Volumul scos sub egida Clubului Umoriştilor „Ion Ionescu Quintus” din Ploieşti, şi intitulat „Panoplia cu florete” (Editura „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2021), poartă semnătura şi spiritul a şapte autori: Florina Dinescu, Petru Băneşti, Virgil Petcu, Vasile Predescu, Stelică Romaniuc, Ştefan Al.-Saşa şi Valentin Ursu. Nu e singurul volum, semn că totul este pus sub influenţa a ceea ce numim unica funcţie a ironiei socratice definită de Liiceanu: „Să te menţii pe drumul căutării, să nu rămâi în iluzia unui lucru ştiut”. Preşedinta clubului, Florina Dinescu, ne informează că este cel de-al patrulea după „Muşchetarii prahoveni” (1995), „Mozaic umoristic” (1998) şi „După 20 de ani – umor major” (2001). Când un volum are mai mulţi autori, cum este cazul de faţă, înainte de a pune în valoare personalitatea fiecărui autor, el evidenţiază şi valoarea de ansamblu a unui club, cerc, cenaclu etc. Mai mult, astfel de volume editate, precum cele ale Clubului Umoriştilor din Ploieşti, devin şi modalităţi de mobilizare a energiilor creatoare individuale. Revenind la volumul în discuţie, chiar dacă este un volum colectiv, se poate percepe tonul şi stilul specifice fiecărui autor.
Florina Dinescu ne propune un umor alb, caracterizat de curăţenia poantelor şi cu evidente tuşe ce duc spre sociologie: Limba română în actualitate – „E limba noastră un parfum, / Dar de la Cluj pân`la Brăila / Cea mai vorbită limbă-acum / Precum se-aude-i romdăncila.”; Tăria vinului – „Lăsat ne-a fost ca dar divin / De-i negru, roşu, ori ca mierea, / Oricât de tare-ar fi un vin / Tot nu îmbată ca puterea!”; Declaraţie – „Să strig îmi vine către cer, / Că plină-s azi de cutezanţă: / „Guvernu-acesta-i bun frizer, …Mi-a ras şi ultima speranţă!”; Tactică românească – „Ca diplomaţi, ne-am întrecut / Încât nici nu contează restul: / La Deveselu-avem un scut / De-am veselit cu el tot Estul!”
Petru Băneşti abandonează stare de eterogenitate tematică a celorlalţi şase şi se axează pe o singură direcţie: psihologia femeilor din jurul său: Trăgătorii de elită – „Femeia este ţinta-n care / Bărbaţii trag să o doboare. / Deşi iau inima-n cătare, / Ei nimeresc pe la picioare.”; Unde dragoste nu e… - „Ea de la prima întâlnire / Vru o dovadă de iubire, / Iar el, topit de dragul ei, / I-a tras din geantă mii de lei.”; Calitatea defectului – „Din iubite ideale / Ies neveste infernale / Care nu pot fi blamate, / Că-s amante minunate.”; Trupa Amadeus – „Când iubitorii muzicii trăsniţi / De zici că trec barbare hoarde, / Când la concerte sunt ademeniţi / De-acest frumos cvartet de coarde.”
Virgil Petcu are în vizor şi kakistocraţii acestei naţii: Minifabulă – „Boii – cei cu beteşug, / Au rămas în sat la plug, / Iar câţiva mai acătării, / Au ajuns la cârma ţării.”; Guvernul – „E un fel de Moş Crăciun, /Ce promite-un trai mai bun. / Dar ajuns la noi în casă / Ne ia şi ce-avem pe masă.”; Audienţă la primărie – „Cu acte puse cap la cap / Ca să obţii o aprobare / Te duci cu jalba în proţap / Şi pleci cu coada-ntre picioare.”; Nostalgie ploieşteană – Pe bulevard mergeam demult, / S-admir castanii plini de flori / Dar astăzi, din acel tumult, / Aud doar croncănit de ciori!”
