Pe 26 aprilie 1986, la ora 01:23 noaptea, cel de-al patrulea reactor al centralei nucleare a explodat. O explozile care a degajat emisii puternic radioactive, nori întregi începând călătoria către țările nordice, mai întâi.
Pentru milioane de oameni, Cernobîl a devenit sinonim cu moartea. O moarte care s-a întins pe zeci de ani, ale cărei tentacule încă scormonesc în trupuri și macină vieți.
Românilor li s-a ascuns gravitatea accidentului nuclear, autoritățile României lui Ceaușescu mușamalizând – asemeni Uniunii Sovietice – amploarea și eventualele efecte ale Cernobîlului asupra propriului popor, ulterior acestea din urmă fiind extrem de dificil de cuantificat în statistici ori în rapoarte oficiale.
Comunicatul agenției sovietice TASS menționa, de pildă, faptul că „la centrala atomoelectrică de la Cernobîl, situată la 130 km nord de Kiev, s-a produs o avarie […] într-una din clădirile celui de-al patrulea bloc energetic și a provocat distrugerea unei părți a clădirii reactorului, deteriorarea lui și a anumită scurgere de substanțe radioactive”.
Scris într-o limbă de lemn pe care cu greu o mai recunoaștem astăzi, citit pe diagonală, comunicatul oferă câteva detalii asupra amplorii infernului atomic dezlănțuit la Cernobîl: „două persoane au încetat din viață”, „au fost întreprinse măsuri urgente de lichidare a consecințelor avariei”, „celor afectați li se acordă asistență medicală necesară”, „locuitorii din complexul centralei atomoelectrice și din trei localități învecinate au fost evacuați”, „situația radiațiilor este supravegheată continuu”…
Potrivit studiilor, rata mortalității a înregistrat o creștere doar în 4 județe: Botoșani, Satu Mare, Brăila și Olt. Dacă Botoșaniul era singurul județ situat într-o regiune cu radioactivitate crescută după Cernobîl, nu același lucru se putea spune despre județele Satu Mare, Brăila și Olt, care se găseau situate în zone unde radioactivitatea era mică și respectiv, medie.
Conform specialiștilor INSP, „județele situate în partea de sud și sud-est a țării (zona cu radioactivitate medie post-Cernobîl) și care au avut o rată mai mare a mortalității prin leucemii, se suprapun cu zonele cu agricultura cea mai intensivă și cu prezența de combinate petrochimice și de îngrășăminte fosfatice, care reprezintă factori de risc pentru leucemie, [motiv pentru care] corelația mortalității prin leucemie la copii și Cernobîl nu este susținută. Cel de-al doilea studiu, realizat în cadrul programului Eclis, realizat sub egida IARC, a urmărit «Studiul incidenței leucemiei/limfoamelor la copiii 0-14 ani în Europa, după accidentul de la Cernobîl» și realizat pentru copiii din București [însă] nici aici nu s-au înregistrat modificări semnificative ale incidenței”.
Alarmă în întreaga lume
Explozia a degajat emisii puternic radioactive, nori întregi începând călătoria către țările nordice, mai întâi. Pe 27 aprilie, primele semnale vin din Suedia. Urmează un al doilea nor radioactiv, care ajunge până în sudul Germaniei, Austria, dar și nordul Italiei.
Al treilea nor cuprinde România. Au urmat decesele. Rapide, cele din zona de pericol. Apoi, pe măsură ce treceau zilele, lunile, tot mai multe cazuri de leucemie.
Țările din jurul URSS erau deja în alertă maximă. La București se reunește Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. abia în data de 1 mai.
Ședința de la București a fost prezidată de Nicolae Ceaușescu. Au participat, printre alții, Elena Ceaușescu, botoșăneanul Emil Bobu (la acea vreme secretar al CC al PCR), prim-ministrul Constantin Dăscălescu, Alexandrina Găinușe (viceprim-ministru în Guvernul Dăscălescu), generalul Vasile Milea (ministru al Apărării Naționale), Tudor Postelnicu (șeful Departamentului Securității Statului), iar în calitate de invitați s-au regăsit generalii Ioan Geoană (tatăl lui Mircea Geană) și Mihai Chițac (născut în Botoșani, a fost comandantul Trupelor Chimice în perioada ianuarie 1968 - ianuarie 1990, precum și comandant al garnizoanei București). La ședință mai era și Ion Ursu, prim-vicepreşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului.
