Ştefan Ivanovici-Terenţiu, fratele epigramistului Sofronie Ivanovici (autorul antologiei “Epigramiştii nostri”, 1914), s-a născut pe 7 mai 1882 la Turnu Măgurele şi a decedat la Bucureşti în 1967. “Dicţionarul personalităţilor şi publicaţiilor din Turnu Măgurele”, apărut în 2021 şi având ca autor pe Gheorghe Sarău, îi dedică doar câteva rânduri: “A studiat dreptul, a debutat la Bucureşti, a fost magistrat apoi avocat şi decan al Baroului din Teleorman. A fost poet, prozator şi epigramist.”

Înainte de a scoate volumul pe care îl prezentăm aici, “Boabe de piper” (Tipografia “Tinerimea Română”, Bucureşti, 1933), a mai publicat volumele “Sare şi piper” (schiţe şi epigrame, 1903) şi “Călăuză pentru judecătoriile de ocoale”, o scriere juridică apărută la editura “Librăria Nouă” Carol P. Segal. Cuvântul înainte aparţine  autorului şi are un titlu interesant, “Trei puncte…”, în fond trei idei mari pe care a ţinut să le dezvolte.  Reluăm aici pe cel de-al treilea “punct”, un veritabil elogiu adus epigramei şi creatorilor ei: “Epigrama e o ironie în două sau patru versuri. În mai multe versuri ea păcătuieşte, în primul rând şi cel puţin, prin faptul că ironia n-a putut fi concentrate în acea formă lapidară, care – mai ales când versurile sunt curgătoare şi fără licenţe poetice – contribuie atât de mult la farmecul unei epigrame.Ironia poate fi uşoară sau fină; dacă nu e nici una nici alta, ea rămâne totuşi o înţepătură…pentru autor.  Când ironia e uşoară, mulţi o gustă, încântaţi c-au înţeles-o; când e fină, puţini o apreciază, căci nu toţi o pricep. Prin epigramă, ai mai totdeauna aerul că faci un compliment sau că iei apărarea cuiva, poanta urmând să fie la sfârşit.  Un poet, autor a o sumedenie de epigrame, a declarat sentenţios, la Radio, că epigrama ar fi literatura popoarelor care decad. De ce să decadă, mă rog, un popor fiindcă, având spirit, îl plasează şi în epigrame şi nu, de pildă, numai în maxime, fabule sau librete de operetă? Ba ştim că poetul Piron, destinat uitării posterităţii, a fost salvat prin două versuri epigramatice, celebrul epitaf la adresa Academiei franceze. Nu e devină nici poporul nici epigrama, dacă unii poeţi – de obicei pe la banchete – improvizează câte o epigramă, atât de sugestivă încât te face îndată să te gândeşti la acele mucalite versuri pe care, în serile animate ale Revelionului, convivii le gustă odată cu tradiţionala plăcintă.  În tot cazul, epigrama cu aerul ei atât de modest, dar în realitate excesiv de pretenţioasă, are o superioritate netăgăduită asupra celorlalte genuri literare: e scurtă.  Şi asta contează mult – mai cu seamă pentru cititorii grăbiţi din zilele noastre”.

CITEȘTE ȘI: "El este cel mai scump „fotograf” din Botoșani, o poză depășește 1300 de lei!"

