Dacă e să ne luăm chiar după Ananie Gagniuc, şi n-ar fi o poantă, el e militarul care a cam dezertat în favoarea literaturii. O spune bazându-se pe statistică: “am scris 15 cărţi de satiră şi umor, 5 comedii la teatre de revistă din ţară, peste 5000 de texte publicate în presa militară şi civilă, locală şi naţională, precum şi emisiuni TV”. Omul s-a născut pentru a-i face în ciudă lui Voltaire, care ar fi făcut o previziune: “Acest Gagniuc e genial, / Talentu-i înnăscut; / Exprim regretul meu total / Că nu l-am cunoscut!” Deşi sucevenii îl consideră un mare umorist de-al lor, l-au luat cpnstănţenii şi l-au adus la nivelul mării.
Din când în când sucevenii îşi amintesc de faptul că Ananie Gagniuc există, îl luau de la nivelul zero al Mării Negre şi-i mai dădeau câte un premiu la înălţimea Obcinilor. Pe Ananie Gagniuc l-am cunoscut cu mult timp în urmă ca rebusist. Era prin primavera lui 1974 când a poposit în campusul studenţesc de la Suceava. Nu venise pe probleme de rebus (era un cerc studenţesc condus de Mihai Ciornei şi I. Talianu, afiliat revistei “Studium”) ci, sigur, pentru a se întâlni cu cineva de genul…feminin. Era ataşat mişcării rebusiste, avea talent în domeniu, după cum aveam să constat de-a lungul timpului în paginile revistei de profil. Ca o paranteză, tot pe atunci fusese ca invitat al lui Mihai Ciornei renumitul rebusist Nicolae Gh. Popescu-Rebus care, ţin minte, ne-a desfăşurat un careu enorm, realizat pe o planşă cât un cearceaf , demn de Cartea Recordurilor.
Volumul pe care l-am citit recent, „Memoriile unui sugar” (Editura „Leda”, Constanţa, 1996), după un scurt „cuvânt înainte”, de doar patru rânduri, al lui Valentin Silvestru” („Constanţa are un scriitor de satiră şi umor de talie naţională, în persoana domnului Ananie Gagniuc. Este un talent clocotind în devălmăşia umorului. Denotă o cultură, o subtilitate şi un spirit atât de polisat încât, după părerea mea, ar trebui publicat imediat şi fără rezerve!”), urmează un „cuvânt înapoi” al autorului şi o autobiografie din care am înţeles un singur aspect: a fost comparat cu Bernard Shaw. Probabil că cei care l-au comparat cu scriitorul irlandez nu s-au referit la cele cinci romane ratate ale irlandezului, ci la faptul că a pus pe acorduri umoristice perfecte multitudinea de idei care vizau realismul natural şi problemele sociale create, precum şi cu stilul fin batjocoritor şi ofensiv. Aspecte de care nu duce lipsă nici Ananie Gagniuc, dar parcă e mai blând un pic. Interesant este că încă din primele pagini autorul ne uşurează munca. Ne atenţionează că acest volum este unul de satiră şi umor. Se spune că satiricii trag pentru a ucide în timp ce umoriştii, după ce trag, se roagă să nu rănească prea tare, iar dacă o fac vor căuta să aducă victima la viaţă.
O analiză din perspectiva echilibrului satiră şi umor, volumul relevă o doză mare de umor. Şi asta pentru că textele nu-şi propun alinierea la unele standarde de evaluare ci doar să prezinte o realitate pe baza unor secvenţe prinse din cotidian. Jocul cuvintelor din texte precum cele din varianta modernă a „Punguţei cu doi bani”, din păţania „Perfectului devenit prefect”, a şomerului cu studii superioare, a celor din „Dragoste la ultima vedere” sau interviul cu ţăranul Molcomete , ca să dau câteva exemple, întăresc constatarea făcută. Lor li se adaugă preocuparea permanentă de a armoniza relaţia etic-estetic.
Umorul lui Ananie Gagniuc ţâşneşte din două izvoare, cultura populară şi cultura generală a autorului. Varianta modernă a „Decameronului” confirmă cel de-al doilea izvor. Abundenţa dialogurilor pune în evidenţă alte laturi ale umorului, cum ar fi absurdul şi aberaţia. Exemplific prin dialogul cu nea Gică de la Sculărie, cu acel şofer cu mult fler, al soldatului Ioanide Avram cu un infractor, al subalternului cu şefa cu surâs de Giocondă etc.
