Mesaj emoționant postat de către o tânără, pe o rețea de socializare, adresat mamei sale. Daniela Grecu este din Suceava, însă a locuit o perioadă în Botoșani, unde s-a implicat activ în comunitate.
Actualmente studentă la o universitate din București, Daniela, în vârstă de 24 de ani, a făcut parte din „Ajungem MARI” – filiala Botoșani, o organizație non-guvernamentală al cărei obiectiv este educația copiilor și tinerilor instituționalizați. A rămas voluntar în cadrul programului național, după plecarea sa în Capitală.
De 8 martie, Ziua Internațională a Femeii, Daniela a scris un mesaj înduioșător pentru mama ei, plecată de ani de zile în străinătate, pe care îl redăm în continuare:
Sinceră sunt, când spun că nu-mi amintesc să îți fi cumpărat vreodată flori de 8 martie, mamă, nu pentru că nu meriți, ci pentru că am pierdut numărul anilor în care un mesaj sau un apel au înlocuit îmbrățișările calde, numărul anilor în care cei 1000 de km te țin departe în această zi, în fiecare an. Nu dau vina pe nimeni, dar vreau să merg acasă, în orice zi și să ieși tu mamă, să-mi deschizi ușa!
Mereu îmi doresc să treacă mai repede acest 8 martie, nu îmi place, nu a fost 8 martie să nu plângem, eu aici și tu acolo.
Dar nu te întrista și nu plânge astăzi, mami! Acum de dimineață, am plâns eu lacrimile tale, lacrimi ce mi-au răcorit sufletul de dor. E mare bucuria când te întorci acasă, dar greu tare e când pleci, chiar și după atâția ani, de fiecare dată mai greu.
Când eram mai mică și-mi era tare dor de tine, îți miroseam hainele sau beam ceai din cana ta, așa credeam eu că-mi alin dorul, astăzi mamă, deși mi-e dor, te simt lângă mine!
Te-ai dăruit până la ultima bucățică din tine pentru noi, universul tău, EROINA noastră.
Tu să mă ierți, mămico, că nu sunt copilul perfect pe care îl meriți, eu să te iubesc enorm pentru că ești mama perfectă pe care nu o merit!
Te apreciez, dragă mamă, pentru toate sacrificiile tale pe care abia acum le înţeleg.
Știu că am fost copilul care a cerut mult și nu meritam de fiecare dată.
Astăzi, când sunt departe de Iuli, înțeleg în mică măsură ce simți tu de atâția ani, cum te ustură sufletul de dor și cum îți e inima împărțită.
Eu, primul copil care te-a strigat pentru prima dată ”mamă”, mi-aș fi dorit astăzi să fug acasă, să-ți sărut obrajii și să te stâng tare în brațe, dar cum nu pot, de asta îţi scriu, acum!
Astăzi nu îți voi spune „la mulți ani", ci te așteptăm acasă, definitiv!
TE IUBESC, MĂMICO, ÎN FIECARE ZI!