Volumul acesta conţine epigrame şi din   „Sare şi piper”, şi dintre cele publicate prin publicaţiile vremii, cum ar fi cele din timpul liceului şi din anii studenţiei. Pentru că foarte multe au fost semnate şi cu pseudonime,  Ştefan Ivanovici-Terenţiu menţionează după fiecare epigramă şi locul în care a fost publicată însoţit şi de anul respectiv: „Anuarul presei”, Antologia „Epigramiştii noştri” (1914), „Universul literar”, „Palatul justiţiei”, „Gazeta noastră ilustrată”, „Almanahul lui Moş Teacă”(1899), „Moftul Român”, „Munca literară”, „Epoca”, „Actualitatea”, „Racheta”, „Universul” sau „Adevărul ilustrat”. Epigramele de început respectă un obicei al anilor1900 când era suficient să rimeze doar V2 şi V4:  Ei … – „Vrăjit, te-am comparat cu-n soare / Şi n-am greşit, iubita mea: / Apari, când vremea este bună, / Dispari, când vremea este rea.”; Dreptăţii – „Tu care-ai răzvrătit popoare, / Spre noi cândva de vei porni, / Prudenţii guvernanţi ai ţării / La graniţă te vor opri!”; Unui timbroman – „Din timbre vechi şi căutate / Posed un minunat tablou, / Dar ce folos de-a mea silinţă, / Când n-am ca tine-un „cap de bou”.; Unui plagiator – „Genii concepând identic, / Fapt de critică admis; / Deci te felicit: ai versuri / Ce-autori vestiţi le-au scris!”; Unui vechi judecător – „Se vede că-mpărţişi dreptatea / Din plin pe-al carierei drum, / Neprevăzând că-ţi va mai cere / Şi generaţia de-acum.”;  Unui avocat, devenit ministru – „În chestiuni de formă / Pleda în alte dăţi; / Acum, ca şi atunci, / Ridică nulităţi.”; Amicului Veinberg – La un scandal amicul Veinberg / Fu egoist niţel, / Căci n-a scăpat pe-ai lui prieteni, / Ci s-a scăpat pe el.”; Unui ministru de finanţe – „Incapabil nu-l consider, / Deşi om puţin afabil: / Când e vorba de impozit / De orice este capabil.”; Unui politician – „Om constant că nu există / E un adevăr banal; / Numai tu rămâi acelaşi: / Veşnic guvernamental.”

Epigramele pe care Ştefan Ivanovici-Terenţiu le publică începând cu  1925   beneficiază de o atenţie mărită în ceea ce priveşte mecanismele creaţiei, insistându-se  ca şi V1 şi V3 să rimeze: Pe un album – „Prietenilor, vechi şi noi, / Nu le-aş găsi cusur sau viţiu, / Căci cu duşmanii port război, / Cu-amicii sunt în armistiţiu.”; Unuia, prea procesiv – „Viaţa este presărată / Cu multe curiozităţi: / Un om cu-atâtea judecăţi, / Să n-aibă nici o judecată!”; Unui cârciumar – „Acas` nervoasa ta soţie / Tot contra face, însă taci, / Ştiind c-adesea-n prăvălie  / Şi tu la rându-ţi contrafaci.”; Altui cârciumar – „Că-n loc de vinuri dai oţet, / Sunt invenţii bârfitoare, / Căci dacă-i drept că n-au buchet, / E cert că, cel puţin, au floare.”

Partea a doua a volumului este dedicată epitafurilor, de care ne vom ocupa în serialul următor. (VA URMA)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

EFECTE ALE IZOLĂRII

Cum n-am ştiut, anticipat

De pandemia cea din jur,

În izolare-am constatat

Că, zilnic, îmi găsesc cusur. (ELENA MÂNDRU)

EPIGRAMA –

O SCRIERE NESERIOASĂ?

Un scriitor mă-ntreabă, curios,

De ce nu scriu ceva mai serios,

Eu îi răspund că cea mai mare dramă

E să ajungi subiect de epigramă! (GRIGORE COTUL)

„MAMA PROŞTILOR E MEREU GRAVIDĂ” 

Toți dorim o viață mai senină,

Fără hoți și cetățeni prostiți,

Dar degeaba, e mereu virgină…

Mama guvernanților cinstiți! (ION DIVIZA)

POVESTE DE DRAGOSTE LA CIMITIR 

La micul bust de pe alee

Al bardului plecat pe veci,

Pioasă, vine o femeie

Cu-n bust – mărimea nouăzeci! (ION DIVIZA)

SINCERITATEA COSTĂ

Afirm cinstit, căci are rost;

Dar câte unul, din păcate,

De-i spui în faţă că e prost,

O să te „muşte” pe la spate! (VASILE LARCO)

UNUI OM DE BINE

Un sfat ce poate fi şi ghid

E din realitate rupt:

Poţi adera la vreun partid

Când ştii că poţi să fii corupt! (VASILE LARCO)

NU TE SUPĂRA FRATE!

