de Cătălin Borangic, istoric.
Dincolo de prima imagine, orice ar zice și iubitorii lui Iohannis și pizmașii lui, acum a reacționat ca un președinte.
Spun asta pentru că trebuie să ieșim din zona liderului care pupă copilași, trece babe strada, salvează delfini eșuați, vânează urși cu mâna goală și schimbă roata la cărucioare de invalizi. Sindromul tătucului încă ne bântuie, mai ales pe la extreme.
Revenind pe centru, nu judecăm acțiunea lui Iohannis, sau mai precis inacțiunea în cazul leșinatei ăleia. Trebuie să vedem însă contextul, respectiv un moment festiv în care s-a întâmplat un mic moment neplăcut.
Sincer, habar n-am de protocoalele curții imperiale și ce zice regulamentul de ordine interioară că trebuia să facă Ficusul, dar mă ghidez după alte cazuri similare, de la Porți mai înalte și mai ales după bunul simț diplomaticesc, vorba Agathei Slătineanu.
Cine se aștepta să sară Mutu să o apese pe aia pă chept, să-i dea româneștile palme peste mufetă - că am dubii că la noi se știe cum e cu primul ajutor - e mai prost decât prevede regulamentul. Sau mai rău-voitor.
Pentru că e de porc că după ce femeia aia a leșinat să atragi atenția asupra momentului nefericit.
Despre calitățile de sanitar ale președintelui nu mă pronunț, dar presimt că are palma grea și atât. Nu se făcea. Mult mai bine pregătiți păreau cei din echipajul care a intervenit promt.
...Cum nu se face să te întrerupi, președinte fiind, dacă cineva adoarme prin audiență și să mergi să-l tragi de părul din urechi ori să-i pui pastă de dinți în palme și să-l gâdili.
Înțelege cineva jumătatea asta a problemei? Cum că președintele e persoană oficială supusă unor rigori de conduită? Sau v-a intrat hăhăiala lui Băse în oase și nu mai iese nici cu acid sulfuric?
Iar despre cealaltă jumătate a problemei, cea cu președintele super-erou, tătuc bun, blând, înțelept cârmaci, poet desăvârșit, mascul feroce, sanitar priceput, far călăuzitor, târnăcopist de frunte, bun la toate ca praful-minune, zic doar ”sictir, nevindecaților de comuniostoide apucături!”