O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Născut pe 1 ianuarie 1947 în spatial mirific dat de ÅŸaua Bucecea, de aproape o viaţă Vasile Larco bate ÅŸaua ca să priceapă…măgarii acestei naÅ£ii. Autor a peste 20 de volume este multiplu medaliat ÅŸi “diplomat”, prezent în antologii ÅŸi culegeri colective de poezie lirică, poezie satirico-umoristică, de epigram ÅŸi tradus în câteva limbi. SpaÅ£iul botoşănean a dat ţării un reper al epigramei româneÅŸti: Păstorel Teodoreanu. Lui i se adaugă, în timp, Vasile Larco, Mihai Haivas, Stelică Romaniuc, Al.D. Funduianu, Dumitru Monacu, Gheorghe Hreapcă, Mihai Cornaci, Sorin Finchelstein, Åžtefan BaÅŸno sau Florentin Florescu. Cu cât continui să-l citesc, îi găsesc mereu noi valenÅ£e ale valorii sale care îl îndreptăţesc să ocupe, cel puÅ£in în spaÅ£iul moldav, un loc imediat după Păstorel. Extrag câteva puncte de vedere din articolele pe care le-am scris despre Vasile Larco, cu precădere în “Loc de dat cu…epigrama”:
1. “Despre Vasile Larco nu e greu să scrii. SimÅ£ul umorului îl are în el, nu aleargă în căutarea lui, nu-i scrie scrisori pentru a-i da locuri de întâlnire, ÅŸi nici nu-l linguÅŸeÅŸte cu like-uri. Nu Vasile Larco umblă după umor, ci umorul aleargă după el, îl prinde mai mereu din urmă, cocoloÅŸindu-se bine în existenÅ£a sa, imprimându-i un mod de viaţă spirituală. M-am întrebat mereu dacă, la câte observă cu simÅ£ul său special, un epigramist poate fi optimist? Citindu-l pe Vasile Larco pot afirma cu tărie: Da! El este epigramistul care nu aleargă după glorie prin epigramă, el scrie din convingerea că poate îndrepta lumea. Optimismul derivă din sensul eliberator al creaÅ£iilor sale”;
2. „L-am ascultat pe Vasile Larco citindu-ÅŸi epigramele în diferite situaÅ£ii. Are o seriozitate intelectuală completată de un surâs abia perceptibil, semn că ÅŸi acesta vine dinspre aceeaÅŸi zonă a gândirii critice inteligente. Dacă vreodată se va găsi vreun om de ÅŸtiinţă român care ar dori să cerceteze cu seriozitate ÅŸtiinÅ£a râsului ÅŸi a umorului, e obligatoriu să-l includă ÅŸi pe Vasile Larco într-o listă restrânsă. Fiindcă epigramele din acest volum, ÅŸi din celelalte, reprezintă literatură critică. Eu sunt atras, pe această discuÅ£ie, ÅŸi cred că ar merita o tratare aparte, de multitudinea de epigrame cu caracter reflexiv”;
3. “Vasile Larco “mângâie” pe toată lumea cu o perie cu două feÅ£e, dar are o plăcere deosebită să-i vizeze pe cei atinÅŸi de “drogul puterii” , descris astfel de Andrei Cornea: “Drogul puterii este minunat, deci: face ca ceea ce era în om reprimat să se defuleze, tot ce era ascuns cu jenă să iasă curajos la lumină. Timiditatea, stângăcia dispar. Omul îÅŸi realizează potenÅ£ialul, ba chiar mai mult decât atât. Statura lui morală ÅŸi intelectuală creÅŸte mult peste mărimea sa naturală. Căci nici un alt drog nu oferă ajutoare, consilieri, servicii din partea altora care se înghesuie să servească. Cel puternic devine, graÅ£ie lor, ÅŸi mai puternic, ÅŸi astfel drogul acÅ£ionează ÅŸi mai eficient. Începe să i se spună că e cel mai capabil, cel mai frumos, cel mai…”(“Dilema veche”, 802). AcelaÅŸi lucru îl spune ÅŸi Vasile Larco, însă apelând la epigramă”;
