Primăvara trecută, la fel ca în anii din urmă, Alexandra Ivanov participa cu entuziasm la Marșul pentru Viață, fiind unul dintre organizatorii evenimentului. A trecut și ea prin fața Maternității, a aplaudat și a strigat: ”Cinste vouă, mamelor! Cinste vouă, Mamelor!”. Peste doar câteva luni, tot în acel loc avea să moară în chinuri.
De 225 de zile, în Botoșani se desfășoară un protest tăcut. Pentru că, în orașul în care s-a născut, în care a crescut și a cunoscut frumusețea credinței, în care s-a îndrăgostit și a născut trei prunci, Alexandra, o tânără de doar 25 de ani, a urcat în Raiul mamelor cu un prunc în pântece.
Alexandra pe coperta revistei "Pentru viață"
Sacrificiul Alexandrei nu este uitat nici astăzi. De 225 de zile, flacăra ”Alexandra” arde fără întrerupere. Și nu doar la Botoșani. Românii nu o uită pe tânăra cu zâmbet angelic. Pentru că lupta nu s-a terminat. Sistemul, după cum ne demonstrează recentele percheziții ale DNA, se curăță anevoie, chiar opune rezistență.
Impresionant semnalul venit în aceste zile de la București: pe coperta revistei "Pentru viață", pe care astăzi au primit-o participanții la Marșul pentru Viață din Capitală, apare chipul Alexandrei. Și asta pentru că evenimentul este dedicat memoriei Alexandrei Ivanov din Botoșani, mamă de 25 de ani căreia nu i s-au acordat îngrijirile medicale necesare în urma unui avort spontan. ”Alexandra Ivanov a fost printre organizatorii Marșului pentru viață în localitatea ei, a sprijinit tinere în criză de sarcină de când era în liceu și a fost o inimă a faptelor bune în comunitatea ei. Această ediție îi este dedicată ei și copilului nenăscut pe care l-a pierdut”, au transmis organizatorii evenimentului din București.
”Azi am văzut-o în fiecare copiliță, în chipurile adolescenților, în chipurile mamelor cu copilași!”
Și la Botoșani, familia Alexandrei a participat la Marșul pentru Viață. La fel ca în fiecare an. Doar că anul acesta a lipsit zâmbetul celei mai frumoase mame. Au fost împreună soțul Alexandrei, fratele lui, copiii și nepoții, verișoare, cumnate.
”De câteva zile am simțit o apăsare știind că voi veni la Marșul pentru Viață. Pentru că în fiecare an, de-a stânga și de-a dreapta noastră, îi vedeam pe Alexandra și pe soțul ei, Gabriel, îmbrăcați în vestuțele lor și cu ecusoane de organizatori. Era o bucurie de fiecare dată. Și la biserică mereu era frumos, dar de fiecare dată când apăreau ei, ca familie… Și anul acesta am avut o strângere de inimă știind că voi vedea alte vestuțe de-a stânga și de-a dreapta noastră, dar că ea nu va mai fi”, a mărturisit Alin Ivanov, cumnatul Alexandrei.
A fost emoționat când a primit mesajul de la București. Un semn că România nu o uită pe Alexandra, un semn că sacrificiul ei nu a fost în zadar.
”Când am văzut mesajul celor de la București, că ei organizează Marșul pentru Viață cu gândul la Alexandra, mi-am spus că, iată, ea este cu noi, chiar dacă fizic nu e aici. Oamenii nu o uită. De aceea, când am citit mesajul de la București, mi-am spus că voi participa cu dragă inimă și anul acesta. Și pe întreg parcursul Marșului am simțit-o aproape prin tinerii pe care i-am văzut aici… Eu am cunoscut-o pe Alexandra de când era o copiliță, când era prietenă cu fratele meu. Și azi am văzut-o în fiecare chip, în fiecare copiliță, în chipurile adolescenților, în chipurile mamelor cu copilași… Datorită lor, astăzi nu am simțit o strângere de inimă, ci speranța că viața merge înainte!”, a spus Alin.
”Este un fel de protest tăcut, ca în greva japoneză”
Știe că lupta va una de durată, de uzură poate, că sunt tare încurcate ”căile” justiției. Dar are încredere că se va face dreptate. Deocamdată, spune Alin Ivanov, se așteaptă rezultatul expertizei realizate de medicii legiști care au fost solicitați din partea familiei, dar și a Spitalului Județean.
Până când dreptatea va triumfa, flacăra ”Alexandra” nu se va stinge. Este un protest tăcut, șoptește Alin. Dar este și o mângâiere pentru familie.
”Faptul că venim și punem nu doar la mormântul Alexandrei o floare, ci venim și aici, la Maternitate, și aprindem lumânări zilnic, pe rând sau împreună, înseamnă că noi credem și sperăm că a adus deja sau va aduce o schimbare în societate. Este un fel de protest tăcut, ca în greva japoneză. Nouă ne aduce liniște, este o mângâiere, eu asta simt când vin aici și aduc flori sau aprind lumânări. Știu că i s-a făcut o nedreptate enormă, iar când aprind lumânarea simt că sunt alături de ea”, adaugă Alin Ivanov.
Da, recunoaște că există presiuni mari pentru a scoate bannerul de la gardul Maternității, pentru a stinge lumânările din poarta unității medicale. Presiuni ”din toate părțile”.
”Asta demonstrează că e un ghimpe acest lucru. Pentru noi nu e un lucru urât, nu aduce un prejudiciu orașului. De ce ar deranja niște flori și niște lumânări? Poate că deranjează pentru că aduce aminte de ce s-a întâmplat și că în Botoșani noi sperăm că aceste lucruri vor fi de domeniul trecutului. Au fost nereguli grave, grave, din vârful piramidei până jos. Și sperăm ca protestul care a avut loc, plus flacăra pe care noi o ținem aprinsă, va aduce schimbări în sistemul acesta greșit”, a încheiat Alin Ivanov.
.JPG)