"Oameni şi meserii" abordează astăzi o meserie din domeniul medical. Pe treptele sănătăţii noastre se găsesc medicii de familie, medicii specialişti, asistenţii, infirmierii, dar şi farmaciştii. Ei sunt cei care ne dau sfaturile bune în privinţa tipului de medicament care ne face bine, ne îndrumă spre medici atunci când dăm buzna în farmacie, alarmaţi că simptomele de care suferim arată ca cine ştie ce boală grea. Calmi, stăpâni pe situaţie, farmaciştii cumulează ştiinţa medicamentului, ştiinţa vânzării şi ştiinţa omului.

Maricica Cazacu este farmacist de peste 30 de ani. Este mândră de meseria ei, deşi, privind retroactiv, nu tocmai farmacia era visul ei de-o viaţă.

"La fel ca toate profesiile, meseria de farmacist este complexă şi implică în primul rând o pregătire profesională pe parcursul a cinci ani de facultate de farmacie, o facultate nu tocmai uşoară, simplă, având în vedere că ea trebuie să te formeze pentru a manipula structuri chimice conţinute de medicamente. La baza acestei profesii trebuie să mănânci chimie cu lingura. N-aş putea spune că m-am omorât după chimie dar scopul final era să devin farmacistă şi pentru asta am înţeles că trebuie să înghit această materie şi culmea!, mâncând aşa cu linguriţa, devii dependent şi chiar am început să o îndrăgesc, astfel că lucrarea mea de licenţă a fost la materia "chimie organică". Şi mi-a plăcut foarte mult".

Responsabilitatea meseriei de farmacist

Partea cea mai grea a meseriei este responsabilitatea faţă de pacientul care îşi pune toată încrederea că ceea ce i se dă îl va face bine, de aici şi apăsarea pe care orice farmacist, indiferent de cât de experimentat este, o simte.

"Cea mai mare frică a farmacistului aflat la începutul carierei nu este că nu se va descurca din punct de vedere ştiinţific, pentru că eşti liber să accesezi tot ce ai la îndemână pentru a-i da pacientului cel mai bun sfat, ci acel trac faţă de universul care se cheamă pacient şi faţă de tot ce are el în cap sau în dorinţă sau nu ştie atunci când păşeşte pragul farmaciei. Mai ales că mai nou se pune accent pe descoperirea nevoii pacientului. El are probleme şi nu ştie că are probleme. Sau ştie că are probleme dar le cunoaşte eronat sau nu sunt problemele pe care crede el că le are. Farmacistul trebuie fie foarte atent în ascultarea pacientului şi învaţă, în practica farmaceutică, să cunoască ce înseamnă acest univers numit pacient. Ce facem noi în activitatea noastră? Medicamentele se eliberează pe bază de prescripţie medicală iar pacienţii trebuie să afle, şi cu această ocazie, că trebuie să se adreseze medicului pentru identificarea problemelor de sănătate. Farmacia însă este un soi de triaj şi trebuie percepută chiar în acest sens".

"Farmaciile nu sunt gări sau staţii de autobuz"

O nemulţumire însă prinde glas: atunci când farmacia se aglomerează şi fiecare dintre pacienţi sau clienţi revendică să fie servit mai repede, să i se spună mai repede ce are de luat, ce are de făcut pentru a-i fi bine. Farmaciile nu sunt gări sau staţii de autobuz! spune Maricica Cazacu.

"Cu cât ajungem mai repede la destinaţie, adică la acel medicament, cu atât ne privăm de sfatul farmacistului, esenţial pentru sănătate. Noi suntem poarta cea mai accesibilă pentru pacient din tot sistemul de sănătate şi datoria noastră este de a îndruma pacientul acolo unde are nevoie şi acolo unde îi este potrivit să-şi rezolve sănătatea. Dacă problema lui de sănătate se poate rezolva la farmacie, este una uşoară sau moderată, însă farmacistul, prin ceea ce a învăţat, ştie şi bănuieşte unde trebuie să ajungă acel pacient şi îşi face datoria îndrumându-l unde trebuie. Omul intră în farmacie, spune ce-l doare însă uneori o problemă simplă de sănătate poate ascunde complicaţii nebănuite, o afecţiune care are o cale lungă de rezolvare".

Farmacistul nu trebuie să aştepte recunoştinţă, crede Maricica Cazacu, pentru că, până la urmă, şi-a făcut datoria, şi-a făcut meseria. Dar dacă se întâmplă totuşi ca cineva să mulţumească pentru un sfat, pentru o îndrumare, pentru un leac ce l-a ajutat să-şi revină, nu înseamnă că farmacistul se poate culca pe lauri.

"Recunoştinţa este de fapt o autorecunoştinţă, prin faptul că ai făcut tot ce ţi-a stat în putinţă pentru ca acel pacient să ajungă unde trebuie. Noi, farmaciştii, nu trebuie să lucrăm cu persoanele, cu caracterul lor, cu faptul că şi-au manifestat sau nu recunoştinţa sau dacă nu au venit să mulţumească, să avem o durere în suflet. Noi nu trebuie să aşteptăm lucrul acesta, noi trebuie să ştim că acel om cu acea afecţiune a făcut tot ce trebuie, îndrumat de noi, într-o anumită măsură, pentru a-şi rezolva problema de sănătate".

De la prima dragoste, medicina, la chimia farmaciei

Şi da, este mândră de meseria ei, chiar după atâţia ani de când serveşte pacientul.

