de Cătălin Borangic, istoric:
Socialismul și-a propus din capul locului o nouă lume, alte reguli sociale, alte tipuri de distribuție a resurselor și în mod cert alt tip de relații sociale.
Pentru asta și-a dat seama probabil încă din cuvele în care fermenta că va avea nevoie de alți oameni. Cei care existau deja erau îmbâcsiți de propria lor viață, solidificați în sisteme sociale vechi de milenii, aveau repere morale și umane, până la urmă, total nepotrivite cu socialismele.
Era nevoie de un tip de om nou. Nu poți obține așa ceva decât prin încercarea de a-l schimba pe cel vechi. Cum cel vechi era îndărătnic, socialismul a trebuit să lupte. Uitați-vă în istorie și oriunde vedeți socialiști o să vedeți și lupte.
Socialismul a avut aproape de la început soldați suficienți. Sau măcar mulți. Proștii sunt o categorie numeroasă și ușor de momit.
Primul secol de socialism s-a lăsat cu conflagrații năucitoare. Vechea lume se lăsa greu spre deloc trasă și atrasă în utopii. Ba chiar, la un moment dat i-a tras câteva la ficat socialismului de l-a băgat în corzi. Este momentul când socialismul s-a prins că cu sila se nasc resentimente, rămân vânătăi și martori. Așa că a schimbat strategia.
Nu, n-a renunțat la ideea de om nou, dedicat lui. A renunțat la forță, oricum nu mai prea avea și s-a insinuat în sistemele de educație. Cu aceleași cântece strămoșești. Să ne fie bine, să nu ne fie rău. Un fel de persuasiune universală.
Cum vedeți și știm, sistemele de educație conțin majoritar tineret. Crud, verde, ușor de aburit, iute de înflăcărat.
Și, de departe, cei mai răi și mai nemiloși. Tinerilor nu le crește așa repede simțul ridicolului, dubiile, rușinea. Nu au experiența de viață pe care emoțiile astea cresc. Pentru o promisiune, un țel aparent palpabil, nu ezită, duși de val, să tragă un glonț în cap oricui zice Partidul că e dușman. Dacă nu mă credeți, uitați-vă la Gărzile lui Mao sau la khmerii roșii.
Tineretul este noua țintă ideologică, și nu de azi, de ieri. Acesta poate fi manipulat lesne, mai ales când se mimează libertăți deșănțate. Nu vă faceți iluzii, îndată ce și-au atins obiectivele, aceste înlesniri au fost primele scoase în afara legii. Spre exemplu, socialismul a băgat în pușcării și lagăre mai mulți homosexuali decât orice alt sistem.
A doua mare pasiune a socialismului este proprietatea. Socialiștii știu că omul care este ancorat undeva este foarte greu de pus în mișcare.
La fel ca în cazul construcției omului nou, socialismul a încercat și deposedarea, atunci când a ajuns undeva la putere. Fără proprietate oamenii sunt mai ușor de stăpânit. Și la urma urmei, de ce să nu dețină Partidul tot și să împartă câte ceva, după cum crede de cuviință?
Ultima problemă sunt reperele morale ale individului și ale comunităților. Familia, religia, cultura sunt niște chestiuni serioase, cu care socialismul nu se împacă deloc. Pentru că el este familia perfectă, utopiile promise sunt singura religie adevărată și ceea ce lasă liber cenzura lui este singura cultură acceptată. Contra a orice altceva socialismul va lupta. Am spus la început că el este o luptă continuă, în căutare de dușmani. Pacea în socialism este doar o declarație.
Așadar, dacă vedeți undeva tineri hotărâți, care luptă împotriva familiei, culturii, educației și proprietății să știți că sunt oșteni ai socialismului. Nu vă uitați după zăngănit de arme, socialismul luptă acum cu alte mijloace, mai soft. Era digitală îi convine de minune.
Tinerii aceștia s-ar putea să nu știe că sunt ceea ce sunt. Sau vor nega și ascunde acest lucru cu înverșunare. În fond singura treabă a Diavolului este să ne facă să credem că el nu există. Dincolo de asta trebuie să recunoaștem că socialiștii ne vor binele. Ați văzut că peste tot flutură acest crez.
Tot ce trebuie să facem este să nu-i lăsați să vi-l ia. Deci fiți atenți la cine vine și vrea să vă salveze!