Pe al tău plagiator,

Să te superi n-are rost,

Că-i posibil să fi fost

Singurul tău cititor. (MIHAI HAIVAS)

DURA LEX

Legii nu-i aduc insulte

Când notez tot ce urmează:

Reguli dacă sunt prea multe

Lumea se cam... dereglează. (MIHAI HAIVAS)

FĂRĂ DISCRIMINĂRI

Eliminând excesele!

Pe tabla mea de şah, model,

Mi-s negre toate piesele,

Iar pătrăţelele, la fel! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

CORECTITUDINE POLITICĂ

Este vin şi alb şi negru

Însă eu, corect să fiu,

Împreună cu un cuscru

Am băut numai rachiu. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 UNUI DEMNITAR CORUPT

Convins fiind că nu mai scapă,

Lăsând deoparte cele toate,

Acuma a intrat la apă

Ca să se spele de păcate! (ION MORARU)

CURAT-MURDAR

Deşi se dau şi mari şi tari,

Eu cred, aşa cum crede natul,

Că-n unii dintre demnitari,

Sălăşluieşte…NECURATUL (ION MORARU)

REFERINŢE

Şi-a ajutat cât a putut părinţii

Şi-şi menaja soţia-n mod real,

Iar de serviciu a ţinut cu dinţii,

În rest desigur…că părea normal! (GEORGE EFTIMIE)

RESTRICŢIE

N-am mai trait şi timpuri bune,

Iar azi Guvernul cel infam

Să strâng cureaua îmi tot spune…

Când eu nici pantaloni nu am. (GHEORGHE BÂLICI)

PLATFORMĂ ELECTORALĂ

Puneţi mână de la mână

Şi-ntr-o zi de neuitat

Limba, clasică, română,

Va pătrunde în Senat. (SORIN FINCHELSTEIN)

TRAVESTI

Politica e o vâltoare

Perfidă şi caducă,

Ce fără dubiu, e în stare

Un măr să pară nucă! (VALENTIN DAVID)

ZIUA TRIMITERII NOTIȚELOR LA PRIETENI

Notițe? Nu, poate catrene

Din când în când o epigramă

Ca să m-asigur că-s perene

Înjurăturile de mamă... (ŞTEFAN BAŞNO)

 ZIUA RÂSULUI ȘI A FERICIRII

(NEC PLUS ULTRA)

O zi în an, arhi-suficient

Altfel ne dedulcim și nu e bine

Și ne trezim apoi că-n Parlament

Se dă o lege: „Fără râs și pâine!” (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA RÂSULUI ȘI A FERICIRII

(ALEȘII NOȘTRI)

Într-o țară-n care unsul

Este cam de râsu' plânsul

Îmi revine-n amintire:

„Am pocnit-o-n fericire...” (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA DURERLOR DE DINȚI

Nu știu cine le-a chitit

Însă chiar s-a potrivit!

Ca să mă învețe minte

Astăzi mi-a crăpat un dinte...

(Din păcate, nu e poantă!!!) (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA CURĂȚIRII PC-ULUI PERSONAL

Să curăț în calculator

E necesar și e ușor

Apăs „delete” când vreau eu

În viață e puțin mai greu.

(A se citi „delete” cum se scrie...) (ŞTEFAN BAŞNO)

ESTE ZIUA UMBRELEI

De ploaie și de alte cele

Te-ascunzi degrabă sub umbrele.

De vine rusu' cu răzbelu'

Ne-ascundem toți la Deveselu!... (ŞTEFAN BAŞNO)

DIXIT

Bărbații au o lege sfântă

Și-anume: orice băutură

O simt de parcă-i apă-n gură,

În caz că-n crâșmă n-o descântă! (VASILE PANFILE)

REPLICĂ LUI VASILE PANFILE

Chiar și-atunci când cârciumarul

A spălat cu zel paharul

Tot la crâșmă băutura

Îți badijonează gura! (ŞTEFAN BAŞNO)

 TRATAMENT SFÂNT

Să-ți scapi gura de-o miasmă,

Nu-i soluție mai bună,

Ca o cură de aghiazmă,

Dată-n dar de Sfânta Prună. (DUMITRU CIOACĂ-GENUNEANU)

UN SFAT

(REPLICĂ LUI DUMITRU CIOACĂ-GENUNEANU)

 Dacă vrei să-ți dea fiori

Fierbe-o, bre, de două ori!

