Deși doctorița i-a spus mamei că riscul indicat de teste este doar unul statistic, mama a fost îngrijorată toată sarcina.

Ionela A. a scris povestea ei de naștere la Botoșani, după o sarcină plină de emoții, trăită cu teama că ar putea naște un copil cu Sindrom Down. Publicația Totul despre mame a redat povestea integral, așa cum a fost scrisă de Ionela:

„După mai bine de un an de încercări de a rămâne însărcinată, a venit și testul pozitiv. Atât eu, cât și soțul, am fost foarte bucuroși că vom deveni părinți! În prima parte a sarcinii, toate bune și frumoase! Am ales să fiu monitorizată de o doamnă doctor extraordinară, dr. Camelia Todică, de la spitalul din Botoșani. Am făcut toate analizele de sânge și totul a fost ok, mai puțin RH, pe care eu îl aveam negativ și soțul pozitiv.

Înainte de a naște, vedeam peste tot copii cu Down

În fiecare lună mergeam la analize, iar la 3 luni de sarcină am făcut și testele specifice cromozomiale. Când am aflat rezultatul, a căzut cerul peste mine, deși doamna doctor mi-a zis că e vorba doar de o probabilitate, care era însă mare, respectiv 1:50 dintre copiii cu rezultate ca ale mele au avut sindromul Down.

Pe parcursul celor 6 luni de sarcină care au urmat, gândul meu doar acolo a fost. Înainte cu o săptămână de a naște, vedeam peste tot copii cu sindrom Down: la TV, pe Facebook… Săptămâna aceea a trecut mai greu decât cele nouă luni.

După ce am aflat că am un copil sănătos, am leșinat

A venit în sfârșit și ziua nașterii și am fost programată la cezariană, bebe având cordonul scurt. Mi s-a recoltat sânge pt analize, iar înainte de a fi dusă în sală am simțit că am nevoie la baie, din cauza emoțiilor. Mi-a fost adus un lighean. Pe bune? În ce secol trăim? În fine, mi-am făcut nevoile fără să zic nimic, eram prea nerăbdătoare să îmi cunosc puiuțul.

Am fost dusă în sala de operație, mi s-a făcut anestezia, iar 5 minute mai târziu l-am auzi pe bebe plângând. Am întrebat doar dacă are sindromul Down, mi s-a răspuns că nu, după care am leșinat. Personalul medical s-a mobilizat imediat și m-au ajutat să îmi revin. Am început să plâng de fericire. Abia așteptam să treacă noaptea și să merg în salon, unde să stau cu bebe.

La a doua sarcină am refuzat să mai fac acele teste specifice, le-am făcut doar pe cele uzuale, iar acum am doi copii minunați”.