În acest articol voi încerca să explic, pe larg, o interconexiune dintre Regulamentul Sanitar Internațional din 2005 (RSI 2005 sau IHR 2005 – în lb. engleză) și securitatea națională, cu subsecvențele de securitate sanitară colectivă și individuală, precum și câteva măsuri de prevenție, pornind de la contextul general al amenințărilor sanitare globale – cu o exemplificare curentă precum virusul Nipah.
Mobilitatea forței de muncă (cetățenii posesori de contracte de muncă proveniți din țări terțe – India, Nepal, Bangladesh), fenomenul migraționist, în special fluxurile dinspre Asia și Africa, precum și posibilele conflicte sau crize regionale, mai ales dinspre zona de manifestare a vectorilor specifici, pot fi premise ca astfel de amenințări hibride – biologice (virusi) să ajungă și în Europa.
Având în prezent, din poziția de expert la MARCYSCOE / UMC, unele preocupări privind amenințările hibride și asimetrice, dar și statutul de veteran militar din teatrele de operațiuni, apoi experiența de expert TAIEX al COM UE, precum și după o activitate diplomatică de peste 13 ani – în care m-am ocupat, printre altele, de implementarea prevederilor RSI 2005 la misiunile diplomatice și oficiile consulare (MD/OC) ale RO în străinătate, toate acestea le consider că mă califică și obligă, în aceeași măsură, să împărtășesc benevol și să scriu despre un set de aspecte care pot fi de un interes continuu, din punctul meu de vedere.
Menționez că pentru mai bine de un deceniu am activat, la nivel național, în calitatea de expert / consilier pentru sprijin decizional strategic, în cadrul Sistemului Național de Management al Situațiilor Speciale de Urgență / Crize, în Comitetul Național pentru Situații de Urgență, în Grupul tehnico științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase și în sistemul național de emitere a atenționărilor și alertelor de călătorie sau în structurile de Comunicare strategică.
Reiterez că acest articol nu este alarmist / panicard și nu reprezintă o alertă, fapt pentru care voi structura răspunsul, pentru claritate și, eventual, de a fi un folosit ca șablon de sinteză, pe mai multe subcapitole, bazându-mă atât pe prevederile oficiale ale RSI 2005, cât și pe exemplele practice, lecțiile identificate a fi învățate și rezultate din misiunile îndeplinite de-a lungul carierei.
Securitatea sanitară colectivă și cea individuală
Primul subcapitol alarticolului va identifica și explica pentru orice tip de citator ce presupune securitatea sanitară colectivă (protecția sănătății publice, a întregii populații) și cea individuală (protecția drepturilor și sănătății fiecărei persoane) în România, în contextul amenințărilor epidemiologice (inclusiv RSI 2005, pandemii sau virusuri emergente precum Nipah).
Documentarea acestei părți a articolului se bazeză pe legislația actuală (Legea 95/2006, Regulamentul privind gestionarea situațiilor de urgență epidemiologică din 2025, atribuțiile MS/INSP/DSU etc.).
Securitatea sanitară colectivă are ca scop: (1) protejarea populației ca întreg împotriva răspândirii bolilor transmisibile, (2) prevenirea epidemiilor și (3) menținerea funcționării societății (economie, transport, servicii esențiale, reziliența etc.).
Să exemplificăm, pescurt, ce fac autoritățile (cu atribuții specifice):
• Ministerul Sănătății (MS) → este autoritatea principală: elaborează politici, norme, planuri naționale; declară alertă epidemiologică; coordonează răspunsul la epidemii; aprobă măsuri proporționale (ex. carantină zonală, restricții etc.).
• Institutul Național de Sănătate Publică (INSP),împreună cu Direcțiile de Sănătate Publică (DSP) → sunt structurile specializate cu misiunea de supraveghere epidemiologică continuă, detectare timpurie, raportare rapidă către Organizația Mondială a Sănătății – OMS (prin Punctul Focal RSI 2005), evaluare riscuri, testare/laboratoare, recomandări de vaccinare/măsuri igienico-sanitare.
• Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) / MAI → este autoritatea principală cumisiunea de coordonare operațională în faze de urgență: implementare carantine, izolări, distribuție resurse (măști, teste, echipamente de protecție specifice), management logistic (stocuri, transport medical, aprovizionare etc.), colaborare cu structurile de poliție și jandarmi pentru respectarea măsurilor.
• Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (epizootii, zoonoze), cu măsuri specifice în aeroporturi/porturi (screening la puncte de intrare, monitorizare etc.).
Dr. Liviu Mihai Dănilă
***Născut pe 25 octombrie 1964, în Botoșani, Dr. Liviu Mihai Dănilă și-a construit o carieră militară remarcabilă, începută în Liceul Militar și încheiată în anul 2017, odată cu trecerea în rezervă cu gradul de general de brigadă. Este doctor în Științe Militare și deține un MBA în Management Strategic. Are gradul diplomatic de Ministru Consilier și a activat ca expert TAIEX al Comisiei Europene, contribuind la dezvoltarea Mecanismului Uniunii pentru răspuns politic integrat în situații de criză.
În prezent, este expert al Centrului de Excelență în Securitate Cyber Maritimă al Universității Maritime din Constanța și cadru didactic asociat la aceeași instituție, precum și la Academia de Poliție ”Alexandru Ioan Cuza”, Universitatea Națională de Apărare ”Carol I” și Institutul Diplomatic Român. Este membru al consiliului director al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România – afiliată CIOR – NATO.