Fiindcă atât umorul cât şi satira sunt două mari comunicatoare, Ananie Gagniuc nu se poate dispensa de satiră, însă îi rezervă un procent mic. Ea e prezentă în secvenţele din textele care vizează problemele societăţii create de sistemele statului şi de reprezentanţii acestor sisteme. Ananie Gagniuc nu se cruţă nici pe sine. Inteligenţa de care dă dovadă i-a dictat o regulă, aceea de a te autoironiza din când în când pentru a te pune pe tine în valoare. O face cu destul talent , iar pentru a putea evidenţia un q. e. d. este suficient să citiţi „Din dosarul unui umorist” de pe coperta a patra a volumului. Am citit încă o carte care mă determină să-i dau dreptate autorului: „Sponsorizând umorul… va fi de aur viitorul!”
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
REVIN RUŞII
N-am scăpat de sub bocanc
Şi mă umplu de necaz:
După ce-au plecat pe tanc
Vin pe ţevile cu gaz! (MIHAI SĂLCUŢAN)
OPINIE
Bărbatul cred că-i împlinit
De-a fost întâi căsătorit
Şi-având copii, i-a educat,
Iar în final a divorţat. (ELENA MÂNDRU)
LA MARE
Fata ca o căprioară
Stă pe plajă până-n seară,
Iar când noaptea se iveşte,
Căprioara-i la un…peşte. (VASILE LARCO)
APRECIERE
Ca o floare-i mândra mea,
Una fără de pereche,
Iar amorul pentru ea
Este… floare la ureche! (VASILE LARCO)
UTOPIE LITERARĂ
Visează scriitorii „mari”
Că scriu asemenea umor,
Încât mulți critici literari
De râs chiar mor.(MIHAI HAIVAS)
DIVORȚATUL (anapest)
E bărbatul cel care
S-a ferit de tocmeală,
Și-a știut să repare
Elegant, o greșeală.(MIHAI HAIVAS)
RECOMANDAREA NUTRIŢIONISTULUI
Cărnuri grele, ca gurmand,
Nu mănânc nici chiar de frică,
De aceea recomand
Doar carnea de păsărică. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
CARNAVAL… CARNAVAL
Veneţia-i în carnaval?
Nu ezit nici un moment!
Noi avem bianual
Carnaval în Parlament!(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
LA CUNUNIE
Reţin şi-acuma jurământul
Din ziua când m-am însurat…
În faţa ei, mi-am dat cuvântul
Şi nu l-am mai recuperat. (GRIGORE COTUL)
DORINŢĂ
Când mă gândesc la viitor,
Pe Cel de Sus îl rog cu-ardoare,
De-o fi s-ajung nemuritor,
Să-mi dea acces la muritoare. (GRIGORE COTUL)
UNEI POLITICIENE “TUNATE” CARE “COMBATE BINE”
Cu figura-i de starletă,
Opunându-se naturii,
Nu ştiu blondă-i sau brunetă,
Dar e neagră-n cerul gurii. (PETRU-IOAN GÂRDA)
DE LA CAP…
Conducătorii nostri, genii,
Mizând pe oase şi ciolane,
Ne-au aşezat, în trei decenii,
În rândul lumii. Mondo cane. (PETRU-IOAN GÂRDA)
DRAGOSTEA (definiţie)
Dragostea, supremul har
E o chestie lumească
Inventată de-un avar
Ca să nu plătească! (DUMITRU MONACU)
VARIAŢIE DE MASĂ
Săraca vecina mea,
Tinereţile-o omoară:
Mai tot timpul este grea
Fiindcă e
uşoară! (DUMITRU MONACU)
EREDITARĂ
Ţinutele ei sumare
Ne-au convins pe toţi rapid
Că-i urmaşa Evei care
Purta frunza de
molid! (DUMITRU MONACU)
MĂRUL DISCORDIEI
De ce se prăpădeşte alianţa,
O fi la mijloc vreun motiv ocult?
