A fost admisă cu 10 la o prestigioasă universitate din România. De menționat că Estera a trăit acum doar emoțiile rezultatelor care îi confirmă succesul. Și asta pentru că examenul a fost susținut cu mult înaintea celorlalți colegi ai ei, încă din luna martie, atunci când eleva Colegiului Național ”A. T. Laurian” s-a prezentat la examenul de preadmitere. Iar nota obținută i-a împlinit cea mai arzătoare dorință: admiterea cu nota 10 la Facultatea de Informatică, Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj.
S-a născut în Botoșani, însă a copilărit la Sulița, unde a urmat și cursurile Școlii Gimnaziale. Apoi s-a întors la oraș, unde vreme de patru ani a fost elevă a Colegiului Național ”A. T. Laurian”. Un liceu despre care Estera-Emanuela Daria spune că i-a fost ”a două casă”. Aici a învățat nu doar despre matematici și calculatoare, ci a descoperit pas cu pas o lume care a fascinat-o și care avea să îi deschidă perspective nebănuite.
”Am urmat un profil real: matematică-informatică intensiv informatică, aceasta fiind singura opțiune pe care o aveam în minte după Evaluarea Națională și, sincer, a fost cea mai bună alegere pe care am putut să o fac. Din fericire, nu am avut emoții nici atunci, media mea de admitere fiind 9,80, ceea ce mi-a asigurat un loc la profilul dorit”.
Estera-Emanuela Daria ne-a vorbit nu doar despre note, profesori, program sau planuri. Ci și despre pasiune și recunoștință, despre încredere și voință.
”Sunt axată pe performanță și pe rezultate bazate pe cifre”
-Estera, de unde pasiunea ta pentru informatică, știind că fetele preferă mai mult domeniile umaniste?
-De când mă știu, sunt o persoană cu gândire analitică și sunt axată pe performanță și pe rezultate bazate pe cifre. Încă din primii ani de școală, materiile care mi-au atras atenția cel mai mult au fost cele bazate pe logică, cum ar fi matematica. Când am început clasa a IX-a, eram încă puțin sceptică în ceea ce privește informatica, fiind ceva nou pentru mine, dar mai ales din pricina faptului că am bifat opțiunea de "intensiv" atunci când mi-am depus dosarul, în ciuda alegerii profilului mai mult din pasiunea mea pentru matematică de atunci. În scurt timp însă am realizat că informatica este ceea ce îmi place să fac, deoarece aici îmi pot folosi și mai mult gândirea logică, spre deosebire de matematică, unde mai există și anumite formule, care pe mine m-au deranjat mereu. Totodată, cred că asta se datorează și doamnei profesoare de informatică, ea fiind cea care a reușit să atragă atenția unor boboci asupra unei științe complet noi pentru ei.
Ca o paranteză, am observat și eu interesul către profilul real mai crescut al băieților, atunci când am realizat că fac parte dintr-o clasa predominată de aceștia.
-Ce au însemnat anii de liceu pentru o elevă ”de 10”? Ai sacrificat ceva (ieșiri cu prietenii, de pildă) sau ai reușit să găsești echilibrul între studiu și relaxare?
-Pentru mine, anii de liceu au fost cei mai frumoși de până acum, chiar dacă la început mi-a fost greu să mă acomodez și să mă descurc mai mult singură. Nu pot să spun neapărat că am sacrificat ceva, ci din contra, în liceu mi-am făcut mai mulți prieteni și am ieșit mai des, ceea ce m-a ajutat într-o oarecare măsură în atingerea acestor performanțe academice deoarece bunăstarea mea a contat mult în pregătirea mea, iar o "izolare" de lumea exterioară nu mi-ar fi fost cel mai bun aliat. Într-adevăr, în perioadele examenelor foarte importante (admitere, bacalaureat) mi-am făcut un program mai strict pentru a mă putea pregăti. Uneori, chiar dacă aș fi vrut să ies, nu aveam puterea necesară să o fac pentru că sunt o "pasăre de noapte" în ceea ce privește învățatul, iar asta poate intra în categoria sacrificiilor.
”M-au ridicat de fiecare dată când am fost la pământ și mi-au dat aripi să zbor cât de sus pot”
-Admiterea ta la facultate s-a întâmplat mult mai devreme, odată cu participarea ta la preadmitere, acolo unde te-ai clasat printre primii 10, ceea ce a însemnat asigurarea unui loc la profilul dorit, și nu oricum, ci cu media 10. Cum a fost examenul de la Cluj? Câți elevi s-au prezentat atunci?
