Lucia Cifor s-a născut pe 10 noiembrie 1965, la Prăjeni, în județul Botoșani. Fostă elevă a Liceului Pedagogic "Nicolae Iorga" Botoșani, pe care l-a absolvit în anul 1983, Lucia Cifor a păstrat legătura cu lumea literară a orașului, numeroase cărți sau studii ale scriitorilor botoșăneni bucurându-se de atenția sa.
În 1987 a absolvit cu brio Facultatea de Filologie, secția română-germană, a Universității "Al. I.Cuza" Iași. A urmat specializarea, examenul de definitivat în învățămant, pentru limba și literatura română, apoi studiul aprofundat și, în 1999, obține titlul de doctor în filologie, cu teza Orizonturi și dimensiuni ale "locuirii" în limbajul poetic românesc (distincția Magna cum laude), publicată sub titlul Poezie și gnoză, Editura Augusta, Timisoara, 2000. "Cartea mea a avut ca miză descoperirea acelor elemente din limbajul poetic, care să furnizeze o cale de înţelegere nouă a ceea ce numeam în prima variantă a cărţii „orizonturile şi dimensiunile locuirii în limbajul poetic românesc”. Mai precis, porneam de la o teză heideggeriană, care spunea că modul creator în care există omul este cel care asigură autenticitatea existenţei. Aceasta m-a inspirat să realizez o cercetare asupra poeziei româneşti şi asupra limbajului poetic în general. (...) Am realizat că marile descoperiri în poezie au fost cele de ordin religios, că poeţii au căutat mereu în operele lor soluţii de mîntuire, pe care nu le poţi înţelege cât timp nu eşti o fiinţă religioasă", mărturisește într-un interviu Lucia Cifor.
Este profesor universitar la Catedra de Literatură Comparată și Estetică a Facultății de Litere din cadrul Universității "Al.I.Cuza" Iași.
Până la acest nivel, însă, botoșăneanca Lucia Cifor a parcurs toate etapele profesionale, de la profesor stagiar de limba si literatura romana in invatamantul preuniversitar la asistent de cercetare și cercetător știintific în cadrul Institutului de Filologie Română "Al. Philippide", departamentul de lexicografie - lexicologie.
Timp de trei ani, în perioada 1996-1999, a fost membră în echipa de redactare a Dicționarului enciclopedic ilustrat, secțiunea Nume proprii, proiect de cercetare cu caracter interdisciplinar realizat în comun cu cercetători din centrele universitare și academice de la Iași, București și Chișinau. Lucrarea a apărut (sub același nume) la Editura Cartier din Chișinău (1999).
Tot ca o recunoaștere a capacității sale intelectuale, dar și a muncii susținute, Lucia Cifor este cooptată, pentru o perioadă de 11 ani (1992-2003), în echipa Proiectului Academiei Române Dicționarul limbii române (DLR), înscris în Planul Național de Cercetare Fundamentală.
Nu în ultimul rând, și-a adus contribuția în cadrul proiectului finanțat de CNCSIS, Dicționarul limbajului poetic eminescian. Semne și sensuri poetice.
Participă la numeroase conferințe, simpozioane, congrese științifice, în țară sau peste hotare. De asemenea, duce o activitate susținută de coordonare și îndrumare științifică.
Din 2006 este profesor asociat Școala Doctorală de Studii Filologice din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași.
Lucia Cifor a scris îndeosebi despre creația lui Mihai Eminescu, o pasiune mai veche care vine din preadolescență, după cum recunoaște într-un interviu oferit publicației cuzanet.ro. "Pot spune că a fost o descoperire personală, aşa cum au fost pentru mine toţi marii scriitori. Îmi amintesc perfect că în momentul în care am dat admitere la Facultatea de Litere învăţasem pe de rost mare parte din creaţia eminesciană".
Secretul cercetării literare, este de părere Lucia Cifor, stă și în modalitatea de abordare a operei. "Nu ai cum să scrii despre un poet, să cercetezi opera unui scriitor şi să fii şi inspirat, să aduci o perspectivă nouă asupra creaţiei respective, fără să îl înveţi concomitent şi pe de rost", le spune studenților porniți pe drumul greu al studiului, amintind totodată de filosoful şi lingvistul Eugeniu Coşeriu, "care ştia pe de rost creaţiile clasicilor greci şi latini".
Deși nu a ținut niciodată un curs în care să predea Eminescu, a participat deseori la simpozioane cu temă eminesciană. Pentru Lucia Cifor, aprofundarea literaturii, studiul individual și curiozitatea profesională sunt atuuri care vor conduce către succes.
Cu toate acestea, doar consecvența și constanța în studiu nu sunt totdeauna de ajuns. Nici măcar inteligența nu mai oferă siguranța că studentul pornit pe un astfel de drum va reuși să parcurgă până la final. "Această zonă cere şi calităţi sufleteşti, tact, intuiţie, talent lingvistic. Umaniştii sunt oameni cu calităţi înnăscute pentru domeniul acesta, dar ei trebuie să nu se lase copleşiţi de tratamentul la care sunt supuşi, de faptul că ei nu trăiesc mai bine ca IT-iştii. În schimb, au o misiune care, după mine, este şi un privilegiu, cu condiţia să aibă răbdare să îl descopere. Maturitatea vine odată cu transpunerea în practică a ceea ce ai învăţat, a ceea ce ai gândit, a ceea ce ai sperat. Umaniştii sunt precum călugării din Antichitate: pribegi, nebăgaţi în seamă şi anonimi".
Avem nevoie de modelul Eminescu, spune Lucia Cifor, însă a avea un astfel de model înseamnă mai presus de toate o asumare nu doar a excelenței, ci și a modului în care însuși Eminescu s-a văzut pe sine în raport cu eternitatea. "Nu cred că Eminescu s-a gîndit vreodată la el ca la un model. Mereu s-a gîndit cum să îşi completeze lacunele, vulnerabilităţile şi slăbiciunile, cum să se ridice şi să le biruie".
De aceea, pentru Lucia Cifor, a-l studia pe Eminescu nu înseamnă doar a prelua, în limbaj consacrat academic, teme și sugestii ale cercetătorilor de până azi. "Mai găsim modele paideice printre eroi şi sfinţi, care se evidenţiază prin munca şi dedicaţia lor, prin lipsa totală de egoism şi egocentrism. Nu putem să dăm un singur exemplu din cultura română de un om atât de lipsit de egoism şi care să fi renunţat atât la el însuşi. Din acest punct de vedere îl găsesc singular în rândul scriitorilor, în cultura română şi în existenţa românească. Nu putem decât să fim bucuroşi că îl avem. Problema este: ne inspiră acest model?"
Fără a ieși din rigorile universitare, Lucia Cifor reușește, totuși, să parcurgă firul sensibil al dascălului formator, al profesorului menit să scotocească nu doar în mintea, ci și în sufletul învățăceilor săi. Un dascăl pentru care împlinirea se rotunjește prin victoriile mici, cu fiecare student care înțelege că a fi literat, a fi profesor, e asemenea unui călugăr din Antichitate: pribeag, nebăgat în seamă şi anonim.
(„Temelia culturii române este creștină și europeană” - Interviu realizat cu Prof. Univ. Lucia Cifor în timpul lucrărilor celei de a zecea ediții a simpozionului dedicat Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta cu tema „Fundamente creștine ale culturii române și europene”)