!Mori cu adevarat
cand incepe sa te uite lumea...
Asa incepe poemul Pe-aproape, scris de poetul Constantin Dracsin. Poem care se termina cu cuvintele: !Mi-e frica de a doua moarte...
Constantin Dracsin, cu numele real Costache Gugoasa, s-a nascut la 20 iulie 1940, in satul Draxini, comuna Baluseni, judetul Botosani, si s-a stins din viata la 7 ianuarie 1999, in ziua Sfantului Ioan Botezatorul. Este inmormantat la Cimitirul Eternitatea, din Botosani.
A fost poet, grafician, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al Asociatiei Artistilor Plastici Amatori din Bucuresti. A publicat in timpul vietii opt volume (primul in 1981), numeroase grupaje de poeme in reviste literare ("Cronica", "Ateneu", Luceafarul", Romania literara"), iar desenele sale au fost expuse pe diverse simeze si au ajuns in variate colectii particulare.
Daca ar fi trait intr-un alt timp, intr-un alt oras, intr-o alta tara, Constantin Dracsin ar fi fost un simbol. Al victoriei in fata infrangerii, al putintei in fata neputintei, al bucuriei in fata intunecimii.
Dracsin a fost omul care si-a plimbat intotdeauna manecile in buzunarele goale. Pentru ca mainile si le imprumutase ingerilor.
Asa si-a inceput joaca. Joaca de-a poezia, de-a chinul, de-a viata.
Un poet care si-a trecut cuvintele printre dinti si le-a prefacut in poem. Un artist care, pentru ca nu avea maini, a desenat cu ochii. Poetul care a creat minuni cu creionul intre dinti.
Un confrate de generatie care scrie cu creionul intre dintii sai albi si puternici de moldovean asa cum lucra Luchian in anii sai din urma. Sunt miscat de seninatatea verbului sau, de curatenia si candoarea cu care strabate veacul si viata ce i s-a dat...
, scria Ioan Alexandru in aprilie 1976.
Am dat peste un om
care nu stie sa faca un rau bine;
fericit pentru acest lucru
in fericirea lui
fara margini.
Astfel povestea despre sine Constantin Dracsin, in Autoportret. Cuvinte de o curatenie biblica, intocmai Fericirilor: Fericit in fericirea fara margini!
Prea putin cunoscut printre botosaneni, aproape uitat de strazile pe care le-a strabatut, Poetul isi urmeaza acum nemurirea pentru care se pregatise amanuntit timp de 59 de ani.
ZBUCIUMUL JUGULUI
Totdeauna am preferat mai intai
joaca, -
dupa aceea moartea.
Odata chiar murisem
nejucat; -
ca sa ma intorc nejucat la oile mele.
Se spune ca hartia fiecaruia
este scrisa,
de la cap la coada,
din inceputuri;
jugul ma tine
dupa ce-l duc prin zi si noapte
zbuciumat.
Hai,
priviti-ma unde ma doare;
de jocul meu sa-si bata joc
numai
cuvantul, mama,
si tot ce iese in ei,
frumos!
DUMNEZEU SA IL ODIHNEASCA IN PACE!