Ei, aş! S-a înclinat un pic balanţa
Spre-un partener care-a furat mai mult! (ION DIVIZA)
INFLAŢIE VESELĂ
Azi opera de trei parale
Deja e-a băncii simfonie:
Pe sută e Caragiale…
Căci a ajuns de comedie! (VALENTIN DAVID)
UNIREA ÎNSEAMNĂ PUTERE
Din patru-n patru ani, partide
Unite într-un scop ocult,
Îşi fac programe, spre-a decide,
Cum să ne fure şi mai mult! (VALENTIN DAVID)
OPTIMISMUL ROMÂNULUI ÎN CRIZĂ
Deşi de-o viaţă-ntreagă speri,
Mai rău e astăzi decât ieri…
Dar, de câştigi acum o pâine,
E azi mai bine decât mâine! (ION MORARU)
EXOD ACTUAL ROMÂNESC
Azi, românul umilit,
De necazuri încercat,
Poate-avea un BUN VENIT
Numai dacă e…PLECAT! (ION MORARU)
LA O LANSARE DE CARTE
Lumea cât mai este trează,
Mă presează-un gând meschin:
Autorul se lansează,
Cartea însă mai puţin… (GHEORGHE BÂLICI)
TALENTUL (definiţie)
Talentu-i lucru de valoare
Ce-l ai de sus, de undeva,
Şi-ţi pare uneori că-l are
Puţin de tot şi-altcineva!... (GHEORGHE BÂLICI)
LA ESTETICIAN
A schimbat o faţă cam anostă
Într-o eclatantă frumuseţe:
Dar, când a aflat şi cât o costă,
A făcut clienta feţe – feţe. (EUGEN DEUTSCH)
CONTRAFABULĂ
Când un zero este ridicat
La putere, fără doar şi poate,
Cum algebra ne-a şi demonstrat,
Va rămâne tot o nulitate! (EUGEN DEUTSCH)
UNUI BĂRBAT AFLAT ÎN DILEMĂ
Când răbdarea-i depăşită,
Să-nţeleagă ( mulţi se roagă!)
Cum, din coastă plăsmuită,
Doar nevasta-i într-o...doagă! ( MAX OPAIŢ)
UNUI SOŢ VEŞNIC DATOR
Lumea-i spune că-i zgârcit
Că-şi amână datoria.
Câteodată, mai smuncit,
Spune tot aşa... soţia! ( MAX OPAIŢ)
OPŢIUNI PENTRU SIGURANŢĂ
Femeile sunt bune, toate;
Dar eu, ca om de caracter,
Prefer femeia cu păcate
Şi care are soţ... spiţer! (MAX OPAIŢ)
UNOR PARLAMENTARI DIN COALIŢIE
Fi-ndcă nu mai au idei,
Cu metode învechite
Se atacă intre ei,
Cât partidul le permite! (MAX OPAIŢ)
ALARMĂ LA NUNTĂ
Toţi încep să se-nfioare,
Nici nu ştiu ce să mai zic,
Vestea e că socrul mare
L-a furat pe socrul mic. (DAN NOREA)
DEMONSTRAŢII ÎMPOTRIVA PARLAMENTULUI
Frumoasa şi eterna Românie
Trăieşte astăzi pe deplin momentul
Când construieşte o democraţie,
Şi uite c-o încurcă… Parlamentul! (GEORGE EFTIMIE)
DEZBATERI PE LEGILE JUSTIŢIEI
Am spus şi eu ca alţii şi susţin
Că magistraţii judecă puţin,
Dar dacă legea trece, cu noroc,
Precis că nu vor judeca… deloc! (GEORGE EFTIMIE)
SITUAŢIE ATIPICĂ
Fiul, pe a vieţii rută,
Se comportă foarte “bine”,
Capul nu prea îl ajută,
Însă tatăl îl “susţine”! (MIHAI ENACHI)
DEMOCRAŢIA
Cred că e doar o poveste
De-adormit şi prin urmare,
Chestiunea asta este
Cum o vede fiecare! (MIHAI ENACHI)
ZIUA VERILOR
A verilor ca anotimpuri
Sau verii cei de la mătușă?
