de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
Îmi pare uneori că instituțiile din România, mai ales cele care legiferează, sunt locuri pentru fabricarea socială de inegalitate și privilegii. Coșmarul absolut al celui care lucrează la stat este egalitatea în drepturi, obligații și responsabilități cu cel de lângă el sau cu oamenii simpli.
Ordonanțe, norme, legi, decizii ale CCR, toate sunt producătoare de noi și noi grupuri de privilegiați. Nu am văzut o lege, nu am văzut o dezbatere publică în care puterea (orice putere) să se lupte pentru egalitate.
Copilului i se răpește egalitatea de șanse când e trimis într-o școală bună, dacă se poate prin pile și aranjamente. Copilului sărac i se răpește șansa la egalitate pentru că îi sunt refuzate, prin lege sau prin capriciu, dreptul la educație egală cu a altor copii.
Bolnavii sunt și ei discriminați sau privilegiați, iar asta nu numai după venituri. Primarii, polițiștii, jandarmii, magistrații, militarii, funcționarii cu rang înalt, dar și rectorii, orice fel de categorie profesională care ajunge pe posturi de putere caută să-și consolideze poziția acordându-și sau solicitând privilegii.
Candidații nu sunt niciodată egali între ei, pentru că toate concursurile sunt fraudate; diplomele sunt cumpărate, titlurile sunt falsificate, se inventează la nesfârșit titluri, decorații și funcții pompoase, doar pentru a fi peste celălalt.
Oamenii simpli ei înșiși își inventează privilegii și induc inegalități atunci când, neavând puterea de a-și oferi posturi și bani, devin xenofobi, rasiști, șovini, forțându-și superioritatea după singurele criterii care le sunt la îndemână: limba, culoarea, credința.
România e o societate feudală în care nimeni nu vrea să fie egal cu nimeni. Visul secret al fiecăruia este să fie, măcar o dată în viață, deasupra legii. Iar dacă nu poate, atunci să o fenteze. Pentru că, așa cum spune vorbă din Balcani, legea (adică egalitatea) este ca o poartă în mijlocul unui câmp: numai boii trec prin ea.
Într-o asemenea societate absurdă, inegalitară, pare suprarealist că unii jurnaliști refuză privilegii impuse de către o putere construită ea însăși fraudulos pe averi furate și pe un munte de privilegii.
Dar o societate inegalitară arată ca o mare cu sloiuri de gheață care plutesc în derivă și se ciocnesc violent, la întâmplare.
Tot ce se poate „construi” pe această mentalitate este discriminare, sărăcie și violență, nu bunăstare și nu viitor comun prosper.
Fără egalitate ca valoare socială și principiu de drept, fiecare dintre noi este infinit vulnerabil, expus abuzului și discriminării.