sa, Cititorul”, Ştefan Mârzac ţine să precizeze unele aspecte care au condus la arhitectura volumului. Reţinem: 1. „Cartea are structură de dicţionar – dar cuvintele, termenii dintr-un dicţionar sunt înlocuiţi aici cu temele aforismelor.”; 2. „Conţinând aforisme în loc de cuvinte, termeni,  volumul are o structură mai complexă decât a unui dicţionar”; 3. „Cartea aceasta este ca marea, formată adunând picătură cu picătură, în decurs de mulţi ani. Ea nu se citeşte ca un roman, pe nerăsuflate, ci numai cu pauze – pentru a oferi timp de meditaţie”; 4. „Pilonul tematic al cărţii, ca o coloană a infinitului, unind energetic cerul cu pământul, este omul  care trăieşte în realitatea actuală, în degradare morală, dar privindu-se din exterior, ca să se vadă mai bine, să se îndemne să facă ceva pentru reabilitare şi evoluţie spirituală.”

Ştefan Mîrzac ştie că aforismul este acea concentrare de cuvinte astfel alese încât să exprime un sens adânc al lumii şi pe care autorul lui îl pune sub supremaţia tiranică a unei filosofii. Altfel, aforismul devine o înşiruire searbădă de cuvinte, aspect  pe care îl evidenţiază foarte bine la secvenţa „cuvânt”, căruia îi atribuie  14 definiţii aforistice: „Doar miezul cuvintelor coapte poate germina. Să le semănăm!”; „Omul are cuvânt, dacă cuvântul lui are suflet.”; „Uneori, cuvintele sunt atât de dulci, încât resping în loc să atragă.”; Doar dacă munceşti în mina cuvintelor, poţi spune vorbe de aur.”; „Cuvintele, odată rostite şi scoase la lumină, vor sta la închisoare dacă   nu-s respectate.”;  „Când au vrut să zboare, cuvintele au devenit uşoare, dându-şi sufletul odată cu valoarea.” etc.

Ştefan Mârzac vine, de undeva, dinspre concepţia  lui Mircea Vulcănescu , o împletire între  filosofia răsăriteană (de tip elen şi indic) şi cea apuseană (de tip mistic şi moral). Din punctul meu de vedere, procentul aforismelor care duc spre cea de-a doua formă este  mult mai mare, remarcându-se  prezenţa intuiţiei  directe a existenţei  şi prezenţa  libertăţii ce deliberează. Autorul acestui volum este un mare deliberator.  Am numărat peste 500 de termeni, mai exact 548,  supuşi definirii prin aforisme, fapt ce-i permite cititorului să-şi  formeze  personalitatea apelând la o construcţie stadială care i se potriveşte. Eu recomand tehnica oglindirii, fiind printre cele care vă dau posibilitatea să descoperiţi şi sensul ascuns al aforismului, cel care nu este încă declarat. Din această perspectivă, ca să dau un exemplu,  secvenţei „mască” îi sunt arondate 19 definiţii: „Masca îmbracă ego-ul cu haine de suflet.”; „Masca este o colecţie de minciuni frumoase, care te ajută să stai şi în vitrină.”; „Deseori, masca este peruca de pe suflet.”; „Masca ne apără în exterior, dar ne îndepărtează de interior.”; „Masca, chiar dacă acoperă, uneori descoperă.”; „Masca este împodobită cu cioburi de suflet.”; „În masca diavolului găseşti numai lucruri sfinte.”; „Masca este particula de om care a înţeles că trebuie să se comporte ondulatoriu.” etc.

Printre  termenii aleși a fi definiți  sunt cei care dau stări speciale omului. Iubirea, fiind unul dintre aceștia, îi sunt atribuite 20 de aforisme:  „Iubirea, când se naște, te orbeşte – iar când moare, te trezeşte.”; „Lipsa de iubire naşte din ce în ce mai multe maşini  vii.”; „Când iubirea se reduce la plăcere, devine trecătoare.”; „Iubirea naşte îngeri.” etc.