-Încă de când am început liceul și am auzit de Universitatea Babeș-Bolyai mi-am promis că aici voi intra. A fost mereu singura mea opțiune și mulți se mirau când mă întrebau dacă mai am și un plan B, iar eu le răspundeam negativ. În martie a avut loc concursul cu rol de preadmitere, iar situarea între primele 10 medii mai mari de 9,5 mi-ar fi asigurat un loc la specializarea dorită cu media 10. Au fost undeva la peste 1300 de participanți, deci șansa mea de aproximativ 0,7% de a intra nu îmi dădea foarte mari speranțe. Încă îmi amintesc emoțiile din dimineața examenului, când am văzut mulțimea de adolescenți prezenți corelată cu lipsa mea de somn din noaptea respectivă datorată mai ales faptului că data preadmiterii s-a suprapus cu schimbarea orei. Proba în sine mi s-a părut foarte bine pusă la punct, cu unele întrebări care la început păreau simple, însă o clipă de neatenție putea duce la un rezultat compromis, iar posibilitatea răspunsurilor multiple la grile a sporit dificultatea. Dacă în primele minute din examen mi se părea că nu mă concetrez suficient nici cât să rezolv primul item, la puțin peste jumătatea timpului alocat am reușit să termin și să predau lucrarea. Peste două zile au venit și rezultatele: 9,87 - a doua medie și a patra în clasamentul celor peste 1300 de elevi, am fost admisă cu media 10.
-Privind acum în spate, cui simți nevoia să mulțumești pentru reușita ta excepțională?
-Vreau să mulțumesc profesorilor mei de informatică din liceu, care au descoperit înclinația mea către acest profil. În primul rând, doamnei profesoare Asandului Roxana, cea care mi-a predat informatică în colegiu și care m-a încurajat încă de la început. Tot ea m-a introdus domnului Panaete Adrian, unul dintre cei mai inteligenți oameni pe care îi cunosc și care mi-a trezit ambiția de a face performanță în informatică. Cei doi au fost alături de mine, m-au ajutat și îndrumat oricând am avut nevoie pe parcursul liceului, lucru care nu mi-a lăsat visurile să moară.
Mai mult de atât, vreau să le mulțumesc părinților mei, care au fost mai mult lângă mine decât am fost eu și care m-au susținut și încurajat în orice decizie am luat. Ei sunt cei care au râs alături de mine, dar și care au plâns odată cu mine. Ei sunt cei care m-au ridicat de fiecare dată când am fost la pământ și mi-au dat aripi să zbor cât de sus pot.
Și în ultimul rând vreau să îmi mulțumesc mie, Esterei mai micuță decât cea din prezent, care nu a renunțat în pofida tuturor dezamăgirilor și eșecurilor prin care a trecut. Aș vrea să pot să călătoresc în timp să îi spun să aibă încredere în ea pentru că, fără îndoială, va reuși.
”Ambiția este cheia”
-Ce visează Estera, adolescenta admisă astăzi cu 10 la una dintre cele mai mari universități din România?
-Momentan, Estera abia așteaptă să descopere viață de studentă la una dintre cele mai prestigioase universități din România și să cunoască oameni noi, să facă parte dintr-un nou colectiv.
-Unde te vezi peste 10 ani?
-Peste 10 ani îmi place să mă văd călătorind cât de mult pot și având în spate propria firma de IT, să fiu unică mea "șefă". Mi-a plăcut mereu să cred că am o oarecare înclinație și înspre domeniul afacerilor, ceea ce poate se va îmbina cu informatica și va forma un viitor CEO. Sunt sigură că viziunea mea va înflori tot mai mult pe măsură ce voi descoperi oportunitățile pe care "capitala informaticii" mi le oferă.
-Ce sfat ai pentru elevii care anul viitor vor trece prin aceleași emoții?
-Sfatul meu este să aibă încredere maximă în ei. Sunt de părere că nimic nu este imposibil de obținut dacă ai puțină voință, așa că ambiția este cheia. Dacă își doresc ceva cu adevărat și le place acel lucru, este mai mult decât suficient și nu este nevoie să se suprasolicite, ci, din contra, să îmbine munca cu distracția și să fie cât se poate de detașați de stresul alegerii unui drum. Le urez mult succes și înțelepciune viitorilor absolvenți de liceu ce vor începe un nou capitol!