Despre Vasile Predescu rămâne aşa cum am mai spus-o: pune obiectivul pe adepţii culturii statice, aşa cum a definit-o Lawrence E. Harrison. În plus, se remarcă prin fulgerarea admirabilă dată de scurtimea celui de-al patrulea vers: Îndeletnicire – „Sunt pe la Guvern (o droaie!) / Îmbrăcaţi la patru ace, / Care-şi dau, că n-au ce face… / la ţurloaie.”; Raport – „Deşi muncea chiar de Crăciun, / I-au tras, cu scopul să-l reţină, / Pe şest, acarului Păun… / dosar…cu şină.”; Locţiitorul – „Când şeful său era plecat / El îi ţinea, la slujbă, locul / Şi-atunci, când i-a surâs norocul… / i l-a luat.”; Dacă n-ai un bătrân - „Bunicul nostru, drept vă spun / A suferit şi a luptat, / E darnic, tandru şi e bun… / de aruncat.”
De remarcat tentaţia lui Stelică Romaniuc de a plana spre un umor direct în mai toate situaţiile cerute de poante: Monumentalism – „Pe soclul aşezat în piaţă, / Tronează bustul lui frivol; / Arată cum a fost în viaţă… / Rigid şi înăuntru gol.”; Fatalitate – „Pe prost mereu l-am evitat / Şi la serviciu, şi la chef, / Dar rareori mi s-a-ntâmplat, / Acesta să nu-mi fie… şef.”; Geneză şi evoluţie – „Dumnezeu făcu pământul, / Cerul, omul şi lumina, / Ne-a dat ploile şi vântul, / Restu-i … „Fabricat în China”.; Dorinţă – „Vă recunosc, deşi n-am chef, / Că nu-s vreo somitate-n ţară, / Dar vreau să fiu ca alţii – şef, / Că-mi place mult o secretară.
Ironia lui Ştefan Al.-Saşa vine din relaţia gândire-simţire cu modul de analiză a demersurilor interioare ale altora: Înainte şi după – „O jumătate-am vrut să fie, / Dar uite azi, cum mă dezic. / În tumultoasa căsnicie / Ea este totul, eu nimic.”; Surpriza – „Se ivea pe culme toamna / Când o sărutam pe doamna, / Iar în vale ce să fie? / După-un pom, a mea soţie.”; Justificare – „Când i-am spus: nu ai cultură, / Ea cu mult aplomb îmi zice: / Cu-aşa sâni şi cu-aşa gură / Vrei să îl citeşti pe Nietzsche?”; Unei concubine de fost nomenclaturist – „La iubit ca o zevzeacă / Iar acum, văzând că pleacă / Şi-a făcut pe dată planul: / O să-i secere… ciocanul!”
Lista celor „şapte magnifici” ai Clubului prahovean o închide Valentin Ursu prin atitudinea sa fermă faţă de subiectul ales, conducând adesea spre satiră: Perspectivă idilică feminină – „Nu mai este azi de fiţe / Să ţeşi ţol în patru iţe, / Dar tradiţia converge, / „Meliţa” şi astăzi merge.”; Inspiraţie - „Dacă bea rachiu poetul / Şi se uită pe fereastră, / Vede-o cioară, hop sonetul / Despre-o pasăre măiastră.”; Posturi TV naţionale – „Posturile româneşti / Cât ai vrea, n-o să le-ncurci, / Că la toate tu găseşti, / Filme cu şi despre turci.”; Justificare adamică - „Eu nu îmi înşel nevasta / Cu o alta, chiar de-i divă, / Doar că eu îmi caut coasta, / Care-mi este potrivită!”