4. “Am fost la lansarea unei cărÅ£i: “Nada râsului” (Editura “24:ore”, IaÅŸi, 2019). I-am admirat seriozitatea dăruită fiecărui minut al celor trei ore ÅŸi ceva, cât a durat evenimentul petrecut în incinta Casei de Cultură “Mihai Ursachi”. SelecÅ£ia epigramelor alese spre lectură de către autor au confirmat încă o dată metoda de lucru exprimată într-o definiÅ£ie a epigramistului: „El face două mari servicii / Subtile, chiar interesante: / Åži săpături să afle vicii / Åži altoiri cu fine poante”(„Epigramistul”)”;
5. “Faţă de majoritatea epigramiÅŸtilor, care se rezumă la a fi constatatori, Vasile Larco este, în plus, ÅŸi un moralist, aspect care, din punctul meu de vedere, înnobilează creaÅ£ia sa epigramistică. Convins că omul din proximitatea lui are puterea de a-ÅŸi ÅŸlefui acÅ£iunile folosindu-se de raÅ£iune, crede că epigrama lui vine în ajutorul acestuia ÅŸi de aici tonul molcom ca stil, dar ÅŸi credinÅ£a unora că este un utopic. Vasile Larco s-a adecvat perfect arhitecturii generale a lucrurilor (poezie, proză umoristică, epigramă, poezie pentru copii, monografie selectivă, autor de prefeÅ£e, membru al unor uniuni ÅŸi societăţi, cetăţean de onoare al unor localităţi, bun comunicator), întărindu-mi convingerea că e conÅŸtient de menirea sa: aceea de a contribui la desăvârÅŸirea legii generale a universului prin care dacă Dumnezeu a creat lumea, noi trebuie să continuăm creaÅ£ia exact prin harul prin care ni-l dă aceeaÅŸi divinitate. Din această perspectivă, Vasile Larco îÅŸi susÅ£ine creaÅ£ia prin patos în sensul definit de Sorin Lavric ca semn al solidarităţii autorului cu ideea căreia îi dă glas, ca dovadă clară că a gândi înseamnă a lua atitudine”;
6. “Patosul lui Vasile Larco nu este unul deplasat. Îl sesizez ca fiind unul al lucidităţii ÅŸi adevărului, în direcÅ£ia în care Tudor Vianu i-o atribuia lui Caragiale. Mai mult, patosul lui Vasile Larco nu este unul pretenÅ£ios. El vine dintr-o naturaleÅ£e specifică lui, cu un amendament când este vorba despre Å£ară, ţărani, personalităţile neamului, oamenii simpli. Baza societăţii noastre amăgită, furată, dusă cu vorba, sărăcită ÅŸi permanent lăsată departe de condiÅ£ia umană adecvată, fac din Vasile Larco un însufleÅ£it, patosul său ieÅŸind din reperele naturale pe care i le-a insuflat solul mustind de genii al BotoÅŸaniului. Atunci, ca ÅŸi alÅ£i epigramiÅŸti , el propune „soluÅ£ia Eminescu”, pe care Åžtefan Dumitrescu, într-un studiu dedicat romănimii, o numea „soluÅ£ia educaÅ£ională Å¢epeÅŸ”, una specifică celor cu un patos avântat: Românii: „Sunt un popor de gintă dacă, / Energici, dornici de cultură / Åži cu oricine se împacă… / De nu-s „călcaÅ£i pe bătătură”!”; Portret: „Ţăranu-i fire harnică ÅŸi calmă , / TrudeÅŸte viaÅ£a-ntreagă pe ogoare / Åži-n ale sale bătături din palmă / Se vede bogăţia din hambare”.
LA MULÅ¢I ANI, MAESTRE!
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
PROLOG
Fiind pe fapte bune pus,
Dar ÅŸi cu preacurate gânduri,
Eu tot ce am avut de spus
Am rezumat în patru rânduri! (VASILE LARCO)
MÄ‚RTURISIRE
Am adunat demult, pot spune,
Aceste strofe mărunţele
Fiindcă n-am găsit mai bune
Åži nici pe altele mai rele! (VASILE LARCO)
VOT ÎN PARLAMENT
Mimează toţi nesaţul,
Votând conducătorul:
Bărbaţii saltă braţul.