"Mărturisesc că iniţial a fost chiar întâmplătoare alegerea acestei profesii. Pe vremea mea, nu ştiam foarte multe despre această profesie, era puţin ermetic domeniul dar, ca orice lucru pe care nu-l cunoşti, eşti curios să-l afli. Cred că a fost curiozitate şi întâmplare. Prima dragoste a fost medicina, însă ulterior am descoperit că mi se potriveşte foarte bine profesia de farrmacist. Este o profesie care trebuie să fie compusă din ştiinţă- era ştiut faptul că la farmacie mergeau cele mai bune tocilare pentru că trebuia să înveţi continuu. Era o facultate grea, fără să subestimez complexitatea celorlalte profesii, dar trebuie să ai multă ştiinţă, inteligenţă, abilităţi de comunicare. Eu chiar îi sfătuiesc pe cei mai interiorizaţi sau care nu sunt făcuţi să vorbească, să discute, să intre în problemele pacienţilor să nu-şi aleagă această profesie pentru că va fi un chin- dacă nu discută natural, dacă nu iubesc oamenii, nu vor reuşi să facă această profesie. Nu deschizi uşa dimineaţa gândindu-te câţi bani faci- sigur, toate costă, dar trebuie să te gândeşti să faci ceea ce trebuie şi în momentul în care ai omul în faţa ta, îl asculţi fără să vrei, e înnăscut şi având informaţia, găseşti rezolvarea".

Farmacistul trebuie să aibă, însă, pe lângă ştiinţă şi abilităţi de comunicare, abilităţi comerciale pentru că o farmacie fără sustanabilitate economică nu face nimic. Dar mai trebuie să fie şi ordonat şi, dacă se poate, să lucreze curat pentru că, nu-i aşa, peste tot trebuie să fie curat ca în farmacie. Dincolo de toate, însă, farmacia evoluează, de aceea farmaciştii care vin acum de pe băncile facultăţilor au un bagaj suplimentar de cunoştinţe de comunicare, de marketing.

"Pacienţii nu sunt cum au fost, acum au acces la informaţie prin internet iar farmacistul trebuie să fie pregătit, să aleagă cel mai bun produs pentru el, trebuie să fie mereu updatat. Farmaciştii de generaţie mai înaintată care nu s-au adaptat noilor cerinţe şi care, la rândul lor, nu au arătat tinerilor cu care lucrează că pot merge la acelaşi nivel, au pierdut enorm pentru că lucrurile s-au schimbat. Când am terminat eu facultatea, în piaţa farmaceutică existau circa 800 de denumiri comune internaţionale, după cum le spunem noi, compoziţii chimice, acum în piaţa farmaceutică există peste zece mii de compoziţii. Această diferenţă a trebuit să fie preluată din mers de un farmacist de vârsta mea sau mai mare. Dezvoltarea moleculelor este crescătoare de la o lună la alta, dacă nu cumva de la o secundă la alta. Permanent trebuie să fim la curent cu noul pentru că ştiinţa a evoluat atât de mult", spune Maricica Cazacu.

Doctorul Google, o problemă în regres la Botoşani

Cum se descurcă însă farmaciştii cu pacienţii care citesc pe internet despre diverse boli, se identifică cu acele simptome şi apoi revendică tratamentul pentru boala respectivă, chiar dacă nu au şi confirmarea unui medic specialist în acest sens?

"Această tendinţă este acum regresivă pentru că oamenii sunt mai educaţi şi pentru că din feed-back-ul prietenilor care au avut experienţe neplăcute prin selectarea unei informaţii nepotrivite în ceea ce priveşte sănătatea lor, oamenii au înţeles că trebuie să adreeze unui medic specialist şi că acel specialist poate face ceea ce e bine pentru ei. Farmaciştii nu trebuie să cedeze presiunilor pacienţilor pentru că este un fapt împotriva sănătăţii acelui pacient şi aceast lucru este ca o religie- indiferent ce spune omul, ceea ce-l sfătuieşte farmacistul este pentru sănătatea lui", spune Maricica Cazacu.

Deşi nu este o meserie uşoară, Maricica Cazacu ar recomanda-o tinerilor care vor să se implice în viaţa comunităţii dar şi care sunt disciplinaţi. "Meseriile astea medicale sunt militării, ca să le faci corect trebuie să fii foarte disciplinat. Boala nu aşteaptă, pacientul nu aşteaptă, când este vorba de sănătate, totul trebuie să fie repede, bine, omul trebuie să-şi rezolve repede problema. Aş recomanda această profesie persoanelor cărora li se potriveşte o linie în viaţă de disciplină. Apoi, vorbeam anterior de nişte calităţi pe care trebuie să le aibă farmaciştii. Există o acţiune în şcoli, denumită "Shadow Day", prin care elevii urmăresc activitatea unor profesionişti şi am avut şi noi în farmacie câţiva elevi. I-am întrebat de ce le-ar plăcea această meserie şi mi-au spus pentru importanţa ei, pentru respectul de care se bucură din partea societăţii. Alţii mi-au spus că pentru salariu, pentru un loc de muncă stabil. Eu consider că este nevoie de farmacişti, şi la noi şi în străinătate. De exemplu, judeţul Botoşani înregistrează o penurie de farmacişti, aproape în toate farmaciile din oraş este nevoie de cel puţin un farmacist. Da, merită această profesie, pentru că este o meserie pentru sănătate. Apoi, aş recomanda-o în special pentru femei, pentru că este o meserie frumoasă, curată, este o meserie potrivită pentru femei mai ales că vorbesc mult", spune râzând Maricica Cazacu.

Cât am stat de vorbă cu farmacistul, în farmacie au intrat câteva zeci de botoşăneni- mămici cu copii cu nasul roşu, bunici sprijiniţi în baston, tineri, adulţi, fiecare cu problema lui, fiecare cu necazul lui. Farmacistele i-au ascultat pe toţi, au zâmbit încrezătoare şi au oferit tratamentul potrivit fiecărui caz în parte, funcţie de reţetă sau de nevoie. Zâmbetul care dă încredere.