Volumul acesta colectiv îmi pune în faţă imaginea unei livezi aflată sub minunea exploziilor florale, fără plusuri, fără minusuri, semn că la Clubul Umoriştilor din Ploieşti există o strategie existenţială devenită mod de creaţie şi că lumea se poate interpreta şi prin epigramă. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
MINIFABULĂ DE TOAMNĂ
N-a rezistat prea mult amorul
Cel dintre un cocor şi-o raţă:
El şi-a luat c-o barză zborul,
Iar ea sfârşi drept carne-n piaţă. (ELENA MÂNDRU)
REMANIERE
Se duce vestea-n patru zări,
Cotidianele sunt pline,
Cum că la noi sunt, iar, schimbări…
Pe când şi cu schimbări în bine? (VASILE LARCO)
DISCURS DE PARTID LA ŞCOALA DE VARĂ
Am fost creaţi să reuşim
Şi zilnic asta ni se spune,
Dar uneori mai şi greşim…
Atunci când facem fapte bune. (GRIGORE COTUL)
PERSPECTIVĂ
Chiar dacă-i sărăcie-n ţară
Şi traiul nostru-i imoral,
Să ştiţi că haina militară
Va fi… costum naţional! (MIHAI ENACHI)
LA ANCHETĂ
Cum nu mai mint, nici nu mai fur,
Într-o anchetă n-aş intra
Cu-n poliţist, asta vă jur,
Dar cu o poliţistă, da! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
ALEŞII ŞI-AU MĂRIT SALARIILE
La mărirea de salarii
Care mult i-a bucurat
Au promis parlamentarii
Că se lasă de furat. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
FRUSTRARE DE NAVETIST
Şofând între oraş şi sat,
Prin gropi, din toamnă până-n vară,
La câte pene-am adunat,
De mult puteam zbura... din ţară! (PETRU IOAN GÂRDA)
DISPUTĂ ÎNTRE PARLAMENTARI
Cu ochii injectaţi de ură,
Aleşii noştri s-au jignit.
Le-aş spune-acum o vorbă dură:
Prea râde ruptul de cârpit! (MIHAI HAIVAS)
DEFINIŢIE
Dragostea, supremul har,
E o chestie lumească
Inventată de-un avar
Ca să nu… plătească… (DUMITRU MONACU)
NEMURIRE
Poeţi slăviţi între poeţi,
Nu chiar ca simplii creatori,
De câte ori am fost morţi beţi,
Ne-am şi crezut nemuritori!... (GHEORGHE BÂLICI)
RUGA UNEI EPIGRAMISTE
După rugi fierbinţi şi îndelungi,
I-a dat domnul doar picioare lungi;
Versu-i, ca şi ieri, e tot modest,
Însă în dactil şi anapest. (DAN NOREA)
UNUI AVOCAT
Procese – câte a avut –
Le-a câştigat cu uşurinţă
Şi numai unul a pierdut:
Proces... de conştiinţă. (ION DIVIZA)
SE VINDE ŢARA LA METRU PĂTRAT!
Sunt ,,baronii" care-afară
Vând ce pot, din ce-a rămas,
Că-i uşor să vinzi o ţară
...............................pas cu pas! ( MAX OPAIŢ )
EVA MODERNĂ
Fi-ndcă soţul nu-i acasă,
Făr' a fi exagerată,
Ocupată, după- masă,
Duce-o viaţă ... regulată. (MAX OPAIŢ )
STABILITATE
În cei saptezeci de ani,
Cinşpe premieri enumeri
În Regat, dar în Balcani,
Nu-ncerca... e greu să-i numeri! ( MAX OPAIŢ )
UNUI EDITOR
Cu relaţii mai oculte,
Altele oficiale,
A făcut greşeli, ( cam multe!)
Unele... gramaticale! ( MAX OPAIŢ )
PROTECŢIE
Limba noastră-i în pericol
Şi aleşii-n mod solemn,
O salvează de ridicol,
Apelând… la cea de lemn! (GEORGE EFTIMIE)
SIMFONIA CULORILOR
Când pe culme vântul toamnei geme,
Peste codrul vested şi pustiu,
S-a instituit, de la o vreme,
Codul galben şi portocaliu. (ION MORARU)
SOCRATE CONTRA PLATON
Deci ascultă, neam grecesc –
Nu c-aş vrea să par ironic –
Personal, mă otrăvesc…;
Nu mă văd trăind platonic! (SORIN FINCHELSTEIN)
ZIUA TARTEI CU OREZ
Eu nu prea mănânc orez
Că și-așa sun cam obez
Însă nu refuz de-mi dai
Un pahar de mao tai! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA NAȚIONALĂ A GIMNASTICII
Dusul paharului la gură
Îl pot numi gimnastică?