Iar fetele… - piciorul! (VALENTIN DAVID)
UN FEL DE MAIDANEZ
Viaţă ai de câine,
Deputat sărman:
ÎÅ£i câÅŸtigi o pâine,
Numai din ciolan! (VALENTIN DAVID)
UNUI AMIC
Ca prieten pot a spune
Doar un lucru, -atâta doar,
C-are „apucături” nebune
Când mai ia câte-un pahar! (GHEORGHE GURÄ‚U)
UNUI ALT AMIC
Despre el, vecinul știe
Că e gospodar de fel;
Și că are o soÈ›ie…
Ce nu e doar pentru El! (GHEORGHE GURÄ‚U)
UNUI ÅžOMER
Sunt mândru azi, că sunt român
Când Anul Nou bate la ușă;
O spun aÈ™a… ca bun stăpân
Ce-am stat stingher mai mult pe tușă! (GHEORGHE GURĂU)
ZODIAC CU CÂNTEC
M-am născut la BotoÅŸani –
Nu mai ÅŸtiu acum câÅ£i ani –
ÈŠntr-o zodie pe care
Restul lumii nu o are. (SORIN FINCHELSTEIN)
DILEME LA FACEREA LUMII
Când Domnul nostru lumea a făcut,
Ş-apoi pe moldoveni i-a zămislit,
S-a tot gândit ÅŸi iar s-a răzgândit
Cam câÅ£i din ei să lase peste Prut. (SORIN FINCHELSTEIN)
POETULUI ABSCONS
Cum, pentru ritm, accent și rimă
În scrisul tău n-ai nicio stimă,
Pe noi, ca cititori, ne pierzi
Cu aiuriții tăi... cai verzi!(MIHAI HAIVAS)
RESPINȘI DE FEMEI
Mulți bărbați s-au resemnat
Cu femeile curtate;
Vrând să intre în păcat,
N-au cu cine... din păcate.(MIHAI HAIVAS)
UNUI BÄ‚GÄ‚REÈš
Capu-n foc să-și bage-i teamă,
Dar în toate-È™i bagă nasul;
Cum mereu se bagă-n seamă,
La băgat în draci e...asul!(MIHAI HAIVAS)
CAUZÄ‚ ÅžI (D)EFECT
În educaÅ£ia de stat,
S-a observat de multe ori,
Că dascălul adevărat
E deformat de formatori. (GRIGORE COTUL)
NEDUMERIRE
Åžcolile s-au tot închis,
TotuÅŸi, care e misterul,
Că-I târziu ÅŸi n-au decis
Să închidă ministerul? (GRIGORE COTUL)
EUROPENIZARE
Ne-am boierit, de-acuma nu ne pasă
De cei ce spun că n-am fi la nivel,
Nici rufele nu le spălăm acasă
Ci le trimitem toate…la Bruxelles! (GEORGE EFTIMIE)
DESTINAŢIE DE VACANŢĂ
E România-n care m-am născut
Cu fraţii mei, cu locuri minunate,
Cu munÅ£i înalÅ£i, dar ÅŸi păduri bogate,
Din care unii…oameni s-au făcut! (GEORGE EFTIMIE)
SÄ‚RBÄ‚TORILE DE IARNÄ‚ LA BASARABENI
Cu-atâtea sărbători, în lung ÅŸi-n lat,
O ducem bine ÅŸi ne veselim,
Iar dacă ne-mbătăm cu-adevărat,
Nici la alegeri nu ne mai trezim! (GHEORGHE BÂLICI)
MITING DE PROTEST
Ne-am adunat o sută-n piaţă
Să protestăm, că nu e viaţă,
Când ne-am uitat: ce bucurie!
Cu securiÅŸti eram vreo mie… (GHEORGHE BÂLICI)
CURTUAZIE ÎN PANDEMIE
Pe unii soÈ›i îi doare-n cot
Că ele vor, iar ei nu pot;
ÎmpunÈ™i cu cotul de nevastă,
Pe cei mai mulÈ›i îi doare-n coastă! (ION DIVIZA)
PE PLAJÄ‚, ÎN PANDEMIE
De când nudiÈ™tii-s obligaÈ›i
Să poarte pretutindeni mască,
E plină plaja de holbați,
Dar nu vezi niciun gură-cască. (ION DIVIZA)
DICÅ¢IONAR DE BLONDE
Care-o fi la „fes” pluralul
Acordat cu interese?
Ea, sfidând dicÅ£ionarul,
Ne asigură că-i: „fese”.(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SPERANÅ¢E DE VIITOR
Înfrunt solitar sinistrul
Dar, pierdută, cred, ni-i rasa;
C-am văzut cum prim-ministrul
ÎÅŸi ascute iarăşi coasa.(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UNUI POMANAGIU
Descuie-Å£i mintea c-un ÅŸperaclu
Altfel o iei, cam peste nas;
Acesta este un cenaclu
Şi nu cum crezi, un parastas!(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UNUI ALT ÅžOMER
Mă-întreabă lumea, lume rea
De ce nu-mi văd de treaba mea;
Eu le răspund, când mă întreabă
Că mi-aș vedea, dar n-am de treabă! (GHEORGHE GURĂU)
TRADIÅ¢IE DE CRÄ‚CIUN
Porcu-I porc chiar şi tăiat
De bun simÅ£ lui nu îi pasă,
De Crăviun musai urcat
Cu “adidaÅŸii” pe masă. (VASILE MANOLE)
PENSIONARUL
N-are-o vorbă cui să spună
Singur astăzi el trăieşte,
Telefonul doar mai sună
Când îl pune de-l trezeÅŸte. (VASILE MANOLE)
LA O BERE
Stăpânindu-ÅŸi greu obida
A rostit cu glas ÅŸoptit:
-Soaţa s-a tratat de sida...
Şi amicii au pălit. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
DUPÄ‚ O CEARTÄ‚
AÅŸ vrea, vecine, să îmi dai crezare
C-am fugit de piaza-rea,
Văzut-am farfurie zburătoare...