Dup-o gură de pălincă

Vezi atuncea caterIncă... (ŞTEFAN BAŞNO)

EFECT NEAȘTEPTAT

Dup-o cură de slăbire,

Cu-a mea soacră, Doamne Sfinte,

Îmi ies mult mai rău din fire,

C-a slăbit numai la minte. (DUMITRU CIOACĂ-GENUNEANU)

SURPRIZĂ!

(REPLICĂ LUI DUMITRU CIOACĂ-GENUNEANU)

Aveai vis de anvergură

Cum că ar slăbi la gură

Dar constați cu-ngrijorare

Că la gură-i tot mai mare! (ŞTEFAN BAŞNO)

ION CEL RĂU   

Sunt firul de nisip cernut,

Nu fac la nimeni niciun rău,

Dar, dacă nu m-ai cunoscut,

Ajung eu și în ochiul tău!... (ION DIVIZA)

EI, ȘI?...

(REPLICĂ LUI ION DIVIZA)

Am în ochi coșcogea bârnă

Dar pleoapa nu-mi atârnă

Și tu crezi că mă faci chior

Cu-n penibil grăuncior? (ŞTEFAN BAŞNO)

SOCOTEALA DE-ACASĂ   

Piatra de sub cetățuie

Potrivită-i de statuie;

Soața are-un gând mai sfânt:

Să mi-o pună pe mormânt! (ION DIVIZA)

JUSTIFICARE

(REPLICĂ LUI ION DIVIZA)

Doamna, cred, are dreptate

Fiindcă la orizontal

Va avea stabilitate

Dar așa, pe pidestal... (ŞTEFAN BAŞNO)

NOSTALGIE

De câţiva ani, ca omul, trist

Eu locuiesc în STRADA TOAMNEI;

Pe alte străzi, sunt doar ,, turist ",

Dar , foarte rar...pe STRADA DOAMNEI! ( MAX OPAIŢ )

INCERTITUDINI

Plin  de generozitate,

Am crezut în GENERAL,

Dar se vede, din păcate,

Că trag toţi la ...CAŞCAVAL! ( MAX OPAIŢ)

VIAŢA LA BLOC

Nefiind un misogin,

N-am pretenţii foarte mari,

Dar prefer la un vecin

GRASA lui, că-i de...COTNARI ! ( MAX OPAIŢ)

EFORTURI DE INTEGRARE

Lumea vede că ROMÂNII,

Cu speranţa lor deşartă,

Cred, la U.E. că-s stăpânii,

Stând plecaţi la... ,, 'NALTA POARTĂ "! ( MAX OPAIŢ)

EUROPARLAMENTARE

Se aprind sub plită focuri,

Lupta se încinge tare:

Intră cei de “sus” în jocuri

Ca să-şi umple buzunare! (CONSTANTIN PROFIR)

DEŞTEPTARE

În campanie ne minte

C-o beţie de cuvinte;

După vot e, deci, normală

O cumplită mahmureală. (DAN NOREA(

PROFESORUL DE MATEMATICĂ APLICATĂ

Rezolvând “necunoscute”

Cu atâta isteţime,

A ajuns la senectute

Să le spună “anonime”. (VASILE MANOLE)

EUROPARLAMENTARILOR ROMÂNI    

După cum s-au comportat

Şi discursuri ce-au ţinut,

    Ne arată c-au uitat

În ce ţară s-au născut. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

NEDREPTATE

Când privesc în jurul meu

Văd cum viaţa este dură:

Cei „de jos” muncesc din greu,

Cei „de sus” din greu ne fură. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

D-ALE PARLAMENTULUI, G.Simion: Hoțule!,
 V.Popescu: Prostule!
Iată doi cunoscători,
Ca mulți alți conducători;
Chiar de-au vorbit în răspăr,
Au spus mare adevăr. (DUMITRU BUJDOIU)