Să pot să știu, în ce măsură
Mai pun de-o onomastică... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA PUNCH-ULUI
Punch e-așa un fel de suc
Ce se bea din polonic
Eu, cu firea-mi de haiduc
Beau un țoi din alambic... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA GOLFULUI ÎN MINIATURĂ
Ce-i cu ziua asta oare?
Tot mă roade-o întrebare
Pentru șeful ăl mai mare
Nu se face-o derogare? (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA HOBBIT
Recunosc, nu m-am grăbit
Să văd filme cu hobbit
Fiindcă întâlnesc mereu
Mulți „hobibiți” în jurul meu... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA CHECHERS
„Chechers”, de fapt, e joc de dame
Dar spus pe americănește
Cum le spui „lady” la madame
Altfel nu-i cool, Doamne ferește... (ŞTEFAN BAŞNO)
RISCURILE GUDURELII
Cumplit l-a afectat sindromul,
Târâşul i-a grăbit impasul:
Din coadă dând, ca metronomul,
Ajunse să îi sune ceasul! (VALENTIN DAVID)
ARDEI ŞI FEMEI…
Toamna vine cu-al său „joc”:
Cei bătrâni la copt ardei,
Iar cei tineri, cu mult foc,
Tot la copt, dar… de femei. (CONSTATIN PROFIR)
CONSECINŢĂ LOGICĂ
Cum sfera cunoştinţelor ne creşte
De la-nceput spre ziua de apoi
Vor apărea, accelerat fireşte,
Din ce în ce mai multe vicii noi! (EUGEN DEUTSCH)
RECUNOAŞTERE
După ce-am băut salepuri
Să vă spun, azi, se cuvine:
Alergând după doi iepuri…
M-am antrenat foarte bine. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
SOŢUL RISIPITOR
A mâncat şi a băut
Două case şi-o maşină
Şi-i mereu satisfăcut…
De-o vecină. (VASILE MANOLE)
REFERENDUMURI SUB OCUPAȚIE?
S-a stabilit printr-un addendum
Că, dacă vreți alegeri fine,
Prezența trupelor străine
E faină pentru referendum. (LERU CICOARE)
MAI CEVA CA LEGEA MARȚIALĂ
Le-a dat întâi în cap c-o lege care
Interzicea a spune că-i război,
O alta după, de mobilizare.
Nu vrei – la gherlă și-un – de ani – purcoi. (LERU CICOARE)
CAUZĂ ȘI EFECT
S-a amânat comunicatul
S-o tundă VIP-urile afară,
Apoi, pe loc, bob număratul:
Nu zboară-o vrabie din țară! (LERU CICOARE)
ORDIN DE MOBILIZARE PARȚIALĂ
DE ZIUA INTERNAȚIONALĂ A PĂCII
Chiar morții se cutremură-n mormânt
Când văd ce vrea azi omul pe pământ:
O lume-ntreagă – pace generală
Și-un ins – mobilizare parțială. (LERU CICOARE)
LEGITATE?
Ce trist destin, de neinvidiat,
Au opozanții unui autocrat:
Cu cât mai nalt e postul ocupat,
Cu-atât etajul de la care cad!... (LERU CICOARE)
CAMUFLARE PE TIMP DE PACE
Să nu ne toarne la securitate
Avertizorii de integritate,
Vom – geamurile – ascunde sub prelate
Și vom aprinde becurile toate. (LERU CICOARE)
ÎN DARN VISĂM O ȚARĂ CA AFARĂ
Statale instituții căpușate
Cu rude,-apropiați, ii decoltate,
Un’ să-și mai afle-un loc și-un ins dotat?!
Să te mai miri că statu-i eșuat? (LERU CICOARE)
DE CE DUȘ NUMAI ÎN DOI?!
