Oamenii care-ÅŸi fac meseria cu pasiune, oameni care nu s-au gândit să facă altceva decât ceea ce ÅŸi-au dorit ÅŸi care nu se văd făcând altceva. Oameni care se simt împliniÅ£i în meseria lor, în profesia lor ÅŸi cărora satisfacÅ£ia muncii le îndestulează sufletul ÅŸi mintea. Ei sunt oamenii noÅŸtri, potriviÅ£i în proiectul "Oameni ÅŸi meserii".
Astfel de oameni sunt ÅŸi traducătorii botoşăneni. Nu sunt mulÅ£i cei care au îmbrăţiÅŸat această profesie pentru că e nevoie de ani de studiu, de tot felul de certificări ÅŸi de multă birocraÅ£ie pentru a ajunge să practice o meserie despre care nu cunoaÅŸtem multe amănunte.
Adriana Lazarovici ÅŸi Geanina Tofan sunt doi dintre specialiÅŸtii limbilor străine. Adriana s-a specializat în engleză ÅŸi franceză, în timp ce Geanina a reuÅŸit să pătrundă secretele limbii germane, o limbă "aproape imposibilă". În birourile lor, ocupă destul spaÅ£iu tot felul de dicÅ£ionare, nu doar cele uzuale, ci ÅŸi multe tehnice, cu denumiri medicale. Au nevoie de ele în orice moment pentru că nu se ÅŸtie niciodată când apare un cuvânt nou. De altfel, asta e ÅŸi frumuseÅ£ea limbilor: nu poÅ£i spune niciodată că gata!, ai învăţat tot, nu a mai rămas nimic. Pe marginea paginilor, cuvinte adăugate cu pixul ÅŸi traducerea aferentă pentru că la cât de bătrâne sunt dicÅ£ionarele, nu au Å£inut pasul cu nouăţile.
O meserie predestinată
De ce au ales această meserie? Din pasiune, din înclinaÅ£ie, din destin, am spune.
"Eu am avut o înclinaÅ£ie pentru limbile străine, mi-a plăcut din ÅŸcoala gimnazială limba franceză ÅŸi apoi limba engleză. ÅžtiÅ£i care e curiozitatea? Eu nu am făcut engleză în ÅŸcoală, ci franceză ÅŸi rusă. Abia în clasa a XI-a mi-am spus că eu nu am ce căuta la facultate cu franceză ÅŸi cu minimele cunoÅŸtinÅ£e de rusă pe care le acumulasem. Atunci, am vorbit cu diriginta mea, care era profesoară de engleză, ÅŸi i-am spus că aÅŸ vrea să mă transfer la engleză. M-a aÅŸteptat cam un trimestru ÅŸi am ajuns la anul VI de studiu în câteva luni în care am recuperat. Am învăţat foarte mult cu colega mea de bancă, care mergea tot timpul la olimpiade. Cu acele cunoÅŸtinÅ£e predate de ea m-am dus la Litere", spune Ada Lazarovici.
Poate o undă de regret că nu s-a străduit îndeajuns pentru a înÅ£elege ÅŸi a învăţa limba rusă o are ÅŸi acum. I-ar fi prins bine să o cunoască, pentru că mediul rusesc se tot dezvoltă în ultimii ani din mai toate punctele de vedere, dar atunci când s-a despărÅ£it de manualul de rusă nu ÅŸtia ce va aduce viitorul.
Ce demersuri a trebuit să facă pentru a-ÅŸi definitiva poziÅ£ia de traducător autorizat? Suficiente. "Eu am terminat Facultatea de Litere ÅŸi am depus un dosar la Ministerul JustiÅ£iei după care mi s-a eliberat autorizaÅ£ia de traducător. Deci în această variantă trebuie să fii licenÅ£iat în limbile străine pentru care aplici. A doua variantă, dacă nu ai terminat Litere, mergi la Ministerul Culturii unde trebuie să dai examen din traducere ÅŸi retroversiune (adică traducere din română în engleză ÅŸi din engleză în română), după care Ministerul Culturi eliberează o autorizaÅ£ie. Cu ea faci un alt dosar pe care în depui la Ministerul JustiÅ£iei de unde primeÅŸti ulterior autorizaÅ£ia de traducător. Pentru traduceri juridice pentru care poÅ£i colabora cu notariate, cu tribunale, deci cei din sistemul juridic. Dacă ai doar autorizaÅ£ia de la Ministerul Culturii nu poÅ£i profesa în traduceri juridice", explică Ada Lazarovici.
Dacă ÅŸtim că lucrează cu sistemul judiciar, deja mintea lucrează ÅŸi imaginează situaÅ£ii în care telefonul traducătorului sună în miez de noapte, iar acesta este chemat de urgenţă la PoliÅ£ie, la Parchet pentru a asista cine ÅŸtie ce "rătăcit" care nu cunoaÅŸte limba română. Nu e chiar aÅŸa.
"În timpul nopÅ£ii nu, dar în timpul zilei da. De exemplu, în urmă cu ceva ani fusese descoperită o bancnotă falsă la un cetăţean ceh, dar vorbitor de engleză. S-au făcut investigaÅ£ii atunci, iar eu l-am asistat pe cetăţeanul respectiv".
Ceea ce îi place mult în meseria asta este asistenÅ£a pe care o acordă la căsătoria de cetăţeni români cu străini vorbitori de engleză. Nici nu mai Å£ine minte câte căsătorii a asistat, dar i-au rămas amintiri frumoase. "Dacă unul din cei doi soÅ£i este cetăţean al unei alte ţări, obligatoriu la căsătorie trebuie să fie prezent un traducător, care citeÅŸte cetăţeanului străin dacă vrea, dacă nu vrea, inclusiv partea cu familia, celula societăţii. Am fost la RăchiÅ£i, la Bucecea, la Dorohoi. Am avut o căsătorie care mi-a rămas aÅŸa, în amintire. O tânără de la noi ÅŸi un tânăr din Pakistan, s-au cunoscut în Italia. FrumuÅŸei amândoi, dar cred că nu locuiesc aici ci au plecat înapoi în Italia. Tot felul de naÅ£ii am avut pentru asistenţă", spune Ada Lazarovici.
Dramele botoşănenilor, traduse în alte limbi
Dar ÅŸi când e de muncă, chiar e! Nu mai stă nopÅ£ile să traducă, dar oricum... Se întâmplă mai ales în perioadele în care botoşănenii se întorc din străinătate în vacanÅ£e sau forÅ£aÅ£i de împrejurări. Are ÅŸi aventuri cu ei, câÅ£iva nereuÅŸind să înÅ£eleagă de ce dacă în documentul în limba română sunt 364 de cuvinte, în cel tradus în engleză sau în franceză sunt numai 350.
"Mi s-au întâmplat ÅŸi chestii mai urâÅ£ele. Mai nou, toată lumea ÅŸtie engleză ÅŸi se întâmplă să mă corecteze. Da, dacă vii cu o propunere în privinÅ£a traducerii unui cuvânt, pot să accept. Dar a venit un domn cu o adeverinţă de salariat ÅŸi era acolo o chestie de genul: a beneficiat de un concediu de odihnă de "n" zile. Eu i-am tradus aÅŸa cum trebuie în engleza britanică, limba folosită în traduceri, el a insistat să-i pun termenul în engleza americană, că aÅŸa ÅŸtie el că se zice ÅŸi că el pleca în America. Åži a venit cu o atitudine foarte neplăcută, că el vrea aÅŸa. Am refuzat lucrarea până la urmă, rugându-l să caute un alt traducător, care să-i scrie ce vrea el. Sau mai vin persoane cu un document pe care îl vor tradus în aceeaÅŸi zi ÅŸi dacă îl amân pe a doua zi, îmi spun că ce-i aÅŸa de greu de tradus, că ar putea traduce ÅŸi el numai că nu are ÅŸtampilă de traducător autorizat. Unuia i-am spus că este atelier de ÅŸtampile după colÅ£".
Să traduci nu e chiar floare la ureche, pentru că e vorba ÅŸi de nuanÅ£e, ÅŸi atunci e nevoie de acea parte interpretativă pe care traducătorii o stăpânesc. "Dacă avem texte juridice, de exemplu, încercăm să păstrăm aceeaÅŸi structură a textului. De exemplu, am avut un dosar al unui tânăr care a plecat într-o Å£ară europeană ÅŸi care a murit înecat, după ce căzuse în apă. Familia a crezut că a fost ucis ÅŸi mi-a cerut traducerea tuturor documentelor primite, cerând apoi autopsia ÅŸi alte proceduri. Am avut mult de lucru la dosarul ăla".
Partea cea mai frumoasă a meseriei este multitudinea de cunoÅŸtinÅ£e ÅŸi amici pe care îi "contabilizează" traducând. Involuntar ajunge să cunoască mulÅ£i oameni de peste hotare, schimbă impresii ÅŸi află amănunte despre viaÅ£a altora, despre cultura lor.
"CunoÅŸti ÅŸi oameni simpli, oameni din diferite domenii de activitate. De exemplu, am făcut multe traduceri medicale, documentaÅ£ii ale unor pacienÅ£i cu probleme grave de sănătate. Am tradus foarte multe acte pentru medici ÅŸi asistenÅ£i care pleacă în străinătate la muncă. Am remarcat însă că numărul celor care pleacă s-a mai redus puÅ£in în ultimul timp. Åži îi înÅ£elegi, indiferent de ceea ce se spune în privinÅ£a grilelor de salarizare. Un chirurg câÅŸtigă în străinătate ÅŸi 10.000 de euro, or banii ăştia nu-i câÅŸtigă aici. Se întâmplă că unii se duc ÅŸi se întorc repede, dezamăgiÅ£i de ceea ce găsesc", explică Ada Lazarovici.
Dincolo de mediul concurenÅ£ial în care se desfăşoară această meserie, Adriana Lazarovici recomandă această meserie pentru că este frumoasă. "Dacă aÅŸ fi avut o fată, i-aÅŸ fi recomandat să înveÅ£e limbi străine, pentru că îÅ£i dezvoltă o mulÅ£ime de laturi, de calităţi. E un mediu concurenÅ£ial, dar, ca în orice business, atitudinea faţă de client, corectitudinea, îÅ£i aduc alÅ£i ÅŸi alÅ£i clienÅ£i", spune Adriana Lazarovici.
Interpretariatul- distinct faţă de traduceri
La câteva sute de metri de biroul Adrianei Lazarovici se găseÅŸte biroul Geaninei Tofan. Când am ajuns la interviu, trimitea documentaÅ£ii unor clienÅ£i ÅŸi aÅŸtepta răspunsul lor. După ani de zile în care a muncit de acasă, a luat decizia de a-ÅŸi deschide biroul de traduceri ÅŸi interpretariat pentru limba germană. De ce traduceri ÅŸi nu orice altceva?
"Cred că o am în sânge, nu văd să fac altceva. Încă din facultate mi-am dorit să fac traduceri, în timp ce colegi de-ai mei se gândeau să ajungă în învăţământ. Chiar în ultima perioadă am fost contactată să predau germană în ÅŸcolile sanitare, dar nu mă văd în stare. Mă simt împlinită făcând asta, iar perioada de aproape opt ani de zile în care am locuit ÅŸi am muncit în străinătate într-un alt domeniu mi-a creat un soi de gol în mine pentru că nu făceam ceea ce îmi doream. Când am revenit acasă ÅŸi m-am reapucat de traduceri, ÅŸtiu că fac ceea ce trebuie", povesteÅŸte Geanina Tofan.
Traduceri ÅŸi interpretariat- e o diferenţă între cele două noÅ£iuni, iar Geanina explică:
"Traducerea e strict forma scrisă, stai în faÅ£a laptopului cu foile de tradus, le lucrezi, apoi le listezi, pui ÅŸtampila ÅŸi predai lucrarea clientului. Interpretariatul este o traducere orală, o persoană are nevoie de asistenţă pentru a se înÅ£elege cu reprezentanÅ£ii autorităţilor. De exemplu, am avut un caz la Tribunal: un neamÅ£ era chemat în judecată de o firmă din România. NeînÅ£elegând limba română, a avut nevoie de interpret pentru a putea comunica cu judecătorul, cu avocaÅ£ii, cu procurorul. Ei, întrebările puse de judecător le traduceam pentru cetăţeanul german, iar apoi răspunsurile sale le traduceam în româneÅŸte instanÅ£ei. La notar e la fel, sunt persoane care doresc să cumpere teren. Li se citesc documentele de vânzare- cumpărare a terenului, semnează ÅŸi gata. Asta înseamnă interpretariat".
Demersurile făcute de Geanina Tofan pentru a deveni traducător autorizat sunt similare celor făcute de Ada Lazarovici. Ce a făcut în plus? A dat examen la Ministerul JustiÅ£iei din Germania pentru a avea posibilitatea să lucreze ÅŸi pe teritorul german.
"Voiam la un moment dat să lucrez acolo, aÅŸa că am dat examenul de terminologie juridică, am depus jurământul faţă de statul german la Tribunal ÅŸi am lucrat un pic. Dar având copiii acasă, nu pot sta prea mult acolo aÅŸa că acum colaborez cu ei, dar din BotoÅŸani. Mi-aÅŸ dori să fructific mai mult autorizaÅ£ia obÅ£inută, dar cine ÅŸtie ce va fi".
Are colaborări ÅŸi cu instituÅ£ii din alte judeÅ£e, nu doar din BotoÅŸani, ÅŸi este solicitată să elaboreze traduceri pentru tot felul de speÅ£e. "De exemplu, cea mai grea lucrare a fost un dosar de vreo 600 de pagini, dat de PoliÅ£ia IaÅŸi, la care am lucrat două luni ÅŸi jumătate. Nu chiar neîntrerupt, am mai făcut ÅŸi lucrări curente, dar mi-a luat mult timp".
Fără să vrea, ajunge să empatizeze cu clienÅ£ii, simte poveÅŸtile lor, se încarcă cu problemele lor, dar nu regretă niciun moment. O impresionează vieÅ£ile celorlalÅ£i ÅŸi face tot ce-i stă în puteri să-i ajute. "De exemplu, traduc multe sentinÅ£e de divorÅ£. Dacă în Germania, procedura e simplă iar sentinÅ£a e scurtă, de tipul "căsătoria dintre X ÅŸi Y, încheiată la data de.., este desfăcută de către judecătorul Cutare la data de...", iar pentru mai multe detalii se face trimitere la dosar, la noi în sentinţă se scrie toată povestea, cine ce a spus, cine ce a făcut, cum se învinovăţesc unul pe altul. Grefierii scriu tot ce spun ÅŸi am avut un caz de divorÅ£ în care un copil a rămas la mamă ÅŸi unul la tată, iar în sentinţă se explica tot, cum s-a ajuns la divorÅ£. Ei, pe mine m-a durut mult faptul că cei doi fraÅ£i au fost despărÅ£iÅ£i pentru că am ÅŸi eu doi copii ÅŸi nu cred că ar putea suporta aÅŸa ceva. Sau am tradus dosarul unui copil bolnav de leucemie, ce urma să plece în străinătate, e dureros, te strânge în spate".
Dar o ÅŸi amuză ÅŸi unele lucrări ce presupun traducerea unor mandate europene de arestare pentru că ulterior găseÅŸte în presă tot felul de articole de unde află că respectivii au fost prinÅŸi sau au fost aduÅŸi în Å£ară. (Din când în când mai dă o mână ÅŸi ajutor ÅŸi jurnaliÅŸtilor care solicită tot felul de informaÅ£ii autorităţilor judiciare germane în privinÅ£a unor români aflaÅ£i după gratii în Germania ÅŸi pentru asta îi mulÅ£umim, n.r.)
La fel ca Adriana Lazarovici, şi pe Geanina Tofan o deranjează atitudinea unor clienţi care vor traduceri repede. "Că doar ce-i aşa de greu, puteam să fac şi eu traducere, dar nu am ştampilă de traducător".
Limba germană, în continuă transformare
Cât de grea este limba germană? Foarte grea, spune Geanina Tofan, chiar ÅŸi pentru ea, care lucrează cu germana de ani de zile.
"Ei formează foarte multe cuvinte compuse ÅŸi evoluează limba în aÅŸa fel încât tot timpul sunt cuvinte noi, eu spun că e o limbă care nu se termină niciodată, nici de învăţat, nici de studiat. Gramatica este foarte grea. Mi se întâmplă ca în unele cazuri, cum e conjunctivul, de exemplu, să deschid cartea să nu cumva să greÅŸesc. Sau apar cuvinte despre care am o idee despre cum se traduce, dar pun mâna pe carte din acelaÅŸi motiv, să nu greÅŸesc. Cred că dacă nu ai simÅ£ul limbii respective, degeaba te chinui. E o limbă complicată ÅŸi de multe ori mă întreb singură: de ce germana, de ce nu franceza, sau engleza, sau italiana. Poate pentru că sunt ÅŸi eu o fire mai complicată", râde Geanina Tofan.
E o meserie care te consumă mult, în egală măsură fiind însă frumoasă. Dacă reuÅŸeÅŸti să depăşeÅŸti consumul nervos, e o meserie pe care Geanina Tofan o recomandă. "Dacă ar fi să recomand această meserie, nu aÅŸ recomanda-o copiilor mei de exemplu. E frumoasă, dar uneori îÅ£i vine să o iei pe câmpii de oboseală, de stres. Dacă faci o singură greÅŸeală într-o traducere, care greÅŸeală poate duce la ratarea unui proces, trăieÅŸti cu acel lucru pe conÅŸtiinţă. Sau te mai trezeÅŸti că dosarul este reanalizat ÅŸi se găseÅŸte eroarea în traducerea ta. Nu că ai fi amendat, dar credibilitatea ta scade. Dar da, e o meserie frumoasă, din care poÅ£i chiar trăi. Nu în lux, nu neapărat decent, dar poÅ£i trăi", explică Geanina Tofan.
Despre această meserie ÅŸi bucuria de a o face vorbeÅŸte ÅŸi Anca Alexuc Mic, într-un scurt mesaj pentru Åžtiri.BotoÅŸani.Ro.
"Traducătorul care se respectă nu este un simplu "funcÅ£ionar" care primeÅŸte o comandă ÅŸi o procesează. El trebuie să colaboreze continuu cu diferite instituÅ£ii, să fie mereu pus la curent cu modificările de lege, să fie în contact cu profesioniÅŸtii, să Å£ină legătura cu unii clienÅ£i din străinătate, să primească feed-back-uri ÅŸi să folosească informaÅ£iile primite. Oferă consultaÅ£ii, informaÅ£ii ÅŸi sfaturi. Traducătorul nu există de unul singur. De aceea, experienÅ£a sa este (ÅŸi) experienÅ£a celorlalÅ£i colegi. Eu recunosc că am ajuns să iubesc această profesie ÅŸi datorită colegilor de breaslă sau foÅŸtilor angajatori. Fiecare experienţă ÅŸi fiecare sfat sau informaÅ£ie te ajută ÅŸi îÅ£i lărgeÅŸte perspectiva. În BotoÅŸani suntem o "comunitate" de traducători mult invidiată de alte judeÅ£e. Suntem mereu conectaÅ£i, colaborăm chiar ÅŸi pe limbile străine pe care suntem autorizaÅ£i, ne întâlnim pentru a discuta anumite situaÅ£ii/probleme, ne ajutăm ÅŸi ne sfătuim. Încurajam tinerii să intre în acest domeniu ÅŸi de cele mai multe ori îi iniÅ£iem ÅŸi îi ajutăm să-ÅŸi dezvolte afacerea", povesteÅŸte Anca Alexuc Mic.
Spre bucuria noastră, descoperim oameni care sunt fericiÅ£i în meseriile pe care ÅŸi le-au ales sau mai degrabă care i-au ales pe ei, oamenii. Indiferent cât de consumabile de energie ar fi, meseriilor lor îi împlinesc.
