Insa locul sau in galeria Stiri.Botosani este justificat mai ales prin faptul ca Svetlana Carstean este nominalizata la Premiul National de Poezie Mihai Eminescu, Opera Prima, alaturi de alti patru poeti debutanti si, mai ales, favorita la castigarea acestui important premiu conferit la Botosani pe 15 ianuarie, in cadrul unei ceremonii traditionale, transmisa in direct de Live.Botosani.
Este membru cofondator al cenaclului Central de la Facultatea de Litere din Bucuresti, a publicat pentru prima data poemul Floarea de menghina in 1995, in volumul de debut colectiv Tablou de familie (alaturi de colegii sai Sorin Ghergut, Razvan Radulescu, Cezar Paul-Badescu, Mihai Ignat si T.O. Bobe).
A publicat de-a lungul anilor articole, interviuri si poeme in Dilema, Observator Cultural, Romania literara, Adevarul literar si artistic.
Svetlana Carstean este una dintre putinele poete recomandate de doua dintre cele mai valoroase personalitati ale literaturii romane: Simona Popescu si Mircea Cartarescu.
Floarea de menghina este volumul care a determinat situarea poetei alaturi de liderii celei mai noi generatii poetice. Apropierea insolita de cuvinte din titlul cartii nu este intimplatoare, ea certifica originalitatea, forta si vitalitatea poetica a intregii constructii.
Printr-un straniu proces de neotenie literara, Svetlana Carstean si-a intirziat cu zece ani debutul, doar ca sa se arate azi intr-o haina mai originala si mai stralucitoare. Caci ea aduce din amintirea unei poezii trecute (aromele anilor ’90) sofisticarea intunecata a «Florii de menghina», un poem arhetipal de mare forta, dar o completeaza cu gestualismul si nevoia de sinceritate a poeziei de dupa anul 2000, ce au produs «poemele in format electronic» din final. O poezie bogata si atenta la detalii ce prevesteste, pe linga o viitoare poeta notorie, si o viitoare prozatoare. (Mircea Cartarescu)
Pe la inceputul anilor 90, inca studenta, Svetlana Carstean scria Floarea de menghina, un exceptional poem despre lumea trecutului recent, comunist, cu tot sistemul ei de «menghine», privita prin ochii unui om foarte tinar. Publicat astazi, in alt context, poemul trebuie citit, ca si intreaga carte in care e integrat, ca o puternica pledoarie pentru libertatea individuala, care infloreste, pina la urma, in pofida naturii mereu schimbatoare a constringerilor («menghinelor»). Debutul intirziat al Svetlanei Carstean aduce in literatura romana o autoare cu o scriitura directa, dar si rafinata, cu un ton satiric si liric in acelasi timp, combinatie care o face inconfundabila. (Simona Popescu)