Ce atâta zdop și zdup,
Măi cucoană helvetina?
Poate, facem duș în grup
Și mai stingem și lumina? (NICOLAE MĂTCAȘ)
ARDELEAN PUS ÎN FAȚA DUȘULUI ÎN DOI
Smulge-o plantă de costrei
Și tot cugetă-ndelung:
Pân-acum făceam în trei.
Azi – pe care s-o alung? (NICOLAE MĂTCAȘ)
REGULARIZARE SAU REGULARE?
Dar cine, Doamne, le-a dat drumul,
Năravuri vechi la timpuri noi,
Că, regularizând consumul,
Ne regulează tot pe noi? (NICOLAE MĂTCAȘ)
MAJORAREA-I CÂND AZI O DUCI MAI BINE DECÂT IERI
Există-o lege sfântă: indexarea,
Capacitatea-ne de cumpărare.
Am semui-o noi cu majorarea
De ne-ar rămâne-un zlot în buzunare! (NICOLAE MĂTCAȘ)
FLIPPING DE MONEDĂ LA MAJORARE?
N-ai, ca și dregătorul, două membre?
Decizia o ia cum cade banul:
Indemnizația și-o crește din noiembre,
Iar ție pensioara – de la anul?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
LUPTĂ PE VIAȚĂ ȘI PE MOARTE
Criză fie, fúrii sociale,
Pus pe foame un întreg popor,
Nu se las’ de pensii sociale
Chiar de-ar ști că pentru ele mor. (NICOLAE MĂTCAȘ))
AJUTOR PENTRU DEPLASARE LA COMPETIȚIE
Cum l-întrebi câți bani oferă,
Cum o dă prin fâscă.
Sie – rentă viageră –
Asta-i altă gâscă! (NICOLAE MĂTCAȘ)
SFATUL UNUI INS SUS-PUS CĂTRE SĂRĂCINDUL POPOR
Strângeți, zice-un ins sus-șui,
Bani albi pentru zile negre.
Noi am face-o, firi integre,
De-am avea salariul lui! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NIȘTE AMĂRÂȚI DE PENSIONARI SE-NTREABĂ
Scârbiți, nu pot pricepe-un amănunt:
Cum pentru ei nu se găsesc câțiva biștari,
Iar pentru cei din parlament și demnitari,
Și cei cu pensii speciale - sunt?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PESEDIȘTII ȘI MAJORAREA SALARIILOR
PARLAMENTARILOR ȘI DEMNITARILOR
Întâi votează pentru majorare,
Apoi declară brusc că nu mai vor:
La ușă bat alegeri viitoare
Și cum ceri votul bietului popor? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SENATORII NU VOR SĂ RENUNȚE LA LEGEA
MAJORĂRII PROPRIILOR INDEMNIZAȚII
Le-a spus și CCR, de fapt, de lege
Că, -n fond, e neconstituțională,
Dar ei cu ea vor busuiocu-a-l drege:
Ea cum își dase-o lege specială?? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
BOGAȚI SUS-PUȘII, PRĂPĂDIȚI – SUPUȘII?
„Săraci să fim și-o țâră mai modești”
Își îndemna sus-pușii-un demnitar.
Un altul, azi: „Ba nu. Bogați! Onești
Vom fi de mâine dacă ne-aleg iar”. (NICOLAE CRIHĂNEANU))
UN COMISAR JUDEȚEAN DE POLIȚIE
INSTRUINDU-ȘI SUBORDONATUL NOVICE
Te legi de cine-ncalcă legea,
Dar nu de politician,
Iar dacă n-ai s-asculți, ca helgea,
Te mut cu postu-n Bărăgan. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CHIRURG LUAT LA OCHI DE ANAF
Nu conta că-i cancer, cord:
Opera la buzunare.
Tunurile-s azi spre tribord:
El ce maladie are? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PEROCOLUL LA BEŢI
Omul la beţie
Multe plănuieşte:
Ce în birt se scrie
În iad se citeşte. (ADRIAN TIMOFTE)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)