Acestora, în alte timpuri
Le mai deschideam o ușă... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA UNCHIULUI ȘI MĂTUȘII
La vârsta mea, unchi și mătușă
Sunt duși la locul cu verdeață
Dar mă aștept să am la ușă
o nepoțică mai fâșneață!.. (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA BUCĂTARILOR
De ești cu fițe, la un chef,
Nu chemi un bucătar ci-un chef
Ce îți prepară pe-ndelete
PanE de struț și carcalete... (ŞTEFAN BAŞNO)
CICĂ AZI E ZIUA „IA-ȚI PANTALONII ȘI MERGI LA PLIMBARE”
Aș avea o întrebare
Cât mai am doi neuroni:
Cum se poate, la plimbare,
Să mergi fără pantaloni??? (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA CIOCOLATEI CU LAPTE
Cacao, lapte și zaharuri
De bag în mine aș sfecli-o
Urmează zile de amaruri
Din trei niciunul nu e bio! (ŞTEFAN BAŞNO)
CICĂ AZI E ZIUA LASAGNEI
Cum, sincer, nu aveam habar
De felul ăsta de mâncare
Am căutat în rețetar:
E-o musaca ce-ngrașă tare... (ŞTEFAN BAŞNO)
DESCURCĂREŢUL
Are el un obicei:
Banii sunt pe post de chei
Şi-i dau rezolvări rapide…
Numai capul nu-i deschide. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
ZOO
Locul e încremenit,
Fără animaţie,
Când leul este rănit…
Rănit de inflaţie! (GHEORGHE I. GHEORGHE
DILEMA FRUCTULUI OPRIT
În discuţiile duse,
Exegeţi din Vatican
Se-ntrebau de mărul fuse
De Voineşti sau ionatan. (SORIN FINCHELSTEIN)
TRAIUL ÎN DOI
Eu, de când mă însurai,
N-avui trai ca pe vătrai;
Că vătraiu` fu să fie
La soţie. (SORIN FINCHELSTEIN)
BĂRBAT „CU GREUTATE”
Foarte mulţi sunt grăsulii,
De te-ntrebi: ce fac în pat?
Treaba e, că n-au soţii
Ce să-i pună la „lucrat”! (CONSTANTIN PROFIR)
ASIGURARE
Azi cunoaştem bine tema:
Banii, bine-administraţi,
Ne vor rezolva problema
Dacă sunt pe-ascuns plasaţi. (CONSTANTIN PROFIR)
PENTRU CREŞTEREA NUMĂRULUI DE CITITORI
Autorilor de cărţi
Le dau gratis astăzi ştirea:
Am văzut că-n alte părţi
Bună-i autocitirea. (VASILE MANOLE)
CÂND NU-I MAI CUPRIND FIORII
O curtau pe frau A. Merkel
Ca un șoricar pe-un teckel,
Dar de când cu herr O. Scholtz,
Rușii îl cam pun la colț. (NICOLAE MĂTCAȘ)
GHICI, CIUPERCĂ, CINE-I?
Toți știu: cancelariatul
Nu i-a pus pe nimb stigmatul.
Cochetarea cu Rusía –
Un semn grav: antipatia. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ACORDUL CEREALIER DE LA ISTANBUL
Rusul joacă funambul
După cum îl strânge lesa:
Într-un fel - la Istanbul
Și în altul – la Odesa. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CUM PARTICIPĂ RUȘII LA PREGĂTIREA CULOARULUI
PENTRU EXPORTUL DE CEREALE DIN UCRAINA
Explicarea rușilor expresă,
Invocând stringența en renfort*:
„Noi n-am bombardat mândra Odesă,
Ci am deminat intrarea-n port”. (NICOLAE MĂTCAȘ)
*En renfort (fr.) – în ajutor.
GENEROZITATEA EX-PREȘEDINTELUI URSULESCU
Cât era stăpân pe hartă,
Nici prin gând să se împartă.
Azi, când nu-i, - mărinimie:
„Vouă – osul, pulpa – mie!”. (NICOLAE MĂTCAȘ)
DUPĂ SPUSELE UNUI MINISTRU DE RĂZBOI
(CARE NU E DE LA NOI!), AUSTRIA AR FACE PARTE DIN NATO
Sunt în preajmă țări neutre?
Da de unde-ați mai luat-o?!
Conform noii sale sutre,
Le-ar băga pe toate-n … NATO. (LERU CICOARE)
ARE PE CE SE BIZUI
Ani de zile-a tot ciumat-o,
Opoziția, s-o-nmoaie,
Iar acum s-ar vrea la NATO.
Cam pe cine-o să-l îndoaie? (LERU CICOARE)
OPTICI DIFERITE
Din zgău de șarpe-l scoatem țipător:
A conlucrat c-o ex-Securitate!
