A avut o avere însemnată și un suflet uriaș. Și-a donat întreaga agoniseală orașului în care a trăit, având înaintea morții o singură dorință: să îi fie îngrijit mormântul. Astăzi, la 100 de ani de la moarte, bustul din bronz din Cimitirul Eternitatea este furat, iar mormântul lui Vasile D. Vasiliu zace abandonat în paragină, uitare, indiferență.

Arta din cimitire, ignorată și lăsată pradă hoților

Chiar dacă prea puțin se vorbește despre ele, monumentele de for public din cimitire reprezintă o formă de artă și un omagiu adus memoriei înaintașilor, cu un rol esențial în păstrarea istoriei și a culturii comunității. Rostul lor nu este doar acela de a îmbogăți peisajul cimitirelor, ci de a ne oferi un fragment dintr-un timp, un decupaj al unei istorii trăite, având în primul rând o funcție memorială, fie că vorbim despre busturi, statui sau plăci comemorative.

CITEȘTE ȘI: "Ce a pățit o femeie la volan care se ghida după șoferul din față? (Foto, Video)"

O simplă vizită în cimitir ne prilejuiește întâlnirea cu lucrări de artă remarcabile, realizate de sculptori de renume internațional. Din piatră, bronz sau marmură, în stiluri artistice diferite, de la clasic la modern, aceste monumente contribuie la frumusețea cimitirului și la atmosfera de solemnitate și respect.

(Mormântul lui Vasile D. Vasiliu, Cimitirul Eternitatea - 2022)

Din acest punct de vedere, orașul Botoșani deține adevărate muzee în aer liber, cu monumentele care vorbesc despre evenimente istorice sau despre personalități importante din comunitate, de la lideri politici, artiști, scriitori sau oameni de știință. O memorie colectivă, cu un rol esențial în educarea a generațiilor viitoare.

De aceea, întreținerea statuilor și monumentelor din cimitire este vitală. Mai mult ca în oricare altă parte, aceste opere de artă sunt expuse intemperiilor și pot suferi daune în timp. Mai grav când acestea dispar fără urmă, fiind furate, așa cum s-a întâmplat de nenumărate ori la Botoșani.

100 de ani de uitare

Despre cel mai recent caz, de o însemnată gravitate, Știri Botoșani v-a informat într-un material anterior și face referire la dispariția din Cimitirul Eternitatea a bustului din bronz ce îl reprezenta pe Vasile D. Vasiliu, farmacist în Botoșani, cel care la moarte și-a donat întreaga avere urbei Botoșani, motiv pentru care a și rămas în memoria comunității drept ”Binefăcătorul orașului”.  

Citește și În căutarea bustului pierdut. Cum a fost furat ”binefăcătorul” orașului Botoșani, la un secol de când și-a donat întreaga avere!

Astăzi, 23 ianuarie, se împlinesc 100 de ani de la trecerea la cele veșnice a farmacistului Vasile D. Vasiliu.

(Mormântul lui Vasile D. Vasiliu, Cimitirul Eternitatea - 2025)

Un prilej de reîntoarcere în timp, dar și de a puncta, în prezent, o realitate cruntă: mormântul ”Binefăcătorului orașului” zace în paragină, într-un sumbru anonimat. Un piedestal fără bust, o piatră de mormânt răsturnată, crucea ruginită, fără niciun semn biografic, paragină și abandon, tristețe și amărăciune.  

Omul care, cu o acribie ieșită din comun, și-a împărțit fiecare bănuț către sărmani, către elevi și studenți, către școli și biblioteci, cerând în schimb doar un singur lucru: ca posteritatea să se îngrijească de cele necesare unui om trecut în veșnicie, probabil că astăzi se întoarce în mormânt.

Un prim pas: Îngrijirea mormântului din Cimitirul Eternitatea din Botoșani!

După publicarea materialului cu privire la personalitatea lui Vasile D. Vasiliu, prin amabilitatea muzeografului Ioan Iațcu, am putut studia în amănunt detaliile Testamentului lăsat de Vasile D. Vasiliu. Este impresionantă grija față de comunitatea pe care a slujit-o până la moarte.

Om politic, șef al liberalilor, farmacist și om de afaceri prosper, președinte vreme de două decenii al Camerei de Comerț din Botoșani, un vizionar în educația comercială, Vasile D. Vasiliu a simțit că, oricâtă dăruire ar exista, banii sunt mijlocul perfect pentru a construi destine.

Printre binefacerile farmacistului Vasile D. Vasiliu este și aceea privind casa în care a locuit. Este vorba despre actualul sediu al Palatului Copiilor din Botoșani, o clădire pe care, de asemenea, Vasiliu a dăruit-o comunității.

De aceea, firesc, un prim gest de recunoștință vine – la 100 de ani de la moartea binefăcătorului orașului Botoșani – din partea Inspectoratului Școlar Județean Botoșani, prin inspectorul școlar general Bogdan Suruciuc.

