Că fiecare meserie e importantă, am stabilit încă de la primul episod al proiectului "Oameni ÅŸi meserii". Fiecare are dificultăţile ei, momentele bune ÅŸi cele proaste, în care mai că dai cu basca de pământ ÅŸi vrei să schimbi direcÅ£ia profesională.
De loc din DrăguÅŸeni, Cristian Prisăcăruţă este inginer de peste 20 de ani ÅŸi după terminarea facultăţii de energetică a luat-o de jos, în ierarhia profesională, pentru a ajunge unde este acum.
"Am lucrat pe ÅŸantier, apoi la ElectroconstrucÅ£ia, mai întâi ca muncitor, apoi maistru, apoi coordonator lucrări. La un moment dat ElectroconstrucÅ£ia nu a mai avut lucrări ÅŸi mi-am făcut un AF. M-am ocupat de instalaÅ£ii electrice până în 2015 când am plecat în Anglia, unde am făcut interioare la niÅŸte case, apoi în Germania. Mi-am lăsat acolo un ucenic, pentru că a trebuit să mă întorc acasă, soÅ£ia mea fiind bolnavă. Peste tot pe unde am fost am lucrat după proiecte".
L-am găsit la marginea BotoÅŸanilor, prin CiÅŸmea, acolo unde lucra la înlocuirea unor stâlpi. E îmbrăcat în haine de lucru. Urma, alături de colegii din echipă, să toarne beton pentru fundaÅ£ii, apoi să instaleze conductorii. Nu oricine poate face ce face Cristi Prisăcăruţă ÅŸi echipa lui.
"Trebuie să ai ÅŸcoală dar ÅŸi darul muncii, să-Å£i placă ce faci. Åži mături dacă faci, dar dacă îÅ£i place, e foarte bine. Nu trebuie să te gândeÅŸti la probleme, trebuie să-Å£i faci meseria, să pui suflet, să rupi din tine, ca o albină. MunceÅŸti, munceÅŸti până se termină bateria".
Meseria în care respecÅ£i proiectul, fără abatere
Nu i se mai pare că are o meserie periculoasă, ba chiar ar putea enumera o grămadă cu un grad de pericol mai mare. Important însă, chiar vital, este să respecÅ£i indicaÅ£iile ÅŸi fiÅŸele tehnologice.
"Nu este periculoasă pentru că avem normative de protecÅ£ie a muncii ÅŸi dacă le respecÅ£i nu se întâmplă nimic. Cred că e mult mai sigură. Când te urci pe stâlpi te legi cu centura ÅŸi cu două cordoane, un cordon din acela Å£ine 350 de kile, cu două ai 700. Important este să respecÅ£i fiÅŸele tehnologice, vechile fiÅŸe, acum se cheamă proceduri operaÅ£ionale. Dacă le respecÅ£i, câte un cui, câte o bucată de beton, câte un stâlp, finalul e instalaÅ£ia electrică. E ca un lanÅ£ pe care pui câte o verigă".
Se oferă să ne "traducă" ce fel de reÅ£ele electrice vedem lângă noi.
"Lângă stradă sunt reÅ£elele de joasă tensiune, până la postul de transformare. Avem acolo o tensiune de 0,4 kilovolÅ£i, adică 400 de volÅ£i. Apoi, de la postul de transformare sunt reÅ£elele de medie tensiune, cele care au stâlpii din 60 în 60 de metri, până la 20 de kilovolÅ£i. ReÅ£elele de înaltă tensiune, de 110 kilovolÅ£i. Astea de 20 merg până în staÅ£ie, iar între staÅ£ii, de exemplu între BotoÅŸani ÅŸi Dorohoi, este reÅ£ea de transport, de 110 kilovolÅ£i".
"Plângea de frig, îi îngheÅ£aseră lacrimile pe obraz"
Cum a ales această meserie din multitudinea celor existente? Dintr-o amintire, dintr-o curiozitate.
"Când avem vreo 6 ani, erau niÅŸte electricieni care au schimbat stâlpii la mine în sat, iar eu tot pierdeam timpul pe lângă dânÅŸii, mă uitam la ce fac. Ei, după ce am terminat facultatea, am fost coordonator de lucrări la echipa respectivă. Cred însă că a fost ceva predestinat, nu ne alegem noi soarta. Am învăţat multe de la ei. Ca să fiu mai clar, meseria am învăţat-o după ce am terminat facultatea, un an de zile am fost electrician la echipă, pe ÅŸantier. Acolo înveÅ£i orice. După aceea am fost pe post de maistru, inginer coordonator lucrări ÅŸi am ajuns să fac orice în instalaÅ£ii electrice pentru că facultatea te învaţă să înveÅ£i, să studiezi, că cauÅ£i, să cercetezi, să întrebi. Multă meserie am învăţat de la bătrânii care au lucrat cândva".
Acum e rândul lui să înveÅ£e pe alÅ£ii, iar băieÅ£ii din echipă sunt aleÅŸi pe sprânceană. A trecut prin multe cu ei, au lucrat ÅŸi vara, sub soarele care usca până ÅŸi transpiraÅ£ia de pe tălpi, dar ÅŸi iarna, când vântul puternic nu-i lăsa să inspire ÅŸi îngheÅ£au urcaÅ£i pe stâlpi.