ALT INCENDIU LA UN SPITAL DIN SUCEAVA
Cum să scrii numai de bine,
Când nu progresăm deloc?
Avem spitale puține,
Și, câte avem, trec prin foc. (DUMITRU BUJDOIU)

 

O VARIANTĂ MAI BUNĂ

PENTRU TRUPELE NATO DIN ROMÂNIA
Trupeși, tineri, blonzi sau bruni
De fete s-au agățat,
Și dă-i lupte…noaptea-n pat;
Cu pacea la nouă luni. (DUMITRU BUJDOIU)

 

LOGICĂ
Doi bețivi sorbeau pe mal,
Un tip se-neca-n aval;
Certat după ce îl scapă:
Vezi, bă, ce pați când bei apă? (DUMITRU BUJDOIU)

 

PIRANDA LA TRIBUNAL: DIVORȚ SAU ÎMPĂCARE
 - Vrei un raport sexual,
Zice el, trimestrial?
- Îhî, da’ să-mi spui, bărbate,
Câte trimiștri-s pă noapte. (DUMITRU BUJDOIU)

IORDĂNESCU JR. ÎNCEPE CU…AUTO-LAUDE
Pe unde-a mai antrenat,
Numai Cupe-a câștigat;
Deci, să nu-i știrbim moralul,
Radem tot…și Mondialul. (DUMITRU BUJDOIU)

CÂT MAI ȚIN DOUĂ VITEZE?

La egal să ne trateze.

Nu mai vrem două viteze.

Ne vor atașa remorcii

Când va fi să zboare porcii. (NICOLAE MĂTCAȘ)

HARȚĂ ÎN PARLAMENT

Doi cocoși își spun pe nume-n

Parlament: „Eu - hoț?!”, „Tu - prost!”

Electorul ne va spune:

A-i vota mai are rost? (NICOLAE MĂTCAȘ)

CÂND VA FACE PLOPUL MERE

Un guvern PIB-u-l croiește

Doar pe-atât cât se muncește.

Când va prinde mâța pește,

Și coada de urs va crește. (NICOLAE MĂTCAȘ)

AU LUCRAT ȘI-AU SĂ LUCREZE

Pleacă lumea? Urcă-n zare

Vârsta de pensionare.

Deci, vei fi lăsat la vatră

Când va da lapte din piatră. (NICOLAE MĂTCAȘ)

SĂ NU-ȚI CÂNTE CUCU-N PUNGĂ

Toacă-ți pensia cu dramul

Că nu mai pot da cu banul.

Ne-or mări-o, spun, la anul,

Pe când va făta cârlanul. (LERU CICOARE)

CE SE-ASCUNDE-N DOSUL CRIZEI?

Criza energetică

Mostră e de simulare

Pentru o eretică

Farsă de privatizare. (LERU CICOARE)

MINISTRUL DESPRE NIȘTE HOȚI ABSTRACȚI DIN ENERGIE

Vorbind de hoți, dar fără nume,

„Băieți deștepți” din spațiul tern,

Ezită foarte-abil a spune:

Nu-s aciuați și prin guvern? (LERU CICOARE)

ECCE FUR!

Cu ochi turnanți de nevăstuică,

Mortale salturi pe basculă,

Ai fi trișor chiar tu să spui că

Nu-i el cu musca pe căciulă. (LERU CICOARE)

NU DEA DOMNUL...

Au uzat de pandemie

Și ne-au ras drepturi o mie.

Nu dea Domnul sfânt și drept

Să-i lipsim de-un singur drept. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

INIMĂ A ROMÂNIEI

Timișoară, para cărei febre,

Răbufnirea - care - a mâniei

Pentru-a doua oară postdecembre

Te-au făcut martir al României?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

PRIMARULUI DE BUCUREȘTI

Am crezut cu toți poveștii

Că salva-vei Bucureștii.

Te-am ales. Azi, prin isopi,

Ne convingem că-l îngropi. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

ACELUIAȘI

Ne chemai când să-l salvăm,

Toți eram atunci cu tine.

Azi sloganu-l activăm.

Să-l salvăm, deci! Dar - de cine?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)

(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)