”Pentru îngrijirea mormântului din Cimitirul Eternitatea vom da în administrare - să zicem așa, verbal - Palatului Copiilor, ca ei să îl monitorizeze și să îl aducă la o stare de normalitate, să îl îngrijească și să îl aibă în conservare. Asta putem face noi, având în vedere că activitatea Palatului Copiilor se desfășoară în casa în care a fost donată. Restul, ce ține de dispariția bustului, noi nu avem ce face, noi doar putem să aducem în stare normală pentru a nu mai arăta ca un mormânt părăsit, eventual cei de la Palatul Copiilor să îl aibă în observare și să îl îngrijească anual”, a declarat prof. Bogdan Suruciuc, inspector școlar general în cadrul ISJ Botoșani.

(Palatul Copiilor de astăzi, casa în care a locuit Vasile D. Vasiliu)

Fiind vorba despre un monument de for public dispărut, într-un cimitir fără securitate (camere video etc.), se impune implemnetarea unor regulamente în acest sens.

”E o situație neplăcută, voi aduce la cunoștința domnului primar și domnilor viceprimari o astfel de situație, pornind de la acest exemplu, și sperăm să se ia atitudine. Exemplul nostru ar trebui urmat și de un exemplu al lor”, a spus prof. Bogdan Suruciuc.

23 ianuarie 1925: O veste tristă care a ajuns până la Ion I.C. Brătianu

Două telegrame aveau să ajungă la Botoșani în ziua aflării tristei vești a plecării la cele veșnice a liberalului Vasile D. Vasiliu: de la Ion I.C. Brătianu și de la Mitropolitul Moldovei.

”Aflu cu adâncă părere de rău moartea bătrânului și sincerului liberal Vasiliu. Vă rog să fiți pe lângă familie interpretul condoleanțelor mele” – Ion I. C. Brătianu

”Vestea morții regretatului Vasiliu m-a mișcat profund, căci a fost un om de bine” – Pimen, Mitropolit al Moldovei.

Cât era încă în viață, Vasile D. Vasiliu și-a depus testamentul la Primăria Botoșani.

Primăria Botoșani se obliga, în baza unui proces-verbal, să deschisă testamentul ”în clipa când se va lua cunoștință de încetarea din viață” a lui Vasile Vasiliu.

Testamentul avea să fie deschis chiar vineri, 23 ianuarie 1925, ”la orele 4 jum. p. m.”, în Cabinetul Președintelui Comisiei Interimare, în prezența altor oficiali.  

”Subsemnatul Vasile D. Vasiliu, farmacist, domiciliat în Botoșani, strada Kogălniceanu, nr.9, găsindu-mă la o vârstă înaintată și fără descendenți, privesc ca o datorie de a orândui în deplină chibzuință și libertate de cuget, cele din urmă dispozițiuni ale averei ce va rămânea pe urma muncei mele, avere și cinste de o viață.

Gândul și preocuparea mea de căpetenie, în cursul anilor de matură activitate a vieței mele, a fost binele obștesc și îndrumarea noastră, înspre mai bine, prin cultura spiritului de ordine și datorie. Am luptat totdeauna după putere cu mintea și cu sufletul pentru cei mulți. Pentru alinarea durerilor celor loviți de nedreptățile soartei și pentru chemarea la lumină a energiilor pierdute în gloata desmoșteniților acestei țări.

Legat de starea și sentimentele mele mai strâns de Botoșani, ca de oricare colț al țărei, am luptat aici pentru prefacerea lucrurilor și a oamenilor, în vederea zilelor de cinste și propășire spre care pășim. Țin ca după sfârșitul vieței mele, parte din agoniseala economiilor mele să urmeze o întrebuințare folositoare, potrivită principiilor și sentimentelor ce m-au încălzit pe mine, spre a rămâne astfel altor generații, nu atât o aducere aminte de mine cât o pildă și un îndemn care să rodească inițiativa faptelor bune și năzuințelor înălțătoare și nobile”, sunt cuvintele cu care Vasile D. Vasiliu își începe Testamentul.

Unde s-au dus banii

Farmacistul Vasiliu lasă Comunei Botoșani, ”ca fond permanent și înalienabil”, suma de 600.000 de lei, în titluri de împrumut a Statului român 5 la sută și din a căror venituri consiliul comunal sau Comisiunea Interimară vor dispune ANUAL după cum urmează:

”-4000 de lei se vor trimite școalei superioare de farmacie din Iași, în caz de tranformare în Facultate, Facultății pe care Consiliul Profesoral îl va întrebuința ca ajutor studenților fără mijloace, cum va crede mai bine.

-1500 de lei se vor trimite Soc. farmaciștilor din România, fondată în 1880 în București, în scop de binefacere cum va crede mai bine.