Iar cel de azi nu-I colaborator,
Avertizor e de integritate! (LERU CICOARE)
NU S-A DUS PE PUSTII
Cară apă de-a părânga
- Ce-ți cususeși, frate, gura?
Ochii-n dreapta, ochii-n stânga:
-Nu vezi c-apărú cenzura? (LERU CICOARE)
O SĂ RENEGOCIEZE PNRR-UL LA PAȘTELE CAILOR
De grija ta, i-ar pune la frigare,
Cea mai atroce-n junglă dintre fiare,
Dar la Bruxelles curaju-i brusc dispare:
Capul plecat și coada-ntre picioare. (LERU CICOARE)
CINEL-CINEL
Un budăi de juruite:
Ne vom bate la Bruxelles,
Vom da pensii jinduite,
Jos pe cele nesimțite…
Și ce s-a ales de el?
Lumea-I zice Trăncănel. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DE CE NU CREȘTE ȘI BUNĂSTAREA?
Duduie economia,
Dar se umflă datoria,
Se subție rația,
Ne arde inflația… (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ÎN PERIOADA MANDATULUI ȘI
ÎN NOUA CAMPANIE ELECTORALĂ
Ne-au tot hrănit cu afine, strujeni,
Ciuperci din Făgăraș și Apuseni,
Iar când ne cer pe-un termen nou mandatul,
Făgada lor întrece Araratul. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CUM AR PUTEA FI COMPLETAT
PERSONALUL LIPSĂ DIN POLIȚIA ROMÂNĂ
Reciclăm minerii, frate.
Sus poliția română!
Au ținut o lume-n spate,
Darmite-un bulan în mână?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DE ZIUA AMBULANȚEI
Ambulanța (de Iași, da!)
Să-și serbeze ziua sa?
Doi godaci din mahala,
Brusc, au prins a guița:
Îi lovise rău damblaua
Și-au luat de nas purceaua. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NOI TACTICI IN FOTBAL, LA NOI
Chiar și cu un joc murdar,
Vei câștiga, negreșit,
Cu arbitru mituit
Și ceva pile la VAR. (DUMITRU BUJDOIU)
O NOUĂ GAURĂ NEAGRĂ
S-a descoperit, se pare,
În marginea galaxiei;
Dar nu e așa de mare,
Ca-n bugetul României. (DUMITRU BUJDOIU)
ANALFABEȚI BEȚI
Mi-a răspuns cu-n hâc nazal,
C-așa lui îi țiuie,
Că piuă la plural
E, desigur, piuie* (DUMITRU BUJDOIU)
* Oare, doar 47% de analfabeți funcțional, treji, nu știu pluralul corect, piuă-pive?
A REVENIT NUDISMUL LA MAMAIA
Cândva, pe vremea lu’ nea Nicu,
Priveai mai jos decât buricu’;
Asemănare, azi, nasoală,
Că toată plaja este…goală. (DUMITRU BUJDOIU)
GURA PĂCĂTOSULUI CERE SCUZE
S-a dus buhu de Buhnici,
Că s-a luat și de gagici;
Pe litoral nu te duci,
Pentru țâțe, pielci și buci. (DUMITRU BUJDOIU)
ÎN TIMPUL INFLAŢIEI
Preţurile să crească.
Nimeni n-o să le oprească.
Soluţii Isărescu are:
Ceai de tei la fiecare. (ADRIAN TIMOFTE)
GUVERNANŢII ŞI INFLAŢIA
La noi inflaţia e-n floare,
Nu poate nimeni s-o doboare,
Conducătorii noştri puşi
Vina o găsesc la ruşi. (ADRIAN TIMOFTE)
UNUI TÂNĂR ÎN ZODIA LEULUI
Leu fiind, la căsătorie
Gândise mult, că-a sa soţie,
Acceptă uşor orice schimbare,
Dar constată că-i… dresoare. (ADRIAN TIMOFTE)
UNUI ŞOFER VISĂTOR
Ai privit deodată-n gol
Şi-ai creat un carambol,
Mai curând priveai un cur
Şi creai un calambur. (TEODOR JACOTĂ)
FEMEIA
Frumoasă de-i, cu caracter
Conduce trei barbaţi,
Dacă-i şi rea şi are fler,
O mie de rataţi. (TEODOR JACOTĂ)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)