În bucătăria mea. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
DISCREÅ¢IE
L-am cunoscut astă-toamnă,
Nu e soţ, ca el, mai bun,
Dar fiind şi eu o doamnă,
Al cui este nu vă spun. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
DEZMETICIRI DUPÄ‚ ALEGERI
Pun problema niște inși:
Cine-or fi învingătorii,
Și cine acei învinÈ™i?
Răspuns : pierd alegătorii. (DUMITRU BUJDOIU)
VREMEA CÂSTIGURILOR (NE)MASCATE
Se È™tie că în războaie,
Pandemii, nenorociri
Se îmbogățesc o droaie…
De corupÈ›i, hapsâni È™i zbiri. (DUMITRU BUJDOIU)
Ä‚STA E DESTINUL
(Răspuns domnului Georgică, apropo de numele Mitică)
N-alegem mamele, tații,
Nici NUMELE și nici frații;
Doare soațele. Dar spun alții,
Că ele-și aleg amanții. (DUMITRU BUJDOIU)
VACI CU SUTIENE (ziarele)
În Siberia, rusnacii
Îi pun sutiene vacii;
Să îi invităm la noi,
Că-s o droaie cu sâni goi. (DUMITRU BUJDOIU)
TEMĂ ȘCOLARĂ DE VACANȚĂ: DE CE O IUBESC PE MAMA
Sunt cinstit È™i îmi dau seama,
Că nu pot să scriu măscări;
N-o iubesc atât pe mama,
Cât pe tata; (-mi dă È›igări). (DUMITRU BUJDOIU)
DIN CAUZA DOPINGULUI, SPORTIVII RUÅžI
AU AJUNS SÄ‚ CONCURGÄ‚ LA COMPETIÅ¢IILE
INTERNAŢIONALE CA NIŞTE IVANI FĂRĂ ŢARĂ
Surda scriu rușii petiții
Că li-i sportu-onest și drag.
Pot concurge-n competiții
Fără nume, imn și steag. (NICOLAE MĂTCAŞ)
CONVENÅ¢IA ROMÂNO-AMERICANÄ‚ PRIVIND
CONDIÅ¢IILE EXPLOATÄ‚RII GAZELOR DIN MAREA NEAGRÄ‚
Nu ne-am înÈ›eles o dată
Că-i O.K.: jumá-jumá?
Iar acum pisica-i moartă
Și-nÈ›elegerea - nemá*? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
___________________________________
*Nemá (ucr.) - Nu (există).
M.A.I. ÎNCURAJEAZÄ‚ DENUNÅ¢UL ÎN PANDEMIE
Dacă pâra nu-i o tară,
Pe vecin s-a răzbunat:
Capra lui, cum știm, să moară,
El - să fie amendat. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ȘI AMENZILE PE-ALESE?
De Crăciun, pe două benzi,
Ne-au dat zeci de mii de-amenzi.
De ce nu ne-ar spune oare
Câte - n ziua de votare? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
DE CÂTE ORI SE TESTEAZÄ‚ PARLAMENTARII?
Le-a pierdut numărătoarea
Deputatul de Callátis.
Noi l-am întreba: testarea
O face pe bani sau gratis? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
JENÄ‚ LA PERSOANELE DE VÂRSTA A TREIA
La salarii nesimțite
Se-mbulzesc, dându-È™i copite,
Și numai la vaccinare
Ne fac loc la-naintare. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)
DUBLA FAŢĂ A CELUI CARE NE OBRĂZEŞTE
StaÈ›i ca morÈ›ii în cavou?
Hai la vot! Ne pasă.
De Crăciun și Anul Nou:
Nu ieșiți din casă! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
IEPURÄ‚RIE
Cum află că el, ca medic,
Primu-ar fi la vaccinare,
A pornit-o, ortopedic,
Să se dea ... măturătoare. (LERU CICOARE)
TROMPEÅ¢II NU MAI AU CREZARE
Pompă de suflat convingeri,
Propaganda pro-vaccin
E sortită la înfrângeri
Chiar de cei care-o susțin. (LERU CICOARE)
CÂND INTRESU-N COALIÅ¢IE DIFERÄ‚
Greu de spus ce va fi mâine
Când guvernul nici în pâine
N-a intrat, și e pe ducă:
Racul, broasca și o știucă. (LERU CICOARE)
COLAC PESTE PUPÄ‚ZÄ‚
Că tot înghețăm în casă,
Cârma a-ntocmit scenariul
Spre-a reÈ›ine că îi pasă:
Să ne-nghețe și salariul. (LERU CICOARE)
ÎNTREBARE DE BARAJ
Nu È›i s-a-ntâmplat, plăviu,
(Soața-ntreabă de consort)
Să te culci spre seară viu,
Să te scoli spre ziuă mort? (LERU CICOARE)