Victoria CFR-ului din meciul de Cupă, cu Poli Iaşi, a fost şi o mare victorie pentru Dan Roman. Atacantul care nu mai marcase din martie se obişnuise, în ultimul timp, mai mult cu doctorii, cârjele şi suferinţa, decât cu bucuria golului, pentru care începuse fotbalul.
Marţi seara a râs din nou, după luni grele de dezamăgiri. A marcat cu Iaşiul, golul ce a fost ca o descătuşare pentru el.
“Fiind primul meci acasă, mi-a dat încredere această reuşită. Sper să urmeze şi altele. Familia a fost în tribună şi m-a susţinut şi sunt foarte ferici că am răsplătit încrederea oamenilor de la CFR, care au avut răbdare cu mine, să mă recuperez. Cu o săptămână înainte să semnez cu CFR eram în cârje. Au avut însă încredere în mine şi sper să le mai răsplătesc încrederea”, spune Dan Roman, care pare unul dintre cei mai ghinionişti jucători din Liga I.
Din decembrie 2013 şi până astăzi a avut 3 accidentări grele, care l-au ţinut pe tuşă, în total, 16 luni. Au fost lovituri crunte pentru cariera sa.
“Nu-mi explic de ce au apărut toate aceste accidentări, pentru că am grijă de viaţa mea extrasportivă şi încerc să fiu cât se poate de profesionist. Corpul uman este însă diferit şi nimeni nu-şi poate explica. Poate că ţine doar de ghinion sau noroc. Am avut ghinioane de multe ori”, îşi aminteşte atacantul.
Peste un an de stat pe tuşă
Istoricul trist al accidentărilor lui Dan Roman începe în decembrie 2013. Juca la Gaz Metan când şi-a rupt piciorul pe terenul celor de la FC Botoşani. Fractură de peroneu, operaţii şi 8 luni de stat pe tuşă au urmat pentru el.
“M-am accidentat când eram pe val. Înainte de ruptură eram în tratative cu Dinamo. Intram în ultimele 6 luni, la Gaz Metan şi aş fi mers acolo”, spune astăzi Roman, in interviul acordat celor de la Prosport.ro.
A revenit şi s-a transferat la FC Botoşani. În noiembrie 2015 avea să sufere o altă accidentare, la un meci cu Steaua. Au urmat alte 4 luni de stat pe tuşă şi prin sălile de recuperare.
“După meciul cu Steaua am făcut ruptură musculară. Mă durea sciaticul şi am forţat la antrenamente. Am făcut ruptură la gambă”, povesteşte Roman. A urmat pentru el transferul la CSM Poli Iaşi şi vis de Europa League. N-a fost nici acolo cum se aştepta, însă. S-a accidentat din nou, de data aceasta în zona tălpii.
“La Iaşi m-am accidentat la un meci cu Botoşani. Am căzut rău, pe călcâi şi am făcut antrenamente pe dureri. Mi s-a tras durerea în talpă. Fascită plantară se numeşte afecţiunea”, spune Roman, care a fost transferat totuşi de CFR, chiar dacă nu putea juca.
“Dacă nu era soţia mea, m-aş fi retras”
Au urmat alte luni de coşmar şi o recuperare anevoioasă ce l-a dus în pragul disperării. A fost la un pas să renunţe şi să-şi ceară rezilierea contractului. Simţea că-i dezamăgeşte pe toţi şi că tratamentul nu dă rezultate.
“Am avut momente când am vrut să renunţ. I-am zis soţiei mele, după vreo lună de când m-am transferat la CFR că merg să cer rezilierea contractului şi mă retrag. Ea a fost singura care m-a făcut să merg mai departe. M-a încurajat să nu o fac. Eram deja accidentat de o lună şi nu se vedeau îmbunătăţiri deloc”, povesteşte atacantul.
Vizita ce l-a făcut să plângă
Alături de restul CFR-iştilor a fost astăzi la un centru care îngrijeşte copii cu dezabilităţi. Spune că această experienţă l-a făcut să gândească altfel.
“Mi-am dat seama că sunt foarte bine. Noi ne plângem că ne accidentăm, că nu prindem lotul, dar noi suntem binecuvântaţi. Mi-au dat lacrimile”, a spus atacantul, care visează să ridice titlul, cu CFR şi pe care nu-l deranjează concurenţa cu Bud şi Omrani: “Îmi doresc din toată inima să luăm un trofeu. În nebunia mea, eu cred că ne putem bate la titlu. Echipa este închegată, jucătorii se simt în teren, iar băieţii au dovedit că pot să se bată cu oricine. Am ajuns la o vârstă în care am învăţat să accept orice. Încerc să fiu obiectiv şi mă bucur când echipa câştigă, indiferent cine joacă”.
