O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist
O carte cu o construcÅ£ie interesantă ne propune scriitorul (ÅŸi umoristul) Dumitru Monacu: “De dor (ÅŸi de umor) – (De dor ÅŸi) de umor” (Editura “Quadrat”, BotoÅŸani, 2022; prefaţă: Lucia Olaru Nenati). Spun acest lucru fiindcă cititorul va constata că volumul are două începuturi (după cum întorci cartea) ÅŸi două sfârÅŸituri care se întâlnesc la mijlocul ei. Nu ar fi prima carte concepută astfel. Cu ceva timp în urmă am prezentat chiar în această rubrică volumul cu o astfel de arhitectură a lui Harry G. Frankfurt, intitulat „Adevărul despre bullshit – Adevărul despre adevăr”. Pusă sub româneasca influenţă a DORULUI, Dumitru Monacu îÅŸi face pe o jumătate de carte propria caracterogramă. Autorul se duce în tinereÅ£e, hotărât să nu ucidă nimic din experienÅ£ele trecutului, unele dominate de senzorial ÅŸi tandreÅ£e, ajungând până la simpatice puseuri de patriotism. Fiecare poem are o structură care nu ascunde raportul dintre autor ÅŸi eul său liric, totul mulându-se pe dimensiunea subiectivă a unui timp reversibil: Efemeră tinereÅ£e – „Am pictat cu tine / Poezii ÅŸi ani, / Gânduri cabotine, / Frunze de castani, / DimineÅ£i apuse, / Zâmbet de cafea… / Toate, toate-s duse / Depărtata mea!”
Eu, ca cititor, fiind adeptul lecturii după metoda „distant reading”, una mai tehnicistă ÅŸi cantitativă, evidenÅ£ele mă obligă să mă repliez. O armonizare cu metoda „close reading”, una calitativă, ar fi mai avantajoasă fiindcă, spun marii critici, poezia respectabilă invită la această metodă. Din această perspectivă, vom observa că Dumitru Monacu ÅŸi-a ales un vocabular minim, stabilind relaÅ£iile dintre componentele acestuia: dor, inimă, minte, iubire, amintire, adevăr, apus, tristeÅ£e, regrete sau doină, toate devenind în timp Cuvinte strivite – „Când Å£i-am ÅŸoptit, în disperare, / Că te iubesc ÅŸi că mi-e dor, / Mi-ai strivit vorbele-n picioare / Fără să ÅŸtii ce tare dor. // Ai mers pe drum, tot înainte, / Pe ele călcând apăsat / Parcă ÅŸtiind că din cuvinte, / O rană-i greu de vindecat… // Nu te condamn iubito, însă / Degeaba simÅ£i durere-acum / Când vezi cu amintirea-Å£i plânsă / Mii de cuvinte sparte-n drum…”
Poemele lui Dumitru Monacu nu abundă în situaÅ£ii (date), aspect care le face să fie suple, evitând cu tact obiceiul optzeciÅŸtilor de a scrie poeme kilometrice, plictisitoare. Le putem considera un fel de concluzii revelatoare: Bătrâne filozof, ce e firescul? – „Ce e normal, e zi sau noapte? / E mult tumult sau poate ÅŸoapte, / E gerul cel cu dinÅ£i de fier / Sau raza caldă din Prier? // EÅŸti tu, pământul sau oceanul? / Norul cel negru sau mărgeanul, / Ploaia ce plânge prin ciulini, / Vântul ce smulge rădăcini? // Nu, omule, nimic din aste / Nu sunt nici daruri, nici năpaste, / Firescul nu-l mai căuta / Că-i numai în inima ta…” Prima parte a volumului, repet, în forma în care am citit-o eu, este populată de două tipologii: un EL (autorul, dominat de influenÅ£e romantice) ÅŸi o EA (veÅŸnică emanatoare de tensiuni): Eu cred, tu crezi – Eu cred că fericirea-i boare, / Tu crezi că-i uragan ÅŸi vânt, / Eu cred că-i aÅŸchie de soare, / Tu crezi că-i soare pe pământ. // Eu cred că fericirea-i astru, / Tu crezi că-i bolta înstelată, / Eu cred că-i trandafir albastru, / Tu crezi că e grădina