Atacul de panică poate fi o afecțiune gravă care afectează orice domeniu al vieții. Foarte multe persoane au cel puțin un atac de panică de-a lungul vieții.
Negestionate corect, ele pot ajunge să trăiască o viață întreagă în frică și să dezvolte comportamente autodistructive.
Pentru a înțelege această afecțiune și cum poate fi combătută, am discutat cu psihoterapeutul botoșănean Cristina Lupașcu care a răspuns la câteva întrebări pe această temă.
Ce sunt atacurile de panică și ce se întâmplă în timpul lor?
Atacurile de panică sunt episoade de teamă intensă, neliniște sau anxietate, care se manifestă prin reacții fizice puternice, în ciuda faptului că nu există un pericol real sau o cauză aparentă. Printre reacțiile fizice se regăsesc: palpitațiile, ritm cardiac rapid, transpirație, tremurături, dureri în piept, dificultăți în respirație și / sau senzația de nod în gât, frisoane, amețeală, senzația de leșin, senzația de amorțeală a extremităților membrelor, greață, dureri de cap, senzația de detașare de realitate, hiperventilația, teama de spațiile închise.
Ce trebuie să faci ca să estompezi un atac de panică?
Ca să estompezi un atac de panică este recomandat să faci exerciții de respirație, să îți concentrezi atenția pe un obiect din jurul tău (descrie modelul, culoarea, formele, dimensiunile, categoria din care face parte, în ce situații l-ai mai întâlnit, la ce se folosește, etc), să respiri într-o pungă de hârtie, să urci scările unei scări de bloc în timp ce le numeri, să fii atentă la sunetele din jurul tău, să vorbești cu persoana de lângă tine ceea ce simți.
Atacurile de panică pot fi ținute sub control fără terapie sau tratament?
Da, pot fi ținute sub control fără terapie și medicamentație, dar la un moment dat, într-o anumită situație stresantă din viața noastră, ele se vor acutizat, atunci, de cele mai multe ori, oamenii apelează la ajutor.
Este ceea ce s-a întâmplat în perioada pandemiei, a crescut numărul persoanelor care au cerut ajutorul în acest sens, mai toți au dat vina pe ceea ce s-a întâmplat din cauza virusului, dar în anamneză a reieșit că mai toți au avut atacuri de panică și înainte de pandemie, dar erau ținute sub control. De fapt, a ține sub control înseamnă a ignora ceva ce mă deranjează, dar nu suficient de mult încât să schimb ceva. Așa că ar fi indicat să ne întrebăm - are sens să țin sub control ceva ce are soluție?!
Atacurile de panică necesită medicație oblogatorie?
Medicația este stabilită de medicul psihiatru în urma anamnezei. Nu toate atacurile de panică au nevoie să fie tratate cu medicamentație, doar cele care ne împiedică să ne continuăm sarcinile zilnice. Oricum, atunci când vorbim despre medicație la atacurile de panică, deja vorbim și despre o depresie nedescoperită. Depresia fiind prima instalată, dar pentru că ne-am ținut starea "sub control", ea ne-a făcut să pierdem atât de multă energie, încât nu simțim că am putea face față și altor situații, rezultatul, ușor, ușor, se instalează temerile și credința de neputință - atacurile de panică.
Cum ar trebui să reacționeze cei din jurul unei persoane care trece printr-un atac de panică?
Să vorbească cu ea în primul rând despre ceea ce simte și crede, să îi valideze trăirile chiar dacă ei nu văd un motiv real și să o încurajeze să ceară ajutor de specialitate, pentru că, deși acum nu există un motiv real de teamă, cândva s-a întâmplat ceva, iar mintea și corpul au înregistrat întâmplarea. Să îi reamintească exercițiile de respirație și să o aducă cât mai mult în acum, punând-o să se concentreze pe ceea ce este un jurul ei.
Unde este granița între frica obișnuită și atacurile de panică?
Intensitatea fricii și felul în care reacționează corpul și mintea la ea. Granița este subiectivă, variază de la persoană la persoană, în funcție de istoricul de viață al persoanei.
Care dintre factori are cea mai mare influență în producerea lui? Social, psihologic, medical...
Este o combinație de factori, care depinde, din nou, de istoricul persoanei, nu sunt date generale, fiecare client este tratat diferit pentru că vine cu o poveste de viață diferită și cu simptome diferite.
Când se recomandă intervenția medicului psihiatru?
Se recomandă intervenția medicului psihiatru atunci când persoana nu își mai poate îndeplini sarcinile zilnice, când starea ei fizică este degradată deși nu există nicio cauză medicală, când a început procesul terapeutic și după câteva ședințe nu există nicio îmbunătățire sau când terapeutul sesizează că există și un episod depresiv care ar avea nevoie de intervenție medicală.
Atacurile de panică sunt întâlnite și la copii. Cum se manifestă și când ar trebui să se îngrijoreze părinții?
Atacurile de panică la copii au aceleași simptome ca la adulți. După ce s-a eliminat orice cauză fizică, în urma analizelor, iar medicul pediatru spune că nu există niciun motiv fizic de îngrijorare, este cazul să cerem ajutor de specialitate psihologic. Nu este cazul să ne îngrijorăm din postura părintelui, pentru că asta nu va face decât să accentueze stările copilului. Mai degrabă, să rămânem liniștiți, curioși și încrezători. Amintiți-vă, că dumneavoastră sunteți adultul pe care copilul se bazează! În plus, copilul se conectează imediat la starea părintelui.
Atacurile de panică sunt genetice?
Nu, atacurile de panică nu sunt genetice, la fel cum, mai nou, știința a demonstrat că nicio boală nu este genetică, fiecare dintre noi deține toate celulele necesare, dar dacă le declanșăm sau nu depinde de modelul de viață pe care l-am copiat de la părinți. În cazul atacului de panică, dacă unul dintre părinții mei se speria ușor la orice eveniment din viață pe care avea senzația că nu îl poate controla și își revenea greu din starea respectivă sau chiar făcea atacuri de panică, ceea ce am învățat eu, inconștient, este că oamenii nu au capacitatea de a acționa și de a rezolva în tihnă situațiile, deci, nici eu, în concluzie, am șanse mai mari să sufăr de atacuri de panică comparativ cu prietena mea a cărei mamă era sigură pe ea sau se remobiliza mult mai ușor după o întâmplare nefastă.