-1000 de lei școalei elementare de comerț din Botoșani, pe care Eforia școlară îi va întrebuința ca ajutor elevilor fără mijloace și bani

-1000 de lei școlilor primare române de băieți și fete din Botoșani

-500 de lei școlilor primare israelile de băieți și fete din Botoșani

-1000 de lei spitalului de copii Filantropia din Botoșani

-500 de lei Bisericii ”Trei Ierarhi” din Botoșani

-500 de lei soc. Principele Mircea filiala Botoșani, 5000 de lei soc. Ortodoxe Naționale a femeilor române, filiala Bootșani, 500 de lei invalizilor de război filiala Botoșani, 500 de lei orfanilor de război filiala Botoșani, 500 de lei cercetașilor cohorta Mihai Eminescu Botoșani, 500 de lei bibliotecii Liceului ”Laurian” din Botoșani”.

Vasile D. Vasiliu nu o uită nici pe Maria, femeia care l-a îngrijit vreme de două decenii: 1200 de lei Mariei Ungureanu, cât va trăi, care ”m-a servit timp de peste 20 de ani, drept răsplată credinței și cinstei; după moartea ei, această sumă rămâne Comunei Botoșani, întrebuințând-o tot în scop de binfacere”.

2.500 de lei ”se vor cheltui cu îngrijirea și întreținerea mormântului meu”.

(2025: Așa arată astăzi mormântul lui Vasile D. Vasiliu din Cimitirul Eternitatea din Botoșani)

Restul sumelor ”ce vor prisosi”, peste sumele specificate mai sus, ”se vor împărți în fiecare an, ca ajutor, săracilor creștini și evrei, așa cum vor crede mai bine Consiliul Comunal sau Comisia Interimară din orașul Botoșani”.

”Singura sarcină ce impun în schimb Comunei Botoșani, este de a primi executarea acestui testament, care se îndeplini prin Primarul sau președintele Comisiei Interimare al său respectiv, cu urmare întocmai a dorințelor mele din urmă”, mai specifica Vasiliu în testament.

Singura dorință

În ziua morții, înainte de înhumare, scrie farmacistul, se va ridica din casa de pe strada M. Kogălniceanu suma de 76.000 de lei, care vor fi folosiți astfel:

10.000 lei se vor împărți săracilor creștini în ziua înmormântării, 5.000 lei se vor împărți săracilor evrei în urma înmormântării, 60.000 de lei se vor cheltui cu înmomântarea.     

”Comuna Botoșani, prin Primarul sau Președintele Comisiei Interimare, va lua 20.000 de lei plata Primarului sau Președintelui Com. Inter., pentru munca depusă la executarea testamentului. De asemenea, va mai lua 35.000 de lei, pe care îi va întrebuința în întregime pentru construirea unei uși de fie, a grilajului, din fierul cel mai durabil posibil și a unei cruci sau coloane din granitul cel mai rezistent intemperiilor, la cavoul meu din Cimitirul Eternitatea din Botoșani, unde se vor depune rămășițele mele pământești”.

Iar la final, ”din ce mai rămâne”, se va distribui astfel: două treimi vor primi descendenții defunctei mele surori (din comuna Osești, Vaslui), și o treime va primi ”sora mea văduvă”, care trăia la Iași.

O înmormântare la care a participat întreg orașul

Vasile D. Vasiliu a fost condus pe ultimul drum două zile mai târziu: 25 ianuarie 1925. ”Pompa cu care s-a făcut și nemaivăzuta mulțime de asistenți au dat acestei înmormântări caracterul unei preocesiuni obștești”. Au participat ”toți reprezentanții autorităților civile și militare, prefectul județului, primarul și ajutorii de primar cu întreg Consiliul comunal și funcționarii Primăriei, Comitetele organizației liberale și numeroși membri din oraș și județ, medicii, framaciștii, nenumărați comercianți și meseriași, elevii liceului, școalei comerciale, cercetașii, numeroși invalizi și câteva mii de oameni din toate straturile societății botoșănene”.

O companie din batalionul de grăniceri, cu muzică și goarne, au dat onorurile militare și au întovărășit cortegiul până la cimitir, defunctul fiind posesor a numeroase ordine și ofițet de rezervă asimilat. Serviciul divin s-a oficiat de întreg clerul în frunte cu C.S.Protoereul Simionescu.

În numele Partidului Național Liberal a vorbit Ramiro Savinescu. ”Cu el s-a stins liberalul neclintit și cugetătorul adânc, care pe tăcute și sub aparența desăvârșitei modestii, frământa cu multă putere de cugetare toate marile probleme pe care le agita nevoia timpului”.

Foto jos: imagini cu bustul lui Vasile D. Vasiliu (operă a sculptorului Pellgrinetti) care a fost furat din Cimitirul Eternitatea din Botoșani

(Foto: Ioan Iațcu)