toată… // Eu cred că fericirea-i spic, / Tu crezi că-i bărăgan de grâu, / Eu cred că-i strop de rouă, pic, / Tu crezi că-i fluviu, lac sau râu… // Eu cred că fericirea-i seară, / Tu crezi că-i noaptea de la pol, / Eu cred că-i efemera pară, / Tu crezi că-i necuprins pârjol…” . Versurile au ritm, rimă, muzicalitate ÅŸi o permanentă regândire a timpului pierdut, fapt ce ar face ca cititorii avizaÅ£i să vadă în Dumitru Monacu un abil pictopoet. Interesant este că autorul în discuÅ£ie abandonează frecvent băile de candoare ÅŸi se simte atras de câmpul magnetic generat de ironie, aspect evident în partea a doua a volumului. (VA URMA)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
EPIGRAMA ÎNTRE INFERN ÅžI PARADIS
Paradisul e un vis etern;
Epigrama duce lupte grele,
Cu năravurile lumii rele,
Ce-ar deschide drumul spre Infern! (EUGEN DEUTSCH)
EXOD DE NEVOIE
MulÅ£i români, loviÅ£i de soartă,
Să evite traiul groaznic,
Au pornit din poartă-n poartă
Åži-au ajuns la dracu-n praznic. (ELENA MÂNDRU)
CURÄ‚Å¢ENIE DE PRIMÄ‚VARÄ‚
Azi zilele geroase sunt uitate,
Căci vremea însorită a sosit,
Terenul de arat e pregătit,
Sub resturi menajere aruncate. (CÄ‚TÄ‚LINA ORÅžIVSCHI)
CÂRCOTAÅžUL
Eu îl public regulat
Însă el în mod pervers
E mereu cam supărat
SusÅ£inând c-ar fi invers.(MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
OFERTÄ‚
Oferim din stoc
Divă, chiar divină,
Iar la preţuri şoc
Parţial virgină! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
DIN SPITAL
Satisfacţia-i deplină,
Cred că-i şansa vieţii mele;
Căci prin moartea ce-o să vină,
Scap de alte boli mai grele! (VASILE LARCO)
UNUI GURALIV
Chiar de a-ntrecut măsura
Ca prestigiul mult să-i crească,
Nimeni nu-i închide gura…
Ci rămâne-un gură-cască! (VASILE LARCO)
DEZMÄ‚Èš ÎN FAMILII (dactilic)
Soacrele,-adesea cu ginerii,
Socrii potenți, cu nurorile
Fac pe ascuns, ca și tinerii,
Sex, apucându-i chiar zorile. (MIHAI HAIVAS)
O, TEMPORA! (anapestic)
Noi n-avem TIMP să facem nici glume
Și nici TIMP, cărți mai noi să citim,
Dar avem chiar tot TIMPUL din lume
Pe prieteni... mult TIMP să-i bârfim! (MIHAI HAIVAS)
SPECIFIC NAÅ¢IONAL
Românii râd: la ochi, la guri,
Li-s altfel trăsăturile;
Se-aude râsul ÅŸi-n păduri
…Cât or mai fi pădurile. (PETRU IOAN GÂRDA)
DIN CUPLU
E trist bărbatul uneori,
Că viaţa nu-i uşoară:
La muncă-i pus să tragă sfori
Şi-acasă-i tras pe sfoară. (GRIGORE COTUL)
STĂRUINŢĂ
De mic copil a tot muncit,
A strâns din dinÅ£i, a adunat,
Åži-acum se simte împlinit…
Că s-a-ngrăşat. (GRIGORE COTUL)
UNOR CANDIDAÅ¢I ÎN ALEGERI
DânÅŸii folosesc, îndată,
Tot sintagmele tabu:
“Ori acu ori niciodată!”
Sau, mai des, …”acu-i acu!” (ION MORARU)
PROBLEMA NATALITÄ‚Å¢II
Că sunt barbaţi ce au burtică,
Chiar nu-I motiv de-ngrijorare:
Natalitatea este mica,
De nu-s femei cu burta mare! (VALENTIN DAVID)
LUCRÄ‚TORILOR “CU GURA”
Iată s-a luat măsura,
“Iarba rea” să n-o mai pască:
Astupată le e gura
Mai tot timpul cu o mască. (CONSTANTIN PROFIR)
UNUI ÎNDRÄ‚GOSTIT
Cu iubita lui drăguţă
Îl zăreÅŸti la orice pas,
El o duce de mânuţă,
Ea de… nas! (DUMITRU MONACU)
PERFORMANÈšELE DEMOCRAÈšIEI
La câtă È™coală astăzi se mai face,
Copiii noștri au mai progresat;
Le place unora, sau nu le place,
C(-)o(...)pilă, fata mea e în ...Senat! (MAX OPAIÅ¢)
CARAGEALIANÄ‚
(„Să se revizuiască primesc! Dar să nu se schimbe nimic....”)