Aflat între poezie şi discurs filozofic, aforismul lui Ştefan Mârzac este, după cum  aflăm din secvenţa de la paginile 18 şi 19, „risipă de energie şi  economie de cuvinte”, „mărunţişul cel greu şi valoros din banca literară”, „lecţia seminţei: esenţa ocupă un loc minim”, „cuvântul care şi-a împlinit dorul de miez”, „ceea ce rămâne dacă storci bine un roman”, „un licăr de lumină care ne pune pe gânduri”, „înţelepciunea învelită uneori cu umor”, bobul de polen cules de inspiraţie din florile spiritului”, „un Brâncuşi al cuvântului”, „muştarul spiritual al Tecuciului”, diamantul de spirit care sclipeşte pe orice parte l-ai privi”. Însă cea mai nobilă definiţie pe care o dă  autorul  este aceea prin care pune semnul  congruenţei între aforism şi „UN ESEU COMPRIMAT” („Aforismele sunt nişte eseuri comprimate care fac economie de romane”). Definiţia i-a fost sugerată, cred,  de punctul de vedere a lui Nietzsche care sugera că „un aforism  trebuie să spună în numai câteva cuvinte ceea ce alţii spun într-o  carte.”   Deşi la vârsta pe care o are (s-a născut în 1942)  Ştefan Mîrzac  a publicat doar trei cărţi, conţinutul lor relevă faptul că în această viaţă  având viciul lecturii, a citit biblioteci întregi. O evidenţiază  maxima concentrare şi intensitatea gândirii, la care se adaugă    evidenta preocupare de a nu scrie pentru Sine ci pentru Celălalt.

 

 

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

 

OMAGIU

Când spui iubită, vezi o floare,

Întregul Rai vezi în femeie,

Dar vezi şi fortăreaţa-n care

Pătrund acei dotaţi cu cheie. (VASILE LARCO)

 

UNUI VEŞNIC BĂUTOR

Când bea i-e rău, cum să vă spui,

El zace-o zi sau două, poate,

Şi-ar pune omul pofta-n cui,

Dar cuiul, vai, pe cui se scoate! (VASILE LARCO)

 

INERŢIA VINULUI

De bei un singur păhărel

Uşor tu o să-l duci pe el.

De bei mai multe păhărele,

Vei fi tu cel purtat de ele! (VASILE LARCO)

 

DEVIZA OENOLOGULUI

Eu de bancuri nu mă ţin,

Sunt mereu om de cuvânt

Şi când am promis că vin

Vin, de vin mă las înfrânt! (VASILE LARCO)

 

BRÂNZĂ FRANŢUZEASCĂ

Am mâncat fromage subţire

Cu un gust chiar delicios,

Dar vă jur că la ieşire

Mirosea mult mai frumos. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)

 

CERTITUDINE

Bătut în cap fiind, să spui

Că de folos eşti tuturor,

N-oi fi de râsul proştilor,

Ba chiar crezut, dacă eşti cui. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)

 

PARLAMENT UNICAMERAL 

Pe trei cărări, ieşind din berărie

Conchide Cetăţeanul Turmentat:

– O cameră să aibă, dar să fie

Cu grupul sanitar decomandat. (VASILE VAJOGA)

 

 

 

 

PE SCENA DE LA CĂRĂBUȘ

Omul are des angoase

Când povara-i greu de dus,

Însă din Vaslui, Tănase

Câte n-ar avea de spus...( !?) (MAX OPAIŢ)

 

VIN ALEGERILE

   (minifabulă)

Noapte-i plină de insecte;

Între ele sunt și  muște,

Însă, împărțite-n secte,

Pârjolesc în grup... lăcuste! (MAX OPAIŢ)

 

VIS DE TOAMNĂ

 

După-atâta timp, în cramă,

Vreau la masă să apari,

Să te bag și eu în seamă,

Că ești  GRASĂ de...COTNARI! (MAX OPAIŢ)

 

NU-I MARFARUL CA RAPIDUL!

În politică-I dorită

Baza, nicidecum acidul,

Onorabilă, cinstită,

Ce-a schimbat la timp partidul! (IOAN MAMAISCHE)

 

TIMPUL ŞI TIMPURILE

Mă tot întreb, aşa în van,

La câte-am pătimit şi-am tras,

Dacă ne-ntoarcem cu un ceas,

De ce n-am face-o… cu un an? (IOAN MAMAISCHE)

 

 

CĂRŢI DE COPII ȊN REZUMAT

(„Ocheşel şi Bălăioara” de Ştefan Iureş)
Ocheșel și Bălăioara:
Un flăcău din Ferentari
Pe o fată,-n Timișoara,
O golește de dolari. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

INSTRUCTORUL AUTO

Fascinat ca un puştan

De nurii unei codane,

Stă c-o mână pe volan

Şi cu alta… sub volane! (DUMITRU MONACU)

 

NĂSCUT A DOUA OARĂ
Eu nu-i port Băncii niciodată boală,
Cu mama parc-avut-a protocol,
La naștere am fost în puța goală
Iar la executare-n fundu' gol. (AXENTE IUGA)

TESTAMENT
Urmași ai mei, când o să mor,
Puteți trăi-n destrăbălare,
Vă las avere-un ajutor
Ce statu-l dă la-nmormântare. (AXENTE IUGA)
 

 LA SERVICIU
Noroc și baftă, veri fierbinți,
Nu i-au fost șefului prea rare.
I le-am transmis, scrâșnind din dinți,
De zeci de ori, ca o...urare! (AXENTE IUGA)

 

REPLICILE LUI ŞTEFAN BAŞNO

Voi veni ca să te iau

Sub un nufăr auriu,

Singur n-aș putea să stau,

În al negrului sicriu... (FLORIN LEŞAN)

 

Ce băiat bun e Florin!