"Odată ne-am dus să schimbăm stâlpi prin judeÅ£, era o reparaÅ£ie capitală ÅŸi până la 31 decembrie trebuia să chimbăm vreo sută de stâlpi. Era un frig groaznic ÅŸi aveam băiat urcat pe stâlp. Plângea de frig, îi îngheÅ£au lacrimile pe obraz, îngheÅ£ase ÅŸi inima în el. N-am putut să luăm pauză, trebuia să terminăm lucrarea pentru că aveam termen limită. AÅŸa o ducem, altfel nu se poate".
Nici fiica lui Cristi Prisăcăruţă nu e străină de domeniu, a umblat ÅŸi ea ÅŸi echipa tatălui ei ÅŸi a pus mâna la muncă.
"Studiază inginerie medicală. Am luat-o cu mine la niÅŸte lucrări la Åžtiubieni ÅŸi a făcut inscripÅ£ii, a purtat casca. Avea vreo 13- 14 ani. I-a plăcut, deÅŸi a fost greu. Punea ÅŸablonul ÅŸi vopseaua, dar eu fiind exigent, i s-a părut că e greu. Uneori îmi pare rău că sunt exigent, chiar ÅŸi cu băieÅ£ii mei, dar numai aÅŸa pot fi coordonaÅ£i. Trebuie ÅŸi blândeÅ£e ÅŸi dragoste, dar mai ascunsă, nu etalată, să o Å£ii în sufletul tău. Am format mulÅ£i ucenici. Câteodată îmi era milă de ei, dar aÅŸa se învaţă meserie. Oricine poate face instalaÅ£ii când e timp frumos, când e soare blând, dar când plouă sau e lapoviţă, atunci e greu. Dar când îÅ£i impui să faci ceva, faci, organismul se adaptează. CredeÅ£i că sportivii de performanţă sunt altfel decât noi? Ei îÅŸi impun să facă ceea ce fac. AÅŸa ÅŸi noi, ne impunem să rezistăm."
ReÅ£ele electrice întinse pe sute de kilometri
Multe dintre reÅ£elele pe care le vedem când umblăm prin judeÅ£ au fost reabilitate sub coordonarea lui Cristi Prisăcăruţă. BotoÅŸani- TruÅŸeÅŸti, zona GorbăneÅŸti, la liniile de înaltă tensiune. Apoi linia de medie tensiune, Hudum- Hlipiceni, unde s-au înlocuit toÅ£i stâlpii ÅŸi izolatorii ÅŸi sârmele, devierile pe linia electrică aeriană de 110 kilovolÅ£i la Tulbureni... termenii deja ne depăşesc. E nemulÅ£umit de calitatea unor componente.
"Siguranţele automate? Ce ajunge la noi pe piaţă sunt nişte ştifturi, nişte copii făcute cu materiale ieftine. Au aceeaşi formă, acelaşi conţinut, acelaşi arc dar materialul respectiv, contactul electric nu este din cupru ci din tablă, arcurile sunt din fier mort, plasticul ăla ia foc. Reprezintă pericol, normal".
Tot din cauza pericolului a intrat în conflict cu oamenii cărora le tăia copacii. PovesteÅŸte că, potrivit obligaÅ£iilor de serviciu, trebuie să asigure liniile electrice, ceea ce înseamnă că trebuie să mai taie din ramurile care ating firele. Dacă e vorba de pomi nefructiferi, cum ar fi salcâmii, dispune tăierea lor de tot, dacă e vorba de pomi fructiferi, doar le reduce din înălÅ£ime.
"Oamenii se supără că le tai copacii dar ei nu înÅ£eleg faptul că dacă un copil se urcă în copac după un măr, după o pară se poate electrocuta. Ce alegi? Proprietatea ta sau viaÅ£a copilului tău?"
Importantă pentru Cristi Prisăcăruţă este ÅŸi treaba bine făcută. Nici nu vrea să se gândească ce-ar fi dacă ar primi un telefon de la un client care să-i reproÅŸeze că nu i-a făcut bine instalaÅ£ia din casă ÅŸi acum, de exemplu, trebuie să dea jos gresia din baie să o repare. Câtă pierdere...
De aceea sunt ÅŸi oameni care îi mulÅ£umesc pentru ceea ce a făcut, alături de echipa lui. Dar sunt ÅŸi unii care îl enervează că tot cer. Cer bani că le trece stâlpul pe proprietate. "Ei nu-ÅŸi dau seama că e utilitate publică, toată lumea profită de stâlpii ăştia, toată lumea are nevoie de energie electrică. Nu-ÅŸi dau seama de cât de importanÅ£i sunt stâlpii ăştia decât atunci când rămân fără curent!"
I-ar plăcea să iasă la pensie din meseria asta, crede că timpul trece foarte repede atunci când eÅŸti concentrat la muncă. "Zece ani parcă trec într-o clipă, aÅŸa m-am trezit la 45 de ani ÅŸi acuÅŸ ies la pensie. Sunt pasionat de ceea ce fac, e drept, dar aÅŸa ni se întâmplă tuturor. Când te dedici cu totul, trece timpul altfel!"
Domnul Prisăcăruţă se întoarce la treabă, va supraveghea cum se toarnă betonul în manÅŸonul din jurul stâlpului. Dar nu pleacă până nu ne spune. "ÅžtiÅ£i care e cea mai veche fişă tehnologică de care am auzit? Biblia. Acolo găseÅŸti tot ce trebuie să ÅŸtii despre viaţă ÅŸi despre ce ai de făcut în viaţă".
