Sute de săteni, din judeÈ›ul BotoÈ™ani, trăiesc o viață de coÈ™mar în blocurile din mediul rural ridicate în comunism pentru administraÈ›iile CAP-urilor È™i ale primăriilor. Nu au utilități, iar scările de bloc, rămase neîngrijite zeci de ani, s-au transformat în adevărate ghetouri, scrie ziarul Adevărul.
Potrivit sursei citate, peste 60% din populaÈ›ia judeÈ›ului BotoÈ™ani trăieÈ™te la È›ară. Cei mai mulÈ›i sunt oameni nevoiaÈ™i, dar care reuÈ™esc să trăiască din ceea ce cultivă È™i cresc pe lângă casă. ViaÈ›a cea mai grea o au însă țăranii de la bloc.
Ceea ce pare doar o afirmaÈ›ie cu conotaÈ›ie peiorativă, este de fapt o realitate cruntă. Sute de localnici din comunele BotoÈ™aniului trăiesc în blocurile de la sate, construite de regimul comunist pentru angajaÈ›ii CAP-urilor, È™colilor sau primăriilor din acea perioadă. Aproape fiecare comună are două sau trei scări de bloc, în apropierea centrului administrativ, vechi de cel puÈ›in 50 de ani.
Sunt locuite È™i astăzi, fie de urmaÈ™ii celor care au primit repartiÈ›ie înainte de 1989, fie de sătenii mai nevoiaÈ™i care le-au cumpărat. Rămase ale nimănui, aceste scări de bloc s-au deteriorat transformându-se în dărăpănături, pe care locatarii se chinuiesc să le întreÈ›ină.
În plus, sătenii care trăiesc în aceste semi-ghetouri, nu au aproape niciun fel de utilități.
„De 40 de ani nu s-a schimbat aproape nimic. S-a tras doar apă, acum vreo doi ani. Atât. Și poate vor mai trece încă 20 de ani ca să avem canalizare. Dacă nu cumva cade blocul între timp”, spune, cu amărăciune, o locatară care trăieÈ™te de-o viață în blocurile săteÈ™ti din comuna Dângeni.
În comunele mai mari sau acolo unde existau centre de producÈ›ie industrială ori agricolă, fie că era vorba de CAP-uri, IAS-uri, SMA-uri sau secÈ›ii industriale, au fost ridicate una-două scări de bloc, pentru angajaÈ›ii veniÈ›i din altă parte sau pentru tinerii de la È›ară care doreau o locuință.
Liliana Cimbru este secretar în comuna Dobârceni È™i este unul dintre angajaÈ›ii care au primit, înainte de 1989, un apartament la singura scară de bloc construită în comună. Pe atunci, Liliana Cimbru era angajată la CAP-ul din zonă È™i era vecină, în blocul cu numai două etaje, din apropierea Primăriei, cu directorul de È™coală È™i cu alÈ›i angajaÈ›i ai Primăriei.
„Blocul a fost făcut în anii ‘80 pentru cei care lucrau la CAP È™i la È™coală. Sunt patru apartamente, pe două etaje. Eu aÈ™ fi vrut la casă, mai ales că trăiam în mediul rural, dar pe atunci era o problemă cu sistematizarea È™i nu dădea voie să se realizeze case”, spune Liliana Cimbru.
În situaÈ›ia sătencei din Dobârceni s-au aflat sute de alÈ›i botoșăneni care au ajuns să stea la bloc, dar la È›ară, în sate precum TruÈ™eÈ™ti, ȘtefăneÈ™ti, Flămânzi (n.red. după 2004 ȘtefăneÈ™ti È™i Flămânzi au căpătat titulatura de oraÈ™), Dângeni, FrumuÈ™ica, Ionășeni È™i multe altele.
Cei care trăiau la bloc nu aveau însă nici pe departe condiÈ›iile sătenilor care locuiau la casă. Mai ales că, în afară de curent electric, nu aveau niciun fel de utilități, È™i nici nu puteau creÈ™te animale prin jurul blocului, ca să se poată hrăni mai uÈ™or.
După 1990, de aceste blocuri nu s-a mai îngrijit nimeni È™i au ajuns în paragină, devenind o povară pentru locatari.
„Am fost nevoiÈ›i să punem noi mână de la mână să văruim prin bloc, să reparăm, să ne punem È™arpantă. Bani È™i iar bani”, spune o locatară de aproximativ 55 de ani, din blocurile de la Dângeni.
Sătui să plătească reparaÈ›iile pe banii lor, dar È™i de viaÈ›a de țăran la bloc, mulÈ›i locatari au lăsat apartamentele în paragină È™i s-au mutat la casă. La Dobârceni, blocul este pe jumătate gol.
„Am mai rămas două familii în bloc. Restul s-au mutat la casă. Au încuiat È™i au plecat”, spune săteanca din Dobârceni.
În unele localități, în blocurile de la sate, după plecarea celor care au primit repartiÈ›iile iniÈ›iale, s-au mutat È™i familii cu probleme sociale. Fără posibilități materiale, acestea nu au putut întreÈ›ine blocurile, care, în timp s-au transformat în adevărate ghetouri, în zone precum Flămânzi sau ȘtefăneÈ™ti.
În alte comune, locatarii se chinuiesc încă să întreÈ›ină aceste blocuri ale nimănui, aproape ruine ale unei epoci trecute. La Dângeni, în cele două scări de bloc construite de comuniÈ™ti, trăiesc aproximativ 30 de familii. Tencuiala cade de pe blocuri, iar pe casa scării este uneori un miros pestilenÈ›ial.
Localnicii au pus mână de la mână È™i încearcă să È›ină blocul în picioare. Nu au nici gaz, nici canalizare È™i abia de doi ani a fost trasă apă.
„Nu avem centrală, încălzirea este pe lemne, la sobe făcute de noi. Cărăm de jos lemnele, ne-am făcut acolo o magazie È™i le urcăm cu sacoÈ™a la etaj, să facem focul. Eu am doi copii, este foarte greu”, mărturiseÈ™te o locatară de aproximativ 30 de ani.
Canalizarea este însă cea mai mare problemă, de unde È™i mirosul.
„Canalizarea nu funcÈ›ionează. Curge pe undeva È™i sperăm să nu se înfunde”, spune o vecină.
O altă săteancă recunoaÈ™te că a fost greÈ™eala ei când a cumpărat apartamentul cu 7.000 de euro È™i spune că deja s-a săturat de viaÈ›a la bloc.
„Blocul acesta nu a avut acoperiÈ™, am făcut noi È™arpanta. Fiecare È™i-a făcut pe cont propriu. Pentru baie am luat apartamentul, dar uite că am luat-o în freză original. Este umiditate multă, igrasie. Mult mai bine la casă”, spune săteanca.
Autoritățile locale spun că până când locatarii nu îÈ™i vor face o asociaÈ›ie de proprietari, nu pot face nimic pentru aceste blocuri.
„Putem investi numai dacă se asociază. Apartamentele sunt proprietate personală”, spune Claudiu IlaÅŸ, primarul din Dângeni.
Sursa FOTO: Adevărul.ro