Maica Sofronia, din Mănăstirea Voronei. Îl slujește pe Dumnezeu în biserică sau în chilie, dar vede minunile dumnezeiești în fiecare fir de iarbă, în viul care locuiește pădurea, în florile firave care răsar victorioase din pământul încă rece și umed.

Se spune că, dacă știința oamenilor uniformizează, Dumnezeu personalizează. Suntem unici prin percepțiile asupra vieții, prin mesajul pe care îl transmitem lumii. Or maica Sofronia tocmai asta face: ne trimite, din liniștea pădurii, mesaje luminoase despre viață și frumusețea ei.

Călugărul nu trăiește în afara lumii. Prin rugăciune, el se află în mijlocul lumii. Prin fotografie, maica Sofronia ne dăruiește armonie, puritate, ne arată frumosul lumii vii pe care noi, cei acoperiți de grijile materiale, uităm să îl mai căutăm, să îl mai recunoaștem.

Fotografia este rugăciunea pe care maica Sofronia, din Mănăstirea Voronei, ne-o trimite nouă.