Din când în când, la noi, probabil,
Se schimbă un Guvern; (se poate !).
Cel nou, s-arată incapabil,
Căci ochii, corb la corb, nu scoate ! (MAX OPAIŢ)
EUROPENIZARE
Lumea azi o ia aiurea,
Geaba-n strană sună psalții,
Ne-am înstrăinat pădurea
Și dăm pupeze la alții! (MAX OPAIŢ)
DESPRE CENTENAR
Ne fac aleÅŸii bucurii
Cum e la noi tradiţie,
Åži sigur vom sărbători…
Şi suta de tranziţie (GEORGE EFTIMIE)
MATERIALISM
Dacă vrei să-ţi fiu soţie,
Să nu spui că nu ţi-am spus:
Dragostea e-o poezie,
Numai banii m-au sedus. (VASILE MANOLE)
PEDEAPSÄ‚ PENTRU DICTATOR
Åžtiind că rău ca dânsul nu-i,
În semn de vrednică răsplată,
Să râdem doar de umbra lui…
Că ea nu muÅŸcă niciodată!... (GHEORGHE BÂLICI)
PROPUNERE
Vă spun eu cum vine treaba,
Dragii mei compatrioţi:
Să-l votăm pe Ali Baba,
Cu el vin mai puţini hoţi. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
UNUI TÂNÄ‚R MEDIC O.R.L-ist
El e specialist acum
Åži îi voi face o urare,
Căci e la început de drum:
Să nu-şi ia nasul la purtare.(TONY ANDREESCU)
DOCTOR O.R.L.
El are-un nas fără pereche
Și multora le stă în gât
Că e niÈ›el într-o ureche
Și pe deasupra-i È™i urât. (ÅžTEFAN BAÅžNO)
FRUMUSEÅ¢EA…
Frumusețea nu-i problemă,
Nasul mare nu contează;
Că-i diliu ne dă o temă
De gândit : cum operează? (TONY ANDREESCU)
MEDICUL…
El polipi și amigdale
Operează pe parale,
Nu te taie niciun pic
Dacă nu îi dai un plic! (ÅžTEFAN BAÅžNO)
TEMÄ‚ DE DISPUTÄ‚
Operația făcută-
A lucrat rapid, cu har-
E o temă de dispută:
Ustură...la buzunar. (TONY ANDREESCU)
ALTERNATIVA
Alternativa cea mai bună
Când gâlcile se inflamează:
C-un dublu distilat de prună
Să faci gargară la amiază! (ŞTEFAN BAŞNO)
IPOCRIZIE CRASÄ‚
Ataci infam – justifici că te aperi
Și nu-i ocupi, din contra, -i liberezi.
De ochii lumii,-atunci, de ce te dáperi
Și-a iudă-n hram de ce îngenunchezi? (LERU CICOARE)
CÂND ÎN RÄ‚ZBOI RÄ‚MÂI ÎN JANTÄ‚
Când în război te lasă janta,
Să faci paradă e un banc.
Dar cât de dezolantă-i poanta
S-o faci, parada, cu ... un tanc! (LERU CICOARE)
BUGET CU GHINION
Un buget în toate timpurile
Ba slăbește, ba se-nfoaie:
Unii știu umfla veniturile,
AlÈ›ii – cheltuieli să taie. (LERU CICOARE)
UN ÚGER SCOFÂLCIT - BUGETUL ȚĂRII
Greu să pricepi de ce, în mama ciorii,
Cam supt rămâne gerul Dumánei
Atâta vreme cât cârmuitorii
Nici gând să pună botniță juncanei? (LERU CICOARE)
UN FLAGEL GENERALIZAT?
Și la ANAF se-ntâmplă plaga.
Nu noi, chiar șefii fac remarca.
Păi, dacă-n țară-nfloare șpaga,
Nu-i putred măru-n Danemarca?! (LERU CICOARE)
NU VI-I CUNOSCUT CÂNTECUL?
„Ori pensiile speciale le dau jos,
Ori, dacă nu, atunci eu plec acasă”...
E primul, oare, gestul curajos,
Ce ne-a smomit, de-atâtea ori, în plasă? (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
ÎN TOIUL REFORMEI PENSIILOR SPECIALE
Cine-a spus că nu-s de treabă?
