Născut pe 22 ianuarie 1937, s-a stins în 18 noiembrie 2022. A fost preot paroh al Bisericii ”Nașterea Maicii Domnului” Trestiana, Protopopiatul Dorohoi, județul Botoșani.
”De la el am învățat cam tot ce se putea învăța în ceea ce privește practica liturgică, comunicarea cu enoriașii, schițe de predici, etimologii de cuvinte, nume și în general tot ce trebuie să facă un preot într-o parohie”, mărturisește preotul Teodor Ciurariu.
Părintele Emil T. Ciomârtan a fost mai întâi învățător, profesor de muzică, apoi și de limba și literatura română în Vatra Dornei, de unde a venit la Dumbrăvița, în județul Botoșani.
Era absolvent al Școlii Normale ”Alexandru Vlahuță" de la Șendriceni, unde a fost coleg cu academicianul Alexandru Zub și cu profesorul Ioan Caproșu.
A fost hirotonit preot în anul 1976 și a slujit doar în parohia ”Nașterea Maicii Domnului" Trestiana.
Părintele profesor Emil Ciomârtan și-a apărat mereu credința ortodoxă cu demnitate și erudiție. A trăit monarhia, comunismul, democrația. A învățat din toate, a înțeles mersul lumii și le-a arătat multora calea către Dumnezeu.
Părintele profesor Emil Ciomârtan a viețuit până în ultima clipă a vieții în satul Iezer, comuna Hilișeu-Horia, județul Botoșani.
Părintele Teodor Ciurariu, de la Capela Spitalului Municipal Dorohoi, a vorbit mereu cu smerenie de confratele întru slujire. ”Am copilărit în preajma acestui preot cu viața duhovnicească aleasă și, consider eu, bineplăcută Lui Dumnezeu”.
Părintele Ciomârtan a fost un om al cuvintelor, pe care le-a înduhovnicit nu doar în altarul bisericii, ci și în cărți. A scris, alături de Teodor Zugravu, cartea ”Credința adevărată”. În ultimii ani ai vieții a publicat o lucrare al cărei titlu incită și astăzi la lectură și la meditație: ”Gândul și virușii”.
Cei care l-au ascultat îi știu ”pledoariile” pentru suflet și trup deopotrivă. Le vorbea ucenicilor despre virtuțile creștinești, dar și despre ce înseamnă a fi un om întreg în fața lui Dumnezeu. Nu se sfia să ”predea” în fața credincioșilor noțiuni precum ”igiena gândurilor”: ”...gândul bun dă sănătate, iar gândul rău dă boală. Fiecare gând produce o reacţie chimică. Gândurile bune produc reacţii chimice bune, gândurile rele produc reacţii chimice rele, adică toxine, şi de aci sănătatea sau boala”.
Dumitru-Constantin Dulcan: ”O voce parcă anume dedicată îngerilor”
Impresionat de personalitatea părintelui din Botoșani a fost și celebrul neurolog și psihiatru Dumitru-Constantin Dulcan, care spunea despre pr. Ciomârtan că este ”un om blând, cu o voce parcă anume dedicată îngerilor”.
Mai mult, spunea autorul cărții ”Inteligența materiei”, părintele Emil T. Ciomârtan ”are o caracteristică extrem de utilă nouă, tuturor: a încercat să îmbine mereu religia cu știința”.
Despre scrierea părintelui Emil Ciomârtan, ”Gândul și virușii”, desfășurată în spirit teologic, a vorit cu respect I admirație medicul neurolog și psihiatru Dumitru-Constantin Dulcan: ”Un om extrem de onest, foarte dedicat profesiei sale. L-am cunoscut cu ani în urmă, astăzi este la pensie, într-un sat din zona Botoșanilor. Este un om blând, cu o voce parcă anume dedicată îngerilor – blândă, dar care față de mulți dintre confrații domniei sale, are o caracteristică extrem de utilă nouă, tuturor. A încercat să îmbine mereu religia cu știința. Gândiți-vă că acest efort de explicare a religiei prin știință l-au încercat enorm de mulți oameni, și oameni cu statut științific destul de important, de mare competență”.
Neurologul a mărturisit că l-a cunoscut pe preotul botoșănean și că a fost profund impresionat de personalitatea părintelui: ”Când l-am întâlnit pe părintele prima oară și am văzut că se interesează de lucrurile acestea am fost foarte încântat să-l cunosc. Am spus: iată un om care nu doar că nu-și abandonează profesia, cuvântul pe care trebuie să-l spună lumii din punctul de vedere al profesiei pe care o are, ci în același timp vrea să explice și științific ceea ce, iată, cărțile sfinte ne dau. Lucru extrem de demn de remarcat. Cartea asta (”Gândul și virușii”, nota red.) asta face. Sigur că da, noi nu suntem profesioniști aici, noi venim din unghiul științei. Undeva ne întâlnim, și asta e cel mai important. Remarc onestitatea, cinstea, devotamentul, bunul simț, dorința de a-și ajuta semenii...”.
Părintele Ciomârtan a lăsat în urmă nu doar un exemplu de iubire creștină, ci mai ales un drum deschis către ucenicii săi, cei care l-au iubit necondiționat până în clipa de pe urmă.