Și ce spun nu e hoție,

Somnul i se pare chin

În sicriu, fără soție.. (ŞTEFAN BAŞNO)

 

TANGA

E la zi cu moda mini

Şi această domnişoară,

Dar  văzând ai ei bikini,

Trasă, cred c-a fost , pe sfoară. (TONY ANDREESCU)

 

 

Sfoara este grosieră

Și in spate , și in față

De-aia dumneaei preferă

Doar un firisor de ață! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

 

 

Ce școală-naltă-i bătrânețea,

E cea din urmă facultate

În ea înveți nu cum s-adună

Ci cum se lasă-n urmă toate! (KATHRIN TOM)

 

 

Da, bătrânețea-i școală cool

Și eu conștiincios emul,

Întreb un amănunt banal:

Când e examenul final!? (ŞTEFAN BAŞNO)

 

Majoritatea dăm examenul singuri, într-o zi,

la o oră neanunțată, cred că tema e aceeași! (KATHRIN TOM)

 

 

Examenul final oricum îl trecem

La ăsta n-ai cum să mai ai restanță

Depinde însă modul cum petrecem

Ce ne-a rămas și ce-are importanță... (ŞTEFAN BAŞNO)

 

 

CONSECVENȚĂ

Cu sudalme onorat

Teza îmi susțin, fixistă:

Asumat sau ignorat...

Adevărul tot există.  (AL. D. FUNDUIANU)

 

Așa e Sandule, cum zici

Atâta însă că pe-aici

L-au copleșit cam multe javre

Cu o grămadă de palavre! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

NĂSCUT SĂ FIE LIBER(TIN)

E mereu prezent în Top-uri

Că, prin firea-i slobodă,

Insul trece pe la stopuri...

Ca Vodă prin lobodă. (AL. D. FUNDUIANU)

 

 

Loboda de o strivește

Nu e bai, o pui in ciorbă,

Insă e o altă vorbă

Când de oameni se lovește! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

 

Veșnicia s-a născut la stat.
(Un funcționar public) (PETRU IOAN GÂRDA)

 

Am înțeles, așa e treaba,

Deci veșnicia-i stat degeaba

De-acuma o să iau aminte

La domnul nostru președinte! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

POEZII “FĂRĂ TITLU”

Doar două cauze par de conceput

În acest gen de poezie:

Ori poezia n-are conţinut,

Ori autorul… doarme când o scrie! (MIHAI SCHWEITZER)

 

A-NCEPUT, DEJA, CAMPANIA ELECTORALĂ

Circul este evident:

Ecran, presă, Parlament,

Alianțe, trădători;

Aceiași plagiatori. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

BARON LOCAL, CONTRACTUAL

E om cu co..e,  dă mită,

Pe politruci îi imită;

La licitații “cusute”

Prinde contracte…cu sute. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

MOȘULICĂ PE CENTURĂ

I-a plăcut, sexy, frumoasă,

A luat-o la el acasă;

Au făcut amor domol

Și-o frecție cu…carmol. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

 

  PENSIONARII ȘI VIAGRA

- Bă, ai luat pastila-albastră,

Ești fericit, ia zi, crește?

- Pe dracu, se molipsește,

Cum crește pensia noastră. (DUMITRU BUJDOIU)

 

 

 

CUM ÎȘI PLACHEAZĂ UN RUGBIST NEVASTA

Mă faci malac și prost mereu,

Dar pot să ti-o trântesc și eu;

O să-ți înfig câte-un eseu*

Și, când insiști, îți fac meleu** (DUMITRU BUJDOIU)

* Eseu= termen și din rugby, când un jucător culcă mingea în

    spatele terenului advers.

 **Meleu=luptă corp la corp, grămadă (DEX)

 

    

 

PĂSĂRET CU CIOCUL DE OȚEL

Pașnic păsăret din lumea mare

Vara-n Deltă se-așternea lăicer.

Azi în locul păsărilor rare

Drone mortifere zbor pe cer. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

S.O.S.: COPIII UCRAINENI DIN TERITORIILE OCUPATE

SUNT SUPUȘI IENICERIZĂRII!

Îl tot credeam un simplu istorism,

Pierdut pe veci cu lumea otomană,

Oripilați, acum, că-i realism,

Fructificat de-o gintă subumană. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

CALUL DE DAR AZI SE CAUTĂ-N GURĂ?!

Ábrams-ul cam face fițe?

Solu-i pare mlăștinit?

Faĭne mâncări, socăcíțe,

Doar că rău le-ați mai servit!... (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

LOCAL COMBAT

Cum se-mburíc’-un cancelar în vrie

Că are rezistență de inox!

Da, știm și noi că-i tare-n nătângíe,

Dar să vedem cum va pará la box. (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

ȘI MOLDOIVANUL TOT LA NEAM SE TRAGE

Și-un mankurt se simte bine

În salinele române,

Nu merge la Solikamsk

(Darmite la Verhojansk!).

Cum oare-un moldoivan

Va grăi c-un ardelean?! (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

CÂND VOTĂM PARTIDE, NU PERSOANE

Hidră demagogă-n capul sforii,

Cum m-acuzi că tot votez în vânt

Și nu-aleg pe cei mai meritórii,

Dacă toți  o apă-s și-un pământ? (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

LĂUDATA MAJORARE

NE-A LĂSAT CU OCHII-N SOARE

Calculare peste calculare,

Toate urmărind o majorare,

Doar că mult râvnita majorare

Sfârâiac crengian e: micșorare! (NICOLAE MĂTCAȘ)

 

BAHLUI ÎNTR-UN MELANJ HAIHUI

N-a fost nici vorbă de pilonul doi,

Ne minte-un bos, dar îl contestă-un țoi.

Când unul spune una, altul – alta,

E limpede că-i cam bâhlită balta. (LERU CICOARE)_

 

CUVÂNTUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT

Când gornesc de-o minóră reformă

Ori, mai grav, de-o reformă majoră,

Să nu fie-o schimbare de formă:

Un amurg prezentat drept auroră! (LERU CICOARE)

 

ENIGMĂ

Cățeluș cu părul creț,

Ia să-mi spui tu, filfizon,

Cum stă-n cap de biet județ

Cel mai opulent baron? (LERU CICOARE)

 

COTOIUL DIN VASLUI ȘI RĂȚOIUL CEL TEHUI

Doliu nu-i, nici bucurie:

Toți știau că – din gros – fură.

La undít nu c-o goghíe,

Ci l-au prins cu rața-n gură! (LERU CICOARE)

 

CÂT SĂ TOT UMBLAȚI CU FOFÂRLCA?

Să-l scoateți din partid, ba și din post,

Pe când l-au prins cu mâța – are rost?

Ba să-i fi dat un șut în fundișor

Pe când umbla cu puf pe botișor! (LERU CICOARE)

 

CĂCI DOAR SE VĂD DE LA O POȘTĂ

S-a – partidul – curățat,

Că-ați exclus o mare sculă?

Ia priviți-i câți în stat

Sunt cu musca pe căciulă!... (LERU CICOARE)

 

RĂSFĂȚUL I-A VENIT DE HAC

Secretara, bat-o vina, concubina,

La păcat l-împinse, colombina.

Să fi fost o pupăză din tei,

Își trăiau iubirea-ntr-un bordei... (LERU CICOARE)

 

PECINGINEA

El, în post pe veci plantatu,

Și-a sădit la cald tot natul:

Fosta soață-n for suprem,

Beizadeaua – în sistem.... (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

LEGEA ARMONIEI

Mare, mic, partidu -n centru,

Tot baroni-i suflă-n véntru.

După ce-a picat baronul,

Se dezumflă și balonul. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

LEGITATE CONTRA FIRII

Legitate cu frustețe

Respinsă și de caváfi:

Cele mai calíci județe

Au cei mai cu cheag vătafi! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

ȘEFI NOI, NĂRAVURI VECHI

Își iau amante fufe tineréle,

Plătite, sigur, nu din cont privat,

Retribuite, cele pupezéle,

Din bani din gros, șulhétic, de la stat. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

UN VIRUS CONTAGIOS

Măi șefi mari și șefuleți,

Ce vă dați isteți sticleți?

Au nu știți că amantlâcul

Poate să vă taie zvâcul?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

CUM VOR PATRONATELE DIN TURISM

Ă-ȘI SPOREASCĂ VENITURILE

Vrei turism în altă țară?

Să plătești când ieși afară,

Iar de-aduci niscaiva scoici,

Să plătești și când te-ntorci! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)