Ba-s de-a dreptul geniali:
Inventează-n mare grabă
Clase noi de „speciali”! (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
LA STAT SAU ÎN ADMINISTRAÈšIA DE STAT?
„Să nu mai facem angajări la stat”
E un slogan la modă-n aste zile.
Ba să, dar personal calificat
În locul angajărilor pe pile! (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
ȘMECHERAȘII NOȘTRI-AGILI DIN ENERGIE
Cât intraseră-n azart pe faze,
Ne-au umflat facturile la gaze.
N-ar fi cazul, la restituiri, prin puncție,
Să-i umflăm și noi pe ei din funcție? (NICOLAE MĂTCAȘ)
AGENÈšII DE LA POLIÈšIA RUTIERÄ‚ ÎȘI PERFECÈšIONEAZÄ‚ VOCABULARUL
Mult blamabilă fu fapta,
D’aia È™paga se suspendă,
Iar șoferii trași pe dreapta
Plătesc „punctul de amendă”. (NICOLAE MÄ‚TCAȘ)
GLOANȚE FĂRĂ PULBERE ȘI HANȚE CA S-O SPULBERE
N-au mai fost la noi partide
Acuzate de-narmare,
Droguri și bani falși, carbide,
Care-s azi la guvernare? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
FAMILI(ARI)SM ÎN AGROCULTURÄ‚?
Experți de-o viță-n alte sfere,
Ce-s noaptea veseli, ziua triști.
De ce n-ar fi și-n ministere
Cirezi întregi de familiÈ™ti? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
QUO VADIS, PNL?
Au fost mai multe. -Ajuns-au în ce hal?!
Și-acum constaÈ›i, c-un zâmbet alarmant,
Cum încă un partid – patriarhal –
Se trece „prin noi înÈ™ine” -n neant. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
EI N-AU FÄ‚CUT, S-A SPUS. DAR TU?
În patru ani de guvernare
Să le scoți ochii unor foști
C-au stat numai cu ochii-n soare?!
Sau, printre ei, te recunoști? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CHIAR NIMENI NU E MAI PRESUS DE LEGE?
Se prevala că-i mare magistrat,
Că el în È›ară spânzură È™i taie.
S-a potolit când legea l-a taxat
Că o făcu, È›âfnosul, prea de oaie? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
CICÄ‚ 35% DINTRE ROMÂNI N-AU CITIT O CARTE (Eurostat)
Blonda mea e indignată,
Zilnic răsfoieÈ™te-o carte…
De telefon, de bucate,
Și Sandra Brown, câteodată. (DUMITRU BUJDOIU)
IOHANNIS ȘI ANALFABEȚII FUNCȚIONALI
Nicio frază ce-o citește,
În cap nu se potriveÈ™te;
La cifre-bani nimerește,
Că socoteÈ™te pe…deÈ™te. (DUMITRU BUJDOIU)
ÎNTR-O FARMACIE MAX
Cu cadoul m- a dat gata:
Pastă de albit dantură;
De unde să știe fata,
Că am doar doi dinÈ›i în gură?! (DUMITRU BUJDOIU)
ÎNTRE AMICI
- Nu am noroc la femei,
- Asta-i viața, ce să-i cei?!
Dar ești fericit, știi bine,
Nu te-ai însurat, ca mine. ( DUMITRU BUJDOIU)
SEX PENTRU SUPRAVIEÈšUIRE
Un sondaj între femei,
Concluzionat cu temei:
Să viețuiești nu-i ușor,
Dar să placi vecinilor. (DUMITRU BUJDOIU)
UNEI DOAMNE ȊN MINIVACAN ŢA DE 1 MAI
Ȋn vacanţa de la mare
N-a avut noroc de soare.
Dar de asta ei nu-i pasă,
A venit acasă ... arsă. (ADRIAN TIMOFTE)
NUMIREA UNUI NOU PRIM MINISTRU
Se zvoneste c-o să fie
Tot un fel de pandemie,
Siguri pe vaccin să fim,
Iar pe CâÅ£u să-l numim. (ADRIAN TIMOFTE)
ŢAPUL ISPĂȘITOR
Datoria ţării creste,
Guvernanţii fac progres,
Vinovat de asta este,
Doar poporul ce-a ales. (ADRIAN TIMOFTE)
SIMPTOM IMPREVIZIBIL
A râs de oameni o întreagă viaţă
Şi n-a fructificat nici o povaţă;
Dar, când l-a încolÅ£it nătângă,
A constatat că ÅŸtie ÅŸi… să plângă!(MIHAI SCHWEITZER)