Ceaușescu: ”S-a creat o situație proastă pentru țara noastră”
Nicolae Ceaușescu este cel care începe ședința, motivând și necesitatea întrunirii, la cinci zile de la explozia reactorului de la Cernobîl: vântul.
”Tovarăși, am convocat această ședință în legătură cu avaria de la Centrala atomoelectrică de la Cernobîl, de la sovietici. Începând din noaptea aceasta, s-a creat o situație proastă pentru țara noastră. Prin schimbarea direcției vântului, au crescut mult, în diferite zone, radiațiile”, a spus Nicolae Ceaușescu.
”După miezul nopții, adică 30 aprilie, spre 1 mai, stațiile care efectuează măsurarea radioactivității au comunicat că au apărut, la noi în țară, valori depășite ale nivelului de radioactivitate Beta global măsurate”, a adăugat Ion Ursu, prim-vicepreşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului.
Ce însemna depășirea nivelului de radioactivitate?
Valorile normale (la sol) erau:
-nivelul de atenționare – 5.000 Pico Curie/m.p. zi
-nivelul de avertizare – 10.000 Pico Curie/m.p. zi
-nivelul de alarmare – 50.000 Pico Curie/m.p. zi
Potrivit lui Ion Ursu, în noaptea de 30 aprilie către 1 mai (la mai bine de patru zile de la explozie), în România au fost înregistrate următoarele valori:
-Iași: 54.581 Pico Curie/m.p. zi
-Suceava: 20.467 Pico Curie/m.p. zi
Târgu Mureș: 11.461 Pico Curie/m.p. zi
Valorile crescute, au spus atunci românii, erau cauzate de ”schimbări bruște ale direcției vântului, care acționează din zona Kiev către țara noastră și a precipitațiilor antrenate de acesta”.
Vântul… la Botoșani
”E o dimineață frumoasă de mai, 1986, 2 mai, Ziua Tineretului. Să ieșim și noi, eu și băieții. Frații mei mai mari merg de o parte și de alta, ca întotdeauna. Cerberi. Mergem la pădure, 6-7 km de oraș, NV, spre Suceava. Bate-un vânt ciudat, dar e cald. Băieții spun să ne întoarcem, dar eu, nu. Îmi place să merg, să merg. E călduț. De n-ar fi vântul! Cum să ne întoarcem? Și acasă ce să facem? De la 11 dau ăia la televizor manifestările și demonstrațiile de 2 mai, de la București și de la Moscova. Nu știu dacă mai dau și Album de sărbătoare, de la 13. Băieții au ochii roșii de vânt. Pe drum, oameni care se întorc lehămetiți de vânt. Mergem. Nu stăm mult, că vântul acesta nu-i a bună, zice Doru. Înapoi, vântul ne duce din spate spre oraș. Vânt, vânt”, scria în jurnalul ei poeta Camelia Răileanu.
Două avioane, ”cu tot ceea ce este necesar”
Nicolae Ceaușescu este informat că toate garnizoanele sunt în alertă. Au fost pregătite două avioane, ”cu tot ceea ce este necesar”, care sunt puse la dispoziția Comandamentului pentru specialiștii din Iași și Suceava.
Victor Ciobanu, ministru al Sănătății, anunță că, ”în principiu, în primejdie de patologie gravă sunt până la 150 km de locul respectiv”. S-au dat însă dispoziții ca toate persoanele care intră în țară pe la Ungheni să fie controlate ”pentru evitarea radioactivității și eventuale cazuri să fie internate în secțiile de care dispunem”.
Este necesar controlul alimentelor, dar și al apei.
”În zonele respective s-au dat indicații să fie folosită numai apa din sursele subterane, iar apa de suprafață să fie folosită numai în industrie”, a spus Victor Ciobanu, ministrul Sănătății.
Stațiile mobile din dotarea Armatei sunt folosite și de Ministerul Sănătății, pentru verificarea situației și în celelalte județe afectate.
Nicolae Ceaușescu: să se facă verificări și la Botoșani
”Trebuie să folosim toate stațiile-mobile, care să se deplaseze între Iași și Suceava. Adică, tovarăși, să luăm toată zona aceasta, apoi la Botoșani. Trebuie să le revedem și să organizăm imediat cu stații-mobile în zonele acestea”, spune Nicolae Ceaușescu.
Nicolae Ceaușescu vrea să afle dacă România poate gestiona problema în zonele în care este depășit nivelul de radioactivitate sau dacă se impune solicitarea ajutorului de la sovietici, ”deoarece cunosc mai bine, au mai avut accidente”.
Răspunsul primit nu îl liniștește. Și asta pentru că ambasadorul sovietic la București nu răspunde.
Ceaușescu: ”Sigur, fără să dăm date...”
Populația din România trebuie informată, spune Ceaușescu. Trecuseră patru zile de la explozia reactorului de la Cernobîl! Autoritățile decid să transmită mesaje către români, însă ”fără să dăm date...”.
”Cred că trebuie să facem imediat o informare pentru opinia publică. Sigur, fără să dăm date, dar ceva mai larg decât am dat. Să spunem: având în vedere situația creată de accidentul produs, au apărut unele creșteri ale radioactivității în diferite zone ale țării noastre, îndeosebi în nord-est; având în vedere direcția vântului au fost stabilite măsurile necesare și vor fi informați asupra măsurilor. Și că, de asemenea, s-a creat un comandament permanent, având în vedere situația aceasta specială, una grup, format din tovarăși din conducerea partidului, care urmărește toate aceste probleme. Și să spunem așa: la Comitetul Central s-au analizat aceste problem, s-a informat și s-au stabilit aceste măsuri”, a spus Nicolae Ceaușescu.
Botoșani, 2 mai 1986, la radio: ”Pe 26 aprilie a avut loc o explozie la reactorul nuclear de la Cernobîl”
Camelia Răileanu consemnează în jurnal momentul în care aude la radio, pentru prima dată, anunțul oficial despre explozia reactorului.
”Acasă. Ascultăm niște muzică la casetofon. Ia mai dă și pe radio, strigă Liviu. Nu, zic, că-i 12 fără 10, ce, vrei s-auzi cotele apelor Dunării? Sporovăim. E 12, or fi terminat ăia demonstrațiile, azi la București și-n țară tinerii sub drapelul partidului, fugi, băi, ce drapel, știri externe, închide, gata. Nu, pe 26 aprilie a avut loc o explozie la reactorul nuclear de la Cernobîl, încă nu se cunosc date. Copii, ne-am iradiat! Doru e cel mai mare și înțelege, ne-am radiat, dacă vă spun, de-aia bătea vântul ăla, Du-te, măi, n-au anunțat nimic de victime. Tăcere. Tăcere. Tăcere”, scrie Camelia Răileanu (foto)
Veștile îngrijorătoare s-au răspândit repede. Elevii și profesorii deopotrivă discutau despre subiectul Cernobîl. Întrebările nu au și răspuns. De ce românii află după o săptămână?
”Vorbim la școală a doua zi toți cu dirigu’, că de ce au anunțat abia acum, după o săptămână? De ce nu ne-au spus, nu-i nimic grav, treaba lor ce fac cu reactoarele lor, dar la București i-au anunțat să meargă cu plastic în cap, mi-a dat mie mătușă-mea telefon, zice cineva, feriți-vă, nu mai ieșiți în aer, da Gorbaciov ce zice? Gorbaciov se uită la demonstrații și zice glasnost și perestroika, c-acesta nu degeaba are o pată pe chelie, râde dirigu’, sper să nu ne fi iradiat, Doamne ferește, își face cruce. Noi tăcem. Avem doar 17 ani”, scrie Camelia Răileanu în cartea-jurnal ”